Învierea Domnului este întâmpinată cu bucurie, an de an, de credicioșii ortodocși din întreaga țară. Mesagerul de Sibiu vă prezintă datini și obiceiuri, din țară și străinătate, legate de Paște
Învierea Domnului sau Paștele este cea mai mare sărbătoare a creștinilor. Pentru prima dată, a fost sărbătorită în jurul anului 1400 î. Hr., odată cu părăsirea Egiptului de către evreii aflați în robie. În ceea ce privește creștinii, Dumnezeu a reînnoit legământul făcut cu israeliții, de data aceasta nu printr-un om (Moise), ci prin Fiul Său. Deși, la fel ca majoritatea sărbătorilor, și Paștele are origini creștine, sărbătoarea are și rădăcini adânci în ritualurile păgâne.
Datini la români
La Câmpulung Moldovenesc, datina străveche se deosebește prin complexitatea simbolurilor, a credinței în puterea miraculoasă a rugăciunii de binecuvântare a bucatelor. În zorii zilei de duminică, credincioșii ies în curtea bisericii, se așază în formă de cerc, purtînd lumânările aprinse în mână, în așteptarea preotului care să sfințească și să binecuvînteze bucatele din coșul pascal. În fața fiecărui gospodar este pregătit un astfel de coș, după orânduiala strămoșilor.
Bucate-simbol
În coșul acoperit cu un șervet țesut cu model specific zonei sunt așezate, pe o farfurie, simbolurile pentru tot anul: semințe de mac (ce vor fi aruncate în râu pentru a alunga seceta), sare (ce va fi păstrată pentru a duce belșug), zahăr (folosit atunci când vitele se vor îmbolnăvi), făină (pentru rodul bogat al câmpului), ceapă și usturoi (pentru protecția împotriva insectelor). Deasupra acestei farfurii se așază pasca, șunca, brânza, ouăle roșii, dar și ouăle încondeiate și cele fierte și curățate de coajă, bani, flori, pește afumat, sfeclă roșie cu hrean, prăjituri. După sfințirea coșului pascal, ritualul de Paște se continuă în familie. Înainte de începerea degustării bucatelor, fiecare membru al familiei se „spală“ pe față cu un ou roșu, pentru a fi sănătos și roșu ca oul, se spală apoi cu monede, cu convingerea că nu va avea pagubă tot anul, iar la urmă, cu flori, pentru a rămâne frumos și curat ca floarea.
Cocoși albi
La Călărași, la slujba de Înviere, credincioșii aduc în coșul pascal, pentru binecuvântare, ouă roșii, cozonac și…cocoși albi. Cocoșeii sunt crescuți anume pentru îndeplinirea acestei tradiții. Ei vestesc miezul nopții: datina din străbuni spune că, atunci cînd cocoșii cântă, Hristos a înviat. Cel mai norocos este gospodarul al cărui cocoș cântă primul. Este semn că, în acel an, în casa lui va fi belșug. După slujbă, cocoșii sunt dăruiți oamenilor săraci.
Pom împodobit
În zona Mărginimii Sibiului există obiceiul ca, de Paști, să fie împodobit un pom asemănător cu cel de Crăciun. Deosebirea este că, în locul globurilor, se agață ouă vopsite – golite de conținut. Pomul se așază într-o vază frumoasă și farmecul sărbătorii sporește cu o podoabă de acest fel.
În Maramureș
O foarte frumoasă datină se păstrează în Maramureș, în zona Lăpușului. Dimineața, în prima zi de Paști, copiii pînă la vîrsta de 9 ani merg la tiez, adică la prieteni și la vecini, să le anunțe Învierea Domnului. Gazda dăruiește fiecărui urător un ou roșu. La plecare, copiii mulțumesc pentru dar și urează gospodarilor „Sărbători fericite“. Primii pleacă la urat băieții, urmați apoi de fete. Dacă la ușa unui gospodar se întâlnesc o fetiță și un băiat, acesta intră primul în casă, existând credința că pragul casei trebuie trecut mai întâi de un băiat, pentru ca peste an să nu fie discordie în casă.
