Reporter: Cum a luat naștere Centrul Medical Vlăduțiu?
Dr. Felicia Vlăduțiu: După anul 1990, făcând mai multe cursuri de specialitate, unele în străinatate, m-am hotărât să fac și la noi ceva pentru pacienți, în sensul ca aceștia să găsească aici serviciile de care aveau nevoie fără să mai fie nevoiți să meargă în alte orașe. În acea perioadă eram medic de întreprindere și devenisem membru al Societății Române de terapia durerii. Primele cursuri le-am făcut la București și apoi am hotărât să-mi deschid un cabinet cu această orientare, ceea ce am și făcut. Norocul a fost ca, în primăvara anului 1992, cursurile Școlii Europene de Terapia Durerii să se țină la Chișinău. Atunci, împreună cu încă 4 persoane am făcut parte din delegația României la acest eveniment. Acolo, fiind participanți din toată lumea, am învățat multe lucruri noi. În acel timp Republica Moldova era foarte bine dotată medical. Am vizitat spitale minunate la Chișinău, cu o aparatură deosebită pe care noi o cunoșteam doar din cursurile de la facultate. Am fost în mai multe județe la cabinete medicale unde atunci existau salvări, aparatură, etc. Am fost foarte bine bine primiți de către colegii moldoveni, care pe noi ne-au dus în locuri unde ceilalți participanți nu au fost. A fost o lecție deosebită.
R: Cât de greu a fost acel început, la doar trei ani după revoluția din 1989?
Dr. Felicia Vlăduțiu: După câteva luni de la vizita în Moldova, am fost invitați din nou la Chișinău la cursuri de terapia durerii. Am făcut curs de baroterapie, curs de laser terapie de bioterapie și multe altele. Pentru mine, care eram medic de întreprindere, au făcut o excepție și m-au dus la un cabinet de medicină de întreprindere care m-a uimit și nu numai pe mine. Acolo am văzut cabinet de baroterapie, salină artificială care la noi nu existau, cabinet de tratament al durerii cu lasere, aparate de biorezonanță altele decât cele de diagnostic care acum sunt multe și la noi, aparate de diagnostic bazate pe tehnici japoneze și multe altele. După ce m-am întors de acolo, am înființat cabinetul meu privat numit atunci Cabinet de terapia durerii dr. Vlăduțiu. Sediul acestui cabinet a fost prima dată la cabinetul de întreprindere Automecanica, unde am închiriat spațiul și am plătit chirie practic și pe spațiul în care consultam pentru întreprindere.
R: La nivel de Mediaș, putem spune că, într-un fel, ați fost un deschizător de drumuri. Au fost piedici?
Dr. Felicia Vlăduțiu: Da, am avut probleme cu persoane care se numeau democrate și care au scris articole în ziarul local, unde se întrebau dacă medicina se face pe bani. De fapt, ce am făcut eu în 1992 era începutul cabinetelor private în țară. Dar să continui povestea. După ce m-am întors în țară, am început să mă interesez cum să-mi procur aparatura pe care am văzut-o la acel cabinet de întreprindere. A fost foarte greu pentru că erau aparate care la noi nu existau și care trebuia să fie aprobate de Ministerul Sănătății pentru a putea lucra cu ele. Ambiția mea a fost să aduc la Mediaș o barocameră care de fapt folosea la mai multe boli decât învățasem noi la facultate, adică la tratamentul intoxicației cu monoxid de carbon. Cu ajutorul lui Dumnezeu și a mai multor oameni care au crezut în mine, mă refer la cei de la Ministerul Comerțului exterior (care mi-au dat aprobarea de import, a fost singurul la acea perioadă), am reușit să aduc de la Moscova o barocameră, pe care am montat-o la Cabinetul de la Automecanica. Mai existau atunci în țară barocamere la Constanța, pentru scafandrii. După aceea am luat legătura la Praid și mi-au trimis cărămizi de sare și am făcut și o salină cu sare de Praid. Era deja 1993.
Am cumpărat cu ajutorul unei firme de aparatură din Moldova și lasere și alte aparate pentru tratamentul durerii. Tot cu ajutorul lor am ajuns și la Moscova, unde directoarea fabricii de barocamere, o doamnă foarte inteligentă, a fost bucuroasă să ne vândă barocamera cu toate că ei exportau numai în vest. Deja începusem să fac tratamente.
