În fiecare an, în data de 30 ianuarie, sunt prăznuiți Sfinții Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul si Ioan Gură de Aur. În popor există o serie de tradiții pe care în special românii de la sate le respectă cu sfințenie. Iată ce superstiții există legat de această sărbătoare, ce este bine să faci și ce nu trebuie să faci în această zi.
Bătrânii spun că astăzi se schimbă vremea. Astfel, dacă streșinile curg, primăvara va fi friguroasă; dacă este ger, vara va fi călduroasă.
Tot astăzi încolțește grâul sub zăpadă, cel care a rămas neîncolțit de cu toamnă, dând astfel start planificării muncilor agricole din noul an.
În ziua de 30 ianuarie, la sate se fac praznice pentru pomenirea morților, iar tinerele țin post și se roagă pentru a avea o căsnicie fericită. În această zi sunt benefice pelerinajele în lăcaşurile de cult, care poartă hramul Celor Trei Sfinţi.
Cei Trei Ierarhi sărbătoriți sunt respectați ca doctori vindecători de boli foarte grave. De aceea, în ziua praznicului nu se lucrează, pentru a fi ocrotiți de pagubă, de arsuri și de friguri.
În această zi femeile duc la biserică pachete cu mâncare și băuturi preparate acasă. După ce sunt sfințite, pachetele se împart copiilor și bătrânilor. De asemenea, acum este bine să dai de pomană o lumânare, pentru a avea întreaga viață plină de lumină.
Pentru spor şi pentru sănătate, în fiecare familie sunt sărbătorite persoanele care poartă numele sfinților Vasile, Grigorie și Ioan. La masa sărbătorească se consumă peşte şi fructe, simboluri ale unei vieţi duhovniceşti smerite.
Vieți de Sfinți
Religia creștină spune că toţi cei trei Sfinţi Ierarhi au trăit în secolul al IV-lea, numit „veacul de aur” al creştinătăţii, s-au născut în familii evlavioase creştine şi au avut parte de o educaţie aleasă. Toţi trei au studiat la cele mai vestite şcoli ale vremii şi au fost ridicaţi prin voia lui Dumnezeu la treapta arhieriei, pentru a răspândi de acolo, cu şi mai multă putere, lumina adevărului dumnezeiesc, dovedindu-se a fi vrednici păstori ai credincioşilor lor.
Au fost deopotrivă mari sprijinitori ai săracilor, orfanilor, bolnavilor şi ai tuturor celor aflaţi în suferinţă şi, mai mult decât atât, au luptat, prin cuvânt şi prin scris, pentru lămurirea adevărurilor de credinţă ortodoxă, împotriva rătăcirilor şi a credinţelor deşarte. Au fost mari predicatori şi scriitori bisericeşti, lăsând în urma lor un număr mare de cărţi de învăţătură, alcătuind diverse cântări şi rugăciuni. Sfântul Ierarh Vasile cel Mare şi Sfântul Ioan Gură de Aur au lăsat şi Liturghiile care le poartă numele.
Despre Sfântul Ioan Gură de Aur se arată că i-a întrecut pe toţi filosofii în cuvinte şi mai ales în iscusinţa, înlesnirea şi frumuseţea vorbirii. Faptele sale bune atât de mult l-au înălţat, încât pe toţi i-a întrecut, fiind izvor al milosteniei şi al dragostei. A trăit 63 de ani, fiind ierarh al Bisericii lui Hristos şase ani. S-a săvârşit în Comane, surghiunit de împărăteasa Eudoxia.
Sfântul Vasile cel Mare a întrecut mult în cuvinte, nu numai pe cei din vremea lui, ci şi pe cei vechi. A studiat mult în domeniile ştiinţelor şi filosofiei, a ocupat scaunul arhiepiscopal al mitropoliei Cezareei Capadociei, la vârsta de 37 de ani, şi a păstorit Biserica opt ani, apoi, s-a dus către Domnul, aflat în fruntea arhiepiscopiei sale. Ca întâistătător al scaunului din Cezareea Capadociei, Sfântul Vasile a întemeiat, lângă Cezareea, diferite aşezăminte pentru alinarea suferinţelor celor bolnavi şi nevoiaşi: spitale, azile, ospătării, şcoli şi altele.
Sfântul Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu sau Teologul a păstorit Biserica Constantinopolului 12 ani şi a trăit 80 de ani. Se spune despre Sfântul Grigorie că atunci când s-a făcut patriarh a găsit în cetate numai o biserică a drept-credincioşilor, iar când a părăsit scaunul, a lăsat numai una eretică. A mers de la Constantinopol la Arianz, moşia sa, unde, cugetând pururea la Dumnezeu şi făcându-se cu totul strălucită oglindă a Lui, s-a sfârşit cu pace.
