Sfântul Nicolae este sărbătorit de Biserica Ortodoxă Română și cea Romano-Catolică în fiecare an, în data de 6 decembrie. Anul acesta, aproximativ 800.000 de români își sărbătoresc ziua de nume.
Foto: Mesagerul de Sibiu
Moș Nicolae este o personificare la vârsta senectuții, a timpului îmbătrânit care a preluat din Calendarul creștin numele și data de celebrare ale Sfântului Nicolae (6 decembrie), personaj real (episcop din Myra), apărător al dreptei credințe în Iisus, notează cercetătorul Ion Ghinoiu. (sursa: „Sărbători și obiceiuri românești”, Ion Ghinoiu, Ed. Elion, 2003)
Sărbătoarea de pe șase decembrie prefigurează victoria binelui asupra răului, a luminii asupra întunericului. Potrivit unei zicale muscelene, „La Sf. Nicolae se întoarce noaptea la ziuă cu cât se sucește puiu-n găoace” (Radulescu-Codin, Mihalache, 1909, p. 91).
În tradițiile românești Moș Nicolae apare pe un cal alb, aluzie la prima zăpadă care cade la începutul iernii, păzește Soarele care încearcă să se strecoare pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără lumină și căldură, ajută văduvele, orfanii și fetele sărace la măritat, este stăpânul apelor și salvează de la înec corăbierii, apără soldații pe timp de război, motiv pentru care este invocat în timpul luptelor.
În nopțile marilor sărbători, când se deschide cerul pentru o clipă, oamenii pot să-l vadă stând la Masa împărătească în dreapta lui Dumnezeu.
Astăzi, Moș Nicolae împarte, asemănător lui Moș Crăciun, daruri celor mici
Noaptea dinaintea zilei de 6 decembrie este cunoscută ca fiind noaptea darurilor. Este momentul în care vine „Moș Nicolae”.
„Când eram copil, îmi lustruiam ghetele și le puneam la fereastră ca să fie umplute de daruri. Aveam prieteni care își așezau încălțările la ușă, semn că pe acolo avea să vină Moș Nicolae. Nu m-am întrebat pe unde venea, pentru ca atât eu cât și prietenii mei ne trezeam cu daruri în ghete. Și datorită sfințeniei sale, cunoștea ce îți lipsește și îți aducea ceea ce îți doreai. Datorită acestei bunătăți, mulți copii îl confundau pe Dumnezeu cu Sfântul Nicolae”. (sursa: https://www.crestinortodox.ro – Adrian Cocoșilă)
Sfântul Ierarh Nicolae a fost arhiepiscopul Mirei, o localitate din vechea Licia, în Asia Mică. Teodor Anagnostul, autorul „Istoriei Tripartite”, afirmă ca Sfântul Ierarh Nicolae a participat la primul Sinod Ecumenic de la Niceea, din anul 325, care a condamnat erezia lui Arie, care susținea că Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale.
Potrivit Tradiției, atât de puternic a argumentat Sfântul Nicolae și atât de încăpățânat a fost Arie, încât, îngrijorat de ruptura care se putea face în Biserică, Nicolae i-a dat ereticului o palma în cadrul sinodului. De la palma Sfântului Nicolae a rămas obiceiul ca, în ziua de 5 decembrie, celor neascultători să li se dea o nuielușă în semn de avertisment.
Dar Sfântul Nicolae a ajuns întruchiparea dărniciei lui Dumnezeu prin faptele sale de milostenie. Potrivit tradiției, Sfântul Nicolae a aflat într-o zi, că un tată din cetatea Mira, pentru că era lipsit de ajutor în a-și mărita fiicele, dorea să le dea spre desfrânare. Sfântul Nicolae i-a dăruit omului aflat în nevoie trei pungi cu aur, iar fiicele acestuia s-au putut căsători. De atunci și până în zilele noastre, în fiecare noapte a Sfântului Nicolae, cei dragi și în special copiii primesc daruri de la Sfântul Nicolae.
Ziua trecerii Sfântului Nicolae la cele veșnice a fost data de 6 decembrie 334, potrivit lucrării „Legenda Aurea” („Legenda Sanctorum”) a lui Jacoppo da Voragine (d. 1298).
În prezent, moaștele sale se află la Bari, în Italia, din anul 1087.
Mâna sa dreaptă se află în biserica „Sfântul Gheorghe Nou” din București. Există credința că această mână i-a fost trimisă domnitorului Mihai Viteazul chiar de Cardinalul de Bari, printr-un pelerin, în semn de prețuire pentru lupta acestuia împotriva păgânismului.
Potrivit datelor furnizate de Direcția Generală pentru Evidența Persoanelor, peste 295.000 de femei și peste 500.000 de bărbați vor fi sărbătoriți de Sfântul Nicolae.
„Ziua de 6 decembrie reprezintă un prilej de bucurie pentru miile de români care poartă prenume asociate zilei de Sfântul Nicolae”, se arată pe site-ul Direcției Generale pentru Evidența Persoanelor.
Cele mai întâlnite prenume feminine sunt:
- Nicoleta – 220.581
- Niculina – 39.921
- Nicole – 16.644
Cei mai mulți bărbați sărbătoriți poartă numele de:
- Nicolae – 287.204
- Nicolas – 57.123
- Nicușor – 44.819
- Neculai – 36.842
- Nicu – 23.041
- Niculae – 18.300
Cine a fost Sfântul Nicolae?
Unul dintre cei mai cunoscuți și iubiți sfinți ai creștinismului, Sfântul Nicolae este un personaj real din istoria Bisericii, devenit peste timp simbol al bunătății sufletului, fiind numit „chip al blândeților”, mai ales pentru că a îmbinat smerenia cu dărnicia.
Sfântul Nicolae a trăit în timpul Sfântului Mare Împărat Constantin cel Mare (306-337).
„Așa a voit Dumnezeu să unească în păstorie pe doi mari luminați ai cerului: Împăratul Constantin cel Mare, eliberatorul Bisericii creștine, și Sfântul Nicolae, cununa Bisericii creștine±. (sursa: „Viața Sfântului Nicolae”, Olga Greceanu)
S-a născut într-un oraș din Asia Mică, Patara. Tatăl său se chema Teofan, iar mama sa Nona, o pereche binecuvântată care „născând pe acest dumnezeiesc prunc, l-a numit Nicolae, ce se tâlcuiește „biruitor de popor”; și cu adevărat s-a arătat biruitor al răutății, așa binevoind Dumnezeu spre folosul de obște al lumii’. („Viețile Sfinților”).
Edictul de libertate religioasă din anul 313 al Sfântului Împărat Constantin cel Mare l-a găsit pe Sfântul Nicolae în temniță, de unde a fost eliberat.
Este așadar unul din marii sfinți ai Bisericii creștine care s-a bucurat de rolul protector al Sfântului Împărat Constantin cel Mare, într-o perioadă în care lumea era divizată încă între păgânism și creștinism.
Mai târziu, în anul 325, Sfântul Ierarh Nicolae s-a aflat între cei 318 Sfinți Părinți convocați de Împăratul Constantin cel Mare la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea.
