Vineri, 2 august 2024, ora 17:00, la Muzeul Național Brukenthal, Palatul Brukenthal, Piața Mare, Sibiu va avea loc vernisajul expoziției „Sieglinde Bottesch. Ursprung/Origine”, curator Alexandru Constantin Chituță.
FOTO: Muzeul Național Brukenthal
Evenimentul cuprins în cadrul Întâlnirii Internaționale a Sașilor Sibiu 2024 este realizat cu sprijinul Forumului Democrat al Germanilor din Transilvania, Asociația Sașilor din Germania.
În cadrul vernisajului va fi lansat și catalogul expoziției tipărit sub egida Editurii Muzeului Național Brukenthal și Editurii Honterus.
Născută la Sibiu în 1938, artista Sieglinde Bottesch a absolvit Facultatea de Arte Plastice din București, stabilindu-se ulterior în Germania, la Ingolstadt. Cu o carieră fructuoasă, cu expoziții personale și de grup în întreaga lume, astăzi mai multe instituții culturale se pot lăuda că au în colecție o seamă de lucrări semnate de Sieglinde Bottesch: Muzeul Albertina din Viena, Biblioteca de Stat a Bavariei din München, Muzeul Național Brukenthal, Muzeul Transilvănean din Gundelsheim, Colecția muzeelor orașului din Heilbron, ș.a.
„Sieglinde Bottesch deschide la Muzeul Național Brukenthal o expoziție de excepție. Strâns legată de vechiul burg și de Transilvania, atât prin viața personală cât și prin munca și viziunea sa, artista revine la Sibiu. Este cunoscută în mediul de specialitate ca o artistă care s-a impus prin lucrările sale în care tradiția intră într-un dialog firesc cu formele contemporane. Multitudinea de tehnici adoptate reliefează o artistă complexă care caută surse și materiale prin care să comunice cu privitorul. Doamna Bottesch investighează formele arhetipale și tradițiile culturale transilvănene realizând prin caracteristica timpurilor noastre un proces de noutate și de regenerare a propriei libertăți. În lucrările sale sunt materializate amintiri, concepții, intenții și sentimente care se șterg înainte de a începe sau se continuă cu noi realizări ca într-un ghem al vieții. Artista cultivă armonia dintre vechi și nou, dintre moștenirea formală și creația modernă, cu scopul obținerii unei expresii a culturii și civilizației contemporane în care dinamica prezentului își păstrează nucleul din care s-au născut”, a menționat Alexandru Constantin Chituță, Managerul Muzeului Național Brukenthal și curatorul expoziției.
„De la început creația mea a fost strâns legată de viața mea. După absolvirea studiilor de arte plastice la București la mijlocul anilor 1960, m-am dedicat picturii în ulei, îndeosebi naturii statice cu o cromatică reținută și compoziții de o structură simplă. În jurul anului 1965 creația mea dobândește un stil propriu, mai cu seamă după ce mă confruntasem cu desenele naturale ale copiilor. În același timp am fost fascinată și de opera lui Paul Klee. A intervenit apoi preocuparea pentru domeniul picturii țărănești a icoanelor pe sticlă, precum și experiența mea în tehnica frescelor bisericești. Formele simple, cromatica intens caldă și tematica narativ-expresivă, au fost caracteristicile acestor compoziții timpurii.
Către sfârșitul anilor 70 și începutul anilor 80, stilul meu de a picta s-a schimbat. Cromatica picturilor s-a redus la gama nuanțelor de albastru-verzui, iar sugestia profunzimii spațiului a creat o atmosferă suprarealistă, onirică. De altfel, după anii 70, am realizat și desene expresive în peniță și tuș în care am încercat să surprind particularitatea lucrurilor cotidiene și sublimul din natură, folosind structuri filigrane și forme ireale.
Lucrările mele timpurii au fost figurative și, în principiu, nu am alungat complet figurativul nici din lucrările ulterioare. Cu toate acestea, am folosit și forme abstracte, mai ales în fazele ulterioare. După ce am emigrat în anul 1987 în Germania, multe lucruri erau copleșitor de noi pentru mine. Am început să caut o modalitate de a mă regăsi, de a mă „împământeni”. Dialogul cu natura, cu organicul m-au reorientat către mine însămi. Organicul îmi era familiar și el mi-a deschis și drumul spre obiectul tridimensional.
Primele sculpturi le-am creat nemijlocit, fără lucrări prealabile, fără etape intermediare. Mesajul lor era convingător și vedeam în ele o formă mai complexă a expresiei artistice, deoarece opera tridimensională, poartă în sine – mai mult decât suprafața bidimensională – potențialul ambiguității. Multe dintre obiectele mele marchează stadii intermediare ale ființei, sugerând originea lor, fără a o defini” afirma Sieglinde Bottesch.
Karin Stempel menționa: „Indiferent de ce s-a schimbat de-a lungul anilor și deceniilor – fie că este vorba de locuri, puncte de referință, medii, relații, domenii de activitate – ceea ce a rămas neschimbat în opera multiplă fațetată a artistei Sieglinde Bottesch este un mod foarte specific de a vedea, de a aborda lucrurile, oamenii și situațiile”.