R: Era un început nu doar pentru Mediaș, ci pentru România în acest domeniu…
Dr. Felicia Vlăduțiu: În anul 1994, cu ajutorul domnului primar Bucur, care mi-a permis să folosesc sala mare a Primăriei, am organizat la Mediaș Primul congres internațional de Terapia durerii, la care au participat medici din toată lumea: Franța, Germania, Anglia, Japonia, SUA, Serbia, URSS, Moldova, Turcia. La acest congres a participat președintele Organizației Mondiale de terapia durerii și președintele european al acestei organizații, un medic turc care m-a invitat să merg în Turcia să vizitez clinica lui, lucru pe care l-am făcut mai târziu cu personalul policlinicii mele. După acest congres, România a fost primită în Organizația mondială de Terapia durerii. Din 1994 am început cursurile de ecografie, am cumpărat primul ecograf, am cumpărat aparate de laborator și în 1998 m-am mutat în spațiul actual, pe care l-am mărit și recompartimentat.
R: Activitatea policlinicii a crescut și s-a diversificat de la an la an. Ați pornit de la un angajat, câți aveți acum?
Dr. Felicia Vlăduțiu: La început am avut un singur angajat, dar din 1994 am angajat medic de laborator, asistent de laborator și apoi încet încet tot mai mult personal. Am uitat să amintesc omul care a fost lângă mine și soț și inginer de service și umăr care să mă sprijine, soțul meu care a avut mare încrede în mine și a fost deosebit de important pentru mine.
Acum am 27 de medici din Mediaș, Târgu-Mureș, Cluj-Napoca, Sibiu, Blaj, Târnăveni, Sighișoara, 17 asistente, 2 chimiști, 1 biolog. Dintre medicii care au fost la policlinica noastră de-a lungul anilor pot să mă mândresc că foarte mulți au ajuns vestiți profesori universitari, șefi de secții la clinici din străinătate: domnul profesor Mihai Căpîlna, doamna profesor Daniela Dobru, doamna profesor Pașcanu, doamna profesor Crișan, doamna doctor Andreea Moldovan, domnul doctor Bogdan Moldovan, Șeful Secției de chirurgie de la Spitalul Sfântul Constantin Brașov, expert în transplant renal și hepatic, doamna profesor Marieta Grecu și domnul profesor Grecu, domnul profesor Octav Russu, doamna profesor Porr, doamna profesor Antonescu și mulți alții, cărora le mulțumesc pentru calitatea serviciilor și nivelul la care au adus serviciile medicale din policlinica noastră.
.jpeg?ssl=1)
R: Știu că ați fost mereu preocupată să oferiți prestații medicale de calitate, iar asta înseamnă evident aparatură medicală și echipamente performante. Cât de greu este să ții pasul cu tehnologiile medicale moderne?
Dr. Felicia Vlăduțiu: Tot timpul m-a preocupat să aduc în clinica noastră aparatură de ultimă oră și oameni de calitate. Atunci când au apărut aparatele de termografie am avut unul dintre primele din țară, aparatele de laborator sunt de ultimă generație și le schimbăm periodic, ca și ecografele și aparatul de radiologie. Suntem implicați într-un proces continuu de control intern și extern pentru analizele medicale, care să corespundă standardelor de calitate, naționale și internaționale.
R: Care a fost cel mai frumos moment din cele trei decenii de activitate, unul de care să vă amintiți cu mare plăcere?
Dr. Felicia Vlăduțiu: Nu știu dacă am avut cel mai frumos moment, pentru că am avut multe momente foarte frumoase, atât din partea pacienților care îmi mulțumeau pentru servicii, cât și din partea personalului. Un moment deosebit de frumos a fost acela când am fost primiți la Atena, la Spitalul Onasis, cu toate onorurile și am fost conduși să vizităm spitalul. Eram atunci singurii români, personal medical, care a vizitat acest spital privat din Grecia.
.jpeg?ssl=1)
R: Care sunt obiectivele pentru viitorul apropiat? Ce planuri de viitor aveți în ceea ce privește centrul?
Dr. Felicia Vlăduțiu: În continuare doresc să mențin standarde ridicate de calitate a serviciilor medicale, să aduc medici foarte buni, să implementăm atât cât se poate tot ce este nou.
R: Ce înseamnă pentru dumneavoastră personal această aniversare de 30 ani?
Dr. Felicia Vlăduțiu: Viața merge înainte, timpul se scurge și nu îmi vine să cred că au trecut 30 de ani. Oricum sufletul meu se simte de 30 de ani, așa că atât cât voi putea, chiar și atunci când voi preda fiului meu cârma clinicii, voi ajuta să facem totul pentru binele pacientului.