„Babele“ din Bucovina
Un ritual deosebit este urmat de întreaga comunitate din Bucovina, unde se pregătesc dulciuri sub formă de… babe, prăjitură făcută din aluat de cozonac ce se toarnă în forme speciale. Umplutura se pregătește din nucă, rahat și stafide. „Babele“ sunt duse la slujba de Înviere. După terminarea acesteia, credincioșii merg la cimitir, cu lumânările aprinse, pentru a aduce lumină celor dragi, plecați în viața veșnică. Tradiția din noaptea de Paști este continuată, prin participarea la slujba de la 4 dimineața. Preotul sfințește bucatele din coșul pascal, din care nu lipsesc „babele“ – simbolul vieții cumpătate, sarea, zahărul, șunca și banii. Tot acum sunt sfințite pachetele care vor fi împărțite la săraci.
Covrigei cu ou
În Argeș, printre dulciurile pregătite de Paști se numără covrigeii cu ou (numiți așa pentru că în compoziția lor se adaugă multe ouă – 10-15 ouă la 1 kg de făină). Fiecare gospodar se străduiește să pregătească o astfel de delicatesă, care este simbolul belșugului.
Tradiția tămîierii
În Banat, la micul dejun din prima zi de Paști se practică tradiția tămâierii bucatelor. Apoi, fiecare mesean primește o linguriță de paște – vin și pâine sfințite. În meniul acestei mese festive se includ ciolanul de porc fiert, ouă albe și gușiță – mâncăruri tradiționale, după care se continuă masa cu friptură de miel.
Vopsirea ouălor
Semnificația vopsirii ouălor este păstrată în numeroase legende și este strâns legată de începerea anului nou după un obicei precreștin. Se folosesc tradiționalele ouă de găină, ceara de albine și culorile vegetale. Cu ajutorul instrumentelor tradiționale – chișița, pămătuf etc – ouăle sunt decorate cu diverse motive, în funcție de zona și de imaginația creatorului. În Muntenia și Oltenia se folosesc puține culori, iar decorările sunt naturaliste. În Moldova, cromatica și motivele s-au diversificat. S-a ajuns chiar la performanța ca decorarea să fie făcută din mărgele, cum se obișnuiește la Mănăstirea Sucevița.
În Transilvania însă, datorită numeroaselor minorități, totul este foarte divers. Împistrițarea ouălor a devenit o adevărată artă și, din cauza cererii mari la export, s-a extins la pictarea ouălor cu motive pascale sau cu chipul Mântuitorului, respectând momentele din Săptămâna Patimilor.
Obiceiuri în Germania
În Germania, se pare că tradiția ouălor de Paști s-a păstrat mai mult decât la toate celelalte popoare mari din Europa. Acest obicei este cunoscut încă din timpurile vechi. Într-un sicriu de piatră, descoperit cu ocazia unor săpături făcute în Herensheim, lîngă Worms, în care se afla scheletul unei fetițe, s-au găsit ouă pictate, semn că înmormîntarea s-a făcut în timpul sărbătorilor de Paști. S-a putut stabili că mormântul data de prin anul 320 după Christos. Copiilor li se spune că ouăle de Paști colorate sunt aduse de iepurași și ascunse, pentru a fi găsite de ei.
Rostogolitul ouălor
De la o regiune la alta se găsesc mai multe obiceiuri legate de oul de Paști. În Baden, de exemplu, copiii se duc la nașii lor și primesc în dar ouă roșii. Copiii aruncă în aer ouăle roșii sau le înfășoară cu iarbă și le aruncă pe un povârniș ca să alunece la vale. Același obicei este întâlnit și în Saxonia, Westfalia, Oldenburg, Oberbayern. Tinerii se joacă, practic, de-a rostogolul ouălor. Pe un drum se așază 100-200 de ouă și tinerii trebuie să le culeagă din fugă și să le adune nesparte într-un coș.
Simbolul fertilității
Ouăle roșii sunt considerate simbolul fertilității. Înainte exista credința că lucrătorul agricol, când iese primăvara la arat, trebuia să treacă pe lângă un coș cu ouă; de aceea și în semănătura de grâu se îngroapă ouă sau coji de ouă. De asemenea, se obișnuia ca în primul și ultimul snop care se lega să se lege un ou de Paști, pentru ca pământul să dea roade abundente și să îndepărteze vrăjitoriile care ar putea să le dăuneze.
