Colegii din Salvamont Sibiu își vor aminti mereu cu plăcere și recunoștință de Ioan Nistor, colegul lor cu patru decenii de experiență, care pe 11 iulie va veni pentru ultima oară la serviciu. Mereu pregătit pentru intervenții, competent și empatic, Ioan Nistor a salvat mulți turiști din munții Sibiului.
Alături de Salvamont, sibianul ajuns la 65 de ani s-a dedicat întotdeauna total acestei ocupații și a fost persoana pe care se puteau baza colegii întotdeauna. „Nelu a fost cam tot timpul omul care era lângă tine atunci când aveai nevoie, dar nu ieșea în evidență în mod deosebit. Îi place echipa, e un om de echipă și te simți în siguranță când îl ai lângă tine. Este modest, liniștit și calculat, ambițios când știe că are dreptate și se implică în activități de echipă”, îl descrie Nicolae Mustea, un alt fost salvamontist cu ștate vechi.
Bine pregătit, capabil și serios
Implicat la început ca voluntar, în 1974, Nistor a fost mereu un salvator montan profesionist și a intrat în branșă, cu acte-n regulă, în anul 2003, când Salvamont a fost transformat în serviciu cu angajați permanenți. Pasiunea sa nu a fost deloc ușoară, însă sibianul a demonstrat că este capabil, bine pregătit și că seriozitatea profesională îl caracterizează. O dată la trei ani, dovedea prin examinări naționale că merită statutul de salvator montan și că trebuie să continue activitatea. De-a lungul anilor, Ioan Nistor a participat la activități de patrulare-prevenire, salvare-intervenție, refacere marcaje și perfecționare.
Misiuni dificile
Nistor a avut parte de una dintre cele mai dificile intervenții în vara anului 1978, când a acționat în zona Custura Sărății din Munții Făgăraș. Salvamontistul împreună cu echipa sa au intervenit la un accident mortal. „Nelu a pus umărul din greu, a tras la «jug», cum zicem noi, deoarece era o recuperare și un transport din zonă stâncoasă, cu multe manevre tehnice”, își amintește Nicolae Mustea.
Și salvatorii au fricile lor
Salvatorii montani par invincibili, însă Mustea își amintește o întâmplare alături de prietenul și colegul său care demonstrează cât de importantă este munca în echipă în situații-limită.
„Eram amândoi la o marcare de traseu în Munții Cindrel, în zona de creastă din apropierea lacului Iezerul Mare. Totul mergea bine, eu vopseam cu roșu, Nelu cu alb… Deodată a început o furtună cu tunete și fulgere, o furtună cum doar la munte se produce, se zguduie muntele cu tine. Dintr-o dată, nu l-am mai văzut pe Nelu. Surprinzător, l-am găsit ascuns sub niște jnepeni, învelit în pelerină. Nu-mi venea a crede, îl cunosc de zeci de ani, aflu că nu-i e frică de nimic, dar la fulgere se pierde. După aceea, ne îndreptam spre refugiul Cânaia și câțiva câini ciobănești ne dădeau roată. Venise rândul meu! Mi-e frică doar de câinii ciobănești. Nelu i-a alungat. Salvamontiști, dar cu frică, fiecare în felul său!”, povestește Nicolae Mustea.
Ștefana BABA
