Problemele tiroidiene afectează un număr semnificativ de persoane, dar diagnosticarea lor poate fi un proces îndelungat și frustrant.
foto: freepik.com
Un studiu făcut Universitatea din Aberdeen a scos la iveală informații îngrijorătoare despre timpul necesar pentru diagnosticarea acestor afecțiuni.
Cercetătorii au descoperit că, în medie, în Regatul Unit, sunt necesari 4,5 ani pentru a diagnostica o afecțiune tiroidiană. Studiul, care a analizat experiențele a aproape 1.200 de pacienți, a arătat că în aproape două treimi din cazuri au fost necesare multiple consultații și o agravare a simptomelor înainte de stabilirea unui diagnostic.
Afecțiunile tiroidiene: Ucigașul tăcut care afectează 1 din 20 de persoane
Tiroida, o glandă mică în formă de fluture situată în gât, joacă un rol crucial în producerea hormonilor care reglează metabolismul și alte funcții vitale ale organismului. Problemele apar atunci când această glandă produce prea mulți sau prea puțini hormoni, ducând la două condiții principale: hipertiroidism (tiroidă hiperactivă) și hipotiroidism (tiroidă subactivă).
Simptomele hipotiroidismului includ oboseală, creștere în greutate, depresie, sensibilitate la frig, piele și păr uscat, precum și dureri musculare. Pe de altă parte, hipertiroidismul se manifestă prin nervozitate, anxietate, schimbări de dispoziție, dificultăți de somn, sensibilitate la căldură, umflarea gâtului (gușă), palpitații, tremurături și pierdere în greutate.
Aceste simptome se pot dezvolta lent și pot fi ușor confundate cu alte afecțiuni, ceea ce complică procesul de diagnosticare. De exemplu, o femeie ar putea confunda simptomele hipotiroidismului cu cele ale menopauzei.
Testul funcției tiroidiene: Pasul esențial în detectarea problemelor glandei tiroide
Specialiștii recomandă ca persoanele care prezintă aceste simptome să se adreseze medicului de familie pentru un test al funcției tiroidiene. Acesta implică o analiză de sânge care măsoară nivelul hormonilor tiroidieni.
Odată diagnosticate, afecțiunile tiroidiene pot fi tratate eficient cu medicamente. Hipotiroidismul este tratat cu levotiroxină, o formă sintetică a hormonului tiroidian, în timp ce hipertiroidismul este tratat cu medicamente care reduc producția de hormoni tiroidieni.