Pe ouă se desenau flori, animale, case, oameni. Exista obiceiul ca atunci când un copil intra pentru prima oară în casa unui cunoscut, să capete în dar un ou de Paști, cu care i se atingea gura, ca să poată vorbi frumos.
Pictori celebri
În Franța, ouăle de Paști sunt întrebuințate ca pretutindeni și au fost cunoscute din timpuri străvechi. În veacul al XVII-lea, pe vremea lui Ludovic al XIV-lea, ouăle colorate se întrebuințau și la curtea regală. Pictori celebri ca Lancret și Watteau pictau ouă pentru rege. În biblioteca de la Versailles se păstrează și astăzi două ouă de acest gen care au aparținut Victoriei, fiica regelui Ludovic al XV-lea.
În cabinetul regelui Ludovic al XIV-lea se aduceau, după terminarea slujbei de Paști, coșuri cu ouă pictate, pentru a fi date curtenilor. Primul negustor din Paris care a pus în vânzare ouă colorate de Paști se numea Soliren. Vreme îndelungată, studenții parizieni organizau adevărate procesiuni pentru a strânge ouă, pe care apoi le dădeau săracilor. Documentele atestă că, în secolul al XIII-lea, la Paris, studenții și tinerii din diferite cartiere, având în frunte pe clerici, se adunau în piețe publice, formau un lung cortegiu, purtând stindarde, trompete și tobe, se opreau în fața catedralei, unde cântau o parte din slujba „Laudes“, apoi se răspândeau pe străzi și adunau ouă de Paști.
Jocuri
În unele regiuni din Franța circulă și legende în legătură cu ouăle de Paști. Povestea cea mai frecvent întâlnită spune că, în Joia Mare, clopotele bisericilor se duc la Roma ca să fie binecuvântate de Papă și, când se întorc, aduc ouă colorate prin grădini.
De Paști oamenii își trimit unii altora daruri, ouă și prăjituri, în formă de coșulețe cu ouă roșii, iar preoților li se dau ouă colorate. Se organizează jocuri cu ouăle – „a la toquete“ – la care participă toată lumea: se ciocnesc ouăle, iar învingătorul trebuie să mănânce oul spart.
Săptămâna Luminată
Săptămâna Luminată începe în noaptea Paștelui și se termină, sâmbătă, odată cu Liturghia. Specifice acestei săptămâni sunt slujbele premergătoare liturghiei. Sunt foarte melodioase, vesele și scurte în raport cu cele din Săptămâna Mare sau restul anului. La anumite momente din timpul unei slujbe, ca și la începutul fiecăruia, se bate toaca și se trag toate clopotele. La mănăstiri, în ziua a doua, preoții cu soborul și credincioșii închinători fac procesiune, ocolind curtea mănăstirii, cântând canonul Paștilor, rostind Evanghelii și stropind cu apă sfințită.
Ropotinul
Trei zile de marți, începând cu marțea din Săptămîna Luminată, se ține Repotinul sau Ropotinul. Femeile se opresc din orice treabă și fac din lut țesturi – un fel de cuptor mobil, care se pune pe locul unde s-a făcut foc. Se face pâine, dar și capace de înfundat gura sobelor. Pentru că se sparg, femeile fac mai multe, întrucât, peste an, producerea lor este interzisă. Muncesc din greu și la sfârșit fac o petrecere. În această zi, femeile se poartă cu bărbații mai sever. A treia marți după Paște se face Caloianul sau Mumulița Ploii, pentru aducerea ploii. Un grup de fete modelează din lut o păpușă pe care o pun într-o cutie de lemn ce închipuie un coșciug . Împodobesc păpușa cu coji de ouă roșii și cu flori. După trei zile o înmormântează sau îi dau drumul pe o apă curgătoare, după care se face o petrecere.
