Săptămâna Mare, ultima săptămână a Postului Paștelui, numită și Săptămâna Patimilor, are menirea de a pregăti credincioșii pentru Înviere.
Foto: Arhivă
Potrivit crestinortodox.ro, pentru a simți bucuria pascală trebuie să ne pregătim în această săptămână atât sufletul, cât și trupul, înăsprind postul pe cât ne stă în putință măcar în aceste ultime zile, care sunt și cele mai importante din Post. După cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, bucuria lui Dumnezeu se revarsă și peste cel care a venit abia în ceasul al unsprezecelea ca și peste cel care a venit încă din ceasul întâi la Hristos.
Postul Negru este ținut în credința că Dumnezeu îl va feri pe cel care postește de toate bolile, îl va face să fie sănătos și să-i meargă bine tot restul anului și-l va ajuta la necazuri și nevoi.
Pentru Săptămâna Patimilor sunt caracteristice următoarele tradiții: păstrarea liniștii, a tristeții generale, focuri rituale, respectarea strictă a postului, interdicția unor importante lucrări casnice, îngrijirea locuințelor, curățenia prin curți, întreruperea provizorie a lucrărilor principale în câmp, confecționarea hainelor noi pentru sărbătoare, tăierea vitelor și păsărilor pentru sărbători, tocmirea lăutarilor pentru hora satului, împărtășirea la biserică, iertarea reciprocă între oameni.
Numita si Săptămâna Neagră în Bihor și Maramureș, Săptămâna Mare găsește pe toată lumea ocupată, toți se pregătesc să întâmpine marea zi a Învierii Domnului.
În această săptămână se face curățenie generală în casă, în curte și în acareturi: se mătură curțile, se repară gardurile, se curăță gunoiul din șuri, se lipesc și se văruiesc pereții, se spală perdelele și mobilierul, se șterg geamurile, se aerisesc toate hainele, așternuturile și covoarele. Se face curățenie și în grajdul animalelor, văruindu-se înăuntru.
Bărbații muncesc la câmp până cel tarziu în ziua de joi, când revin în gospodărie și își ajută nevestele la treburile casnice.
În Maramureș, în această săptămână oamenii poartă haine de doliu, iar casa o îmbracă tot în negru și albastru închis. Ștergarurile se schimbă în ziua de Înviere cu cele albe, iar femeile își schimbă portul.
Luni și marți, la utrenii, se citesc Evangheliile care ne aduc aminte de cele din urmă învățături ale Domnului. Miercurea Mare ne apropie de Sfintele Paști, fiecare credincios luând aminte în această zi la două exemple: cel al păcătoasei desfrânate, înstrăinate de Dumnezeu (dar care aducând în aceasta zi mir și ungându-L pe Hristos, devine mironosiță) și cel al lui Iuda (ucenicul care, deși apropiat de Domnul, L-a vândut, tot astăzi, pentru treizeci de arginți fariseilor și cărturarilor ce voiau sa-L ucidă). Gestul lui Iuda a făcut ca, mai târziu, ziua de miercuri să fie declarată zi de post, ea fiind, alături de vineri (ziua in care Iisus a fost răstignit), una din cele două zile ale săptămânii în care trebuie să postească creștinii de-a lungul anului.
În Joia Mare, oamenii merg la biserică să se spovedească și împărtășească. Tot în Joia Mare, în Maramureș nu se dă prescură acasă, ci se oprește de la toată lumea, căci din ea se pregătesc paștile. Seara, lumea se duce la priveghi, la denie, toți în haine de doliu, făcute din pânză albă și cusute cu negru.
Vopsitul ouălor în roșu se face in Joia Mare, urmând ca în Sâmbăta Mare să se coacă pasca și cozonacul ce vor fi aduse la biserică în noaptea de Înviere pentru a fi sfințite.
Exista si cateva superstiții referitoare la această zi:
Nu este bine să dormi în Joia Mare, căci cine doarme în această zi va rămâne leneș un an întreg;
Dacă doarme o femeie, va veni Joimărița care o va face incapabilă de lucru tot anul;
Morții vin în fiecare an în această zi la vechile lor locuințe, unde stau pânî în sâmbăta dinainte de Rusalii;
În credința populară această zi este termenul final când femeile trebuie să termine de tors cânepa.
Dintre obiceiurile din Joia Mare amintim:
Se fac focuri în curtea casei, pentru ca morții să se poată încălzi. Focul din Joia Mare, se face aprinzând pentru fiecare mort câte o grămăjoară, daca vreți să fie și ei luminați pe lumea cealaltă în unele locuri se duc la biserică băuturi și mâncăruri, care se sfințesc și se dau de pomană, pentru sufletul morților. În alte părți se împart la biserică colivă și colaci;
În Vinerea Mare, nu se mai slujește Sfânta Liturghie, se ține post negru și nu lucrează nimeni nimic, nici măcar clopotele nu se trag. Dacă trebuie vreun mort îngropat, se-ngroapă numai cu bătaie de toacă. De când se slujeste Punerea în Mormânt și până în ziua Învierii, nu se trag clopotele.
Prohodul Domnului de vineri seara este ultima etapă a tânguirii lui Hristos, care se află acum în mormânt. La sfârșitul slujbei se înconjoară biserica cu Sfântul Aer, pe sub care trec apoi toți credincioșii. Numit și Epitaf, Sfântul Aer este o pânză de in sau de mătase, de catifea sau de mușama pe care se află imprimată, brodată ori zugrăvită icoana înmormântării Domnului. Epitaful simbolizează trupul mort al lui Hristos.
Sâmbăta Mare este ultima zi de pregătire a Paștilor, când gospodinele pregătesc cea mai mare parte a mâncărurilor tradiționale, definitivează curățenia și fac ultimele retușuri la hainele pe care le vor îmbrăca la Înviere și în zilele de Paști.
Tradiții în Sâmbăta Mare:
Se sacrifică mielul și se prepară drobul, friptura și borșul de miel. De Paște nu se pregătesc foarte multe feluri de mâncare.
La miezul nopții, lumea pornește în liniște spre biserică, pe drum se vorbește în șoaptă, iar la slujbă toată lumea stă cu mare evlavie. După ce iau lumina, oamenii merg in cimitir la căpătâiul morților familiei și aprind și acolo lumânări, ca și cei trecuți dincolo să știe că a venit Învierea Domnului. Lor li se dă de pomană și în ziua de Înviere, dar și peste o săptămână, cand e Paștele Morților. De aceea, culoarea cu care s-au vopsit ouăle de Paști nu se aruncă, ci se păstrează o sptămână, când se roșesc din nou ouă, se duc la biserică, se slujesc și apoi se duc afară, la morminte, și se dau de sufletele celor duși.
