Pe cât de necunoscute, pe atât de… înnodate pot fi căile Domnului, chezășie fiind însăși viața unei tinere din Cisnădie. Iulia Lavu a adus un suflu nou în lumea modei și a decorațiunilor de interior după ce a trecut de la vânzarea de bazine industriale pentru apă, la nodurile pe împletituri din iută, lână, bumbac sau fir sintetic.
Sursa foto: Consiliul Județean Sibiu
Strada Măgurii din Cisnădie este străjuită de impozanta Biserică Evanghelică, în al cărei turn funcționează primul ceas din Transilvania și primul paratrăsnet din Sud-Estul Europei. Clădirea cu numărul 24 poartă amprenta caselor săsești ridicate de proprietari cu dare de mână, zidurile trainice adăpostind atât apartamente, cât și un spațiu comercial amenajat la parter.
Sursa foto: Consiliul Județean Sibiu
Lache este primul personaj peste care dai când intri în atelierul Iuliei Lavu, cea căreia cisnădienii o știu de copilă ca fiind „fata inginerilor”. Lache este un om de zăpadă prietenos, pufos, zămislit din fir de Merinos. „Se apropie Crăciunul”, spune Iulia mândră de străjerul cu nas portocaliu, pălărie și fular albastre, vegheat de un îngeraș alb ca neaua, tot din lână, atârnat de o crenguță de brad.
Micul atelier al Iuliei este o lume caldă cu o poveste musai de spus: „În 1991, părinții mei, foști ingineri textiliști la fabricile din Cisnădie, au decis să lucreze pentru ei. Au preluat o mică vopsitorie de textile din curtea casei alăturate de la o familie de sași care a emigrat în Germania. Și acum îmi amintesc de tricourile albe pe care le imprimam cu buburuze și le vindeam prin târguri direct de pe capota Daciei.”
Tot pe atunci au cumpărat și o mașină de făcut șnururi pentru plase sportive, huse auto sau știreturi, activitate pe care o fac și acum, după aproape trei decenii.
Sursa foto: Consiliul Județean Sibiu
Familia Lavu a mai deschis și un magazin cu de toate la parterul casei din vecini, alături de proprietarii spațiului. „Am muncit cu toții să transformăm vechea pivniță în spațiu comercial. Și eu am dat la târnăcop să scoatem un strat de vreo 60 de centimetri de pământ. Aici am fost și vânzătoare”, spune Iulia care păstrează în atelier o fotografie în care apare în spatele tejghelei, înconjurată de marfă pestriță. Acum, fostul magazin este atelier, iar vânzătoarea de odinioară, designer.
Norocoasă, Iulia a avut trei rânduri de bunici: „Mă îngrijea Oma, o săsoaică pensionară, care locuia chiar deasupra acestui atelier. Avea trei nepoți și, pe principiul că unde mănâncă trei, are loc și al patrulea, avea grijă de mine pe când părinții erau la muncă.”
De la Oma a învățat limba germană și a ajuns la Liceul Brukenthal din Sibiu: „Colegii îmi spuneau că sunt țărancă. Pe atunci, era mai „cool” să stai într-un bloc la oraș, decât să ai o casă în Cisnădie sau Cisnădioara.”
Sursa foto: Consiliul Județean Sibiu
Și-a continuat studiile la Cluj, unde a absolvit Relațiile Economice Internaționale. A lucrat pentru industria auto, apoi pentru o rețea de „duty free”. Prin 2015 vindea sisteme de asigurare a rezervei de apă pentru companii și instituții. „Mergeam la lucrări și discutam cu proiectanții și diriginții de șantier fiecare componentă a sistemului, de la bazine, la hidranți.”
Nimic din parcursul profesional al Iuliei nu prevestea pasul pe care avea să-l facă în lumea creatorilor de modă și a designerilor de interior. „În 2016 lucram în Germania, unde am întâlnit un afacerist care era cucerit de frumusețea Cisnădiei și a Cisnădioarei, unde își petrecea majoritatea concediilor. Muncea în Germania și se relaxa în România. Pentru mine a fost o revelație, punctul în care am decis să revin acasă.”
În atelierul părinților a redescoperit copilăria. „Iuta pe care o prelucrau mirosea a ulei și pământ. Îmi aducea aminte de zilele când mergeam la fabrica de covoare, la tata.”
Din funii de iută a țesut primul preș. „Eram conștientă că nu mai aveam acel confort financiar precum la companiile multinaționale, dar am descoperit libertatea.”
Termenul de a fi „liber” poate avea multe sensuri. Un artist visează, creează, schimbă, contestă și reinterpretează realitatea, dându-i noi sensuri, doar atunci când gândește neîngrădit.
Prin noua libertate dobândită în urmă cu aproape un deceniu, Iulia a ajuns să colaboreze cu un colos din industria modei, pentru care a făcut genți din șnur textil. „Aveam degetele praf, lucram noaptea, nu găseam oameni pe care să-i angajez, deși în Cisnădie erau destui fără serviciu.”
Sursa foto: Consiliul Județean Sibiu
Încet dar sigur, și-a clădit un nume, un „brand mic”, așa cum îl descrie. Pentru că orice lucrare începe și se termină cu un nod, și-a spus „knots designer”, adică designer de noduri.
Este bucuroasă când aude că femeile ajung să se redescopere: „Au venit cliente care mi-au spus că se simt mult mai feminine atunci când îmi poartă creațiile. Nu cred că aș putea primi un compliment mai mare”, mărturisește Iulia în timp ce probează o pălărie menită să ofere un plus de încredere viitoarei proprietare.
Cisnădianca a decorat restaurante din Sibiu și București, hoteluri în Oradea, expune și vinde diferite creații în ateliere de suveniruri, oferă cursuri celor care doresc să-și folosească timpul și mâinile pentru a crea frumosul. Mai știe că nu este un om perfect și că își acceptă viața așa cum este, aidoma firelor cu care lucrează: „Las fiecare nod sau imperfecțiune a firului exact acolo unde le întâlnesc. Le integrez în lucrare pentru că știu că tocmai acele imperfecțiuni o fac unică”.
Zilele acestea, Iulia a stabilit un record personal: „Am instalat un decor de Crăciun pe fațada unui restaurant din Sibiu pentru care am folosit 16 kilometri de șnur. Am avut emoții, așa cum am la fiecare proiect, dar a ieșit bine.”
Sursa foto: Consiliul Județean Sibiu
„Odinioară oraș aproape exclusiv al textiliștilor, Cisnădia continuă să-și țeasă ițele tradiției prin nodurile pe care Iulia Lavu le așterne cu răbdare, talent și dragoste de frumos. Știe că orice lucru începe și se termină cu un nod, singurul în măsură să țină laolaltă tot ceea ce viața ne oferă.
Este o lecție pe care o înveți într-un mic și cochet atelier din județul Sibiu, cel cu oameni și locuri de poveste!”, povestesc reprezentanții Consiliului Județean Sibiu, într-un nou reportaj din seria Oameni și Locuri de Poveste.