Izvorul Tămăduirii
Începând de joi seara, se prăznuiește Izvorul Tămăduirii. Pe lîngă slujba scurtă a Paștilor, se adaugă imnuri în amintirea acestui praznic, la sfârșitul Liturghiei se face sfințirea apei și se stropesc cu ea credincioșii, luând fiecare acasă din această agheazmă. Preoții și credincioșii ies cu icoanele la câmp. Băieții stropesc fetele cu apă, iar cei tineri merg cu pască la cei bătrâni. În unele zone se face scrânciob în sat. Legănatul are rostul lui, unii spunând că așa s-a legănat Iuda Iscariotul când s-a spânzurat.
Masa de Paști
Cu ocazia sărbătorilor de Paști, credincioșii duc la biserică pască, ouă roșii, cozonaci, precum și, în anumite locuri, carne de miel friptă. Despre aceste ofrande au circulat o serie de legende.
Mielul
Obiceiul de a se consuma miel în casele creștinilor vine de la evreii dinainte de Christos. După îndrumările date de Dumnezeu în vremea ieșirii lor din robia egipteană, poporul evreu consuma mielul pascal după un anumit ritual, împreună cu pâine nesărată și nedospită și cu plante amare, ca să le aducă mereu aminte de amărăciunile îndurate în robia egipteană. În creștinism, însă, mielul reprezintă cuvântul întrupat, Christos-Dumnezeu și Omul numit „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii“ ( Ioan I, 29). În Banat, după cum rezultă în unele documente, era obiceiul, care probabil se mai păstrează, ca acela ce nu are miel să facă o imitație din unt și s-o ducă la biserică.
Pasca
Pasca își are originea tot în masa de Paști a evreilor, amintind de hrana folosită de aceștia în pustiu. Pasca este dospită, cu sare, și este făcută din grâu curat. Această pâine specială și-a schimbat sensul. Ea reprezenta trupul lui Christos, căci pâine dospită a servit Domnul la Cină. Din ajunul Paștelui se pregătește pâine dospită, se taie în bucățele mici și se fac pachețele care se aduc la biserică. Spre sfârșitul Liturghiei din noaptea de Paști, preotul citește o rugăciune a acestor pâini, le binecuvântează și le sfințește prin stropire cu aghiazmă. În prealabil, bucățelele au fost stropite și cu vin. La sfîrșitul slujbei se împart credincioșilor, care gustă din ele, ducând și acasă. Din conținutul rugăciunii, destul de veche, rezultă că gustarea din această pâine îi face pe credincioși „părtașii binecuvântării lui Dumnezeu“, „alungă boalele și neputințele și dă sănătate“ – se spune în unele cărți populare din vechime.
Ouăle de Paști
Folosirea ouălor de Paști se întâlnește, în general, la toate popoarele creștine și pare să fie o tradiție simbolică a bisericii vechi. Unii văd în această amintire a oului roșu făcut, potrivit mărturiei lui Aelius Lampidus, de o găină aparținând împăratului Alexandru Sever, în ziua nașterii sale, dar cei mai mulți îl pun pe seama supliciului lui Iisus, fiind un simbol al reînvierii lui Christos. De aici, obiceiul de a duce ouă colorate la biserică în ziua Paștilor pentru a fi binecuvântate de preot și apoi împărțite familiei sau prietenilor. La majoritatea popoarelor s-a păstrat manifestarea de bucurie cu ocazia „colorării oului“, de care credinciosul este privat a-l consuma în tot timpul Postului Mare.
Cel mai faimos ou de Paște
Tipurile de ouă oferite prietenilor cu ocazia Paștilor diferă și de averea celui care face acest cadou. Țarul Alexandru al III-lea i-a cerut lui Carl Faberge să realizeze niște ouă deosebite pentru țarina Maria. Oul respectiv este lucrat din email translucid, cu încrustații din argint, aur și pietre prețioase și este considerat drept cel mai scump ou de Paști din lume. Datorită rafinamentului executării, lui Faberge i s-a încredințat realizarea acestor ouă-bijuterie timp de 11 ani. După moartea acestuia, tradiția a fost continuată de copiii și nepoții lui care realizează și în prezent ouă unicat, la comandă.
