Cu ajutorul lui Dumnezeu și al oamenilor de bine, Margareta Mureşan ar putea avea o șansă la viață
La 58 de ani, o sibiancă riscă să rămână în stradă. Fără copii şi fără niciun sprijin, Margareta Mureşan va trebui să elibereze, la 1 octombrie, locuinţa în care stă de patru ani, din mila unei doamne binevoitoare. În plus, recent externată după un infarct, medicii au avertizat-o că are nevoie urgentă de un stent.
Povestea Margaretei Mureşan este una cu accente tragice. Un şir nesfârşit de nenorociri i-a presărat viaţa, care a luat o turnură dramatică încă din 1999, când şi-a pierdut tovarășul de viață. Femeia este de loc din judeţul Mureş. S-a mutat la Agnita, după soţul ei, care era cadru militar şi lucra la Cincu. Însă, acum 16 ani, bărbatul a murit din cauza unui blocaj renal. La scurt timp, doamna Margareta şi-a pierdut locuinţa din Agnita, care a fost retrocedată. Bucătăreasă de meserie, femeia s-a mutat în Sibiu, unde a locuit cu chirie o vreme. Zilele bune au fost puține. În 2003, o altă nenorocire a lovit-o. A a fost accidentată chiar pe trecerea de pietoni de un şofer prea grăbit. Cu multiple fracturi de membre şi bazin, dar şi cu traumatism la coloană, femeia a zăcut luni de zile pe un pat de spital, iar după ce a fost externată, nu a mai putut să se angajeze nicăieri, din cauza sechelelor cu care a rămas în urma accidentului.
Inima îi poate ceda oricând
La toate aceste probleme s-au adăugat și cele cardiace. „Eu de tânără am avut probleme cu inima, dar am trăit cu ele. Dar după accident, parcă s-au agravat. În ultimii ani, am suferit două preinfarcturi şi un infarct, precum şi două accidente vascular-cerebrale”, povesteşte, printre lacrimi, doamna Margareta, arătându-ne un teanc de documente medicale. Ultima dată, a fost internată la sfârşitul lunii august, când a suferit un infarct. După toate acestea, medicii i-au recomandat un stent, fără de care viaţa îi este în pericol.
Oameni de bine
Totuși, Dumnezeu i-a scos în cale și oameni cu suflet mare. Dintr-o pensie de boală de 400 de lei, nu se poate întreţine. Nu îi ajung nici măcar pentru o gazdă ieftină. Însă o pensionară inimoasă a primit-o în propria ei casă și o găzduiește de patru ani cu drag. „Doamna Margareta este o femeie cu suflet bun. Este ca un membru al familiei. Din păcate, drumurile noastre se vor despărţi. Eu plec în Austria, la fiica mea. Mă mai întorc, poate, la primăvară. Casa e scoasă la vânzare. Nu îmi mai permit nici eu să plătesc întreţinerea şi celelalte cheltuieli. Am ajutat-o cu drag pe doamna Margareta şi a stat aici, a plătit doar întreţinerea, dar iarna consumul de gaz este uriaş, deoarece locuinţa este veche, neizolată. Iarna trecută, de exemplu, ne-a venit o factură de regularizare la gaz de 1.900 de lei. Iarna asta va fi şi mai greu, deoarece gazul s-a scumpit mult. Pensiile noastre, însă, nu au mai crescut”, povesteşte Elena Pop.
Singura speranţă
Grav bolnavă şi aflată în pericol de a-şi pierde şi acoperişul de deasupra capului, Margareta Mureşan îşi pune toată nădejdea într-o tânără pe care a întâlnit-o în urmă cu câţiva ani şi care a ajutat-o cum a putut. „O cunosc pe doamna Margareta de ceva timp. Cazul ei m-a impresionat profund şi am încercat din răsputeri să o ajut ori de câte ori a avut nevoie. Mă gândesc că ar putea fi mama mea. Este o femeie cu care viaţa a fost crudă şi care nu are niciun sprijin. Nu are copii, iar cei trei fraţi nu o mai caută de ani de zile. Nici nu ştie nimic de ei. Sunt în diferite colţuri ale ţării. Am încercat de fiecare dată să îmi mobilizez prietenii şi cunoştinţele, să o ajutăm. Acum, însă, are nevoie urgentă de un adăpost. Imediat după aceea, trebuie să vedem cum putem să o ajutăm cu acea operaţie de stentare, care este de asemenea o prioritate”, spune Adriana Popa.
„Am auzit că un spital privat din Sibiu are un program prin care oferă astfel de operaţii gratuite şi o să încercăm şi la ei. Să sperăm că vom găsi înţelegere şi sprijin.“
