Cercetători de renume au disecat un subiect pe cât de prezent, pe atât de sensibil – antropologia şi munca.
Simpozionul „Zilele Francisc I. Rainer 2014“ a avut loc la Sibiu, în Aula „Avram Iancu“ a Universității „Lucian Blaga“, cu prilejul lansării unei noi filiale a Societăţii Academice de Antropologie, al cărei președinte fondator este Francisc Szombatfalvi-Török. La eveniment au participat, printre alţii, Constantin Bălăceanu-Stolnici, director onorific al Institutului de Antropologie „Francisc I. Rainer“ al Academiei Române, Ioan Marian Ţiplic, prorectorul Universităţii „Lucian Blaga“ Sibiu, Cristiana Glavce, director al Institutului de Antropologie „Francisc I. Rainer“ al Academiei Române, și Andrei Kozma, director științific al Comisiei de Antropologie al Academiei Române.
Forme și chipuri
Munca înseamnă efort, o activitate impusă pentru adolescenţi şi tineri pentru cei între 14 şi 35 de ani, este un mod de a-şi câştiga existenţa pentru grupa de vârstă 35 – 70 de ani şi un lucru firesc pentru cei peste 70 de ani. Indiferent cum este privită, munca, această constantă din viaţa omului, a îmbrăcat diferite haine de-a lungul timpului şi s-a schimbat de la o generaţie la alta. Sunt doar câteva dintre concluziile lucrării realizate de Adina Baciu – „Aspecte antropologice ale comportamentului faţă de muncă în România“. Cerşetoria, migraţia, absolvenţii şi piaţa muncii, sănătatea şi munca sunt alte teme atinse în lucrările ştiinţifice care au fost prezentate în cadrul simpozionului de la Sibiu.
Limbajul muncii
În lucrarea „O perspectivă antropologică dihotomică asupra conceptului de muncă“, a lui Corneliu Ioan Bucur, a fost studiat vocabularul legat de muncă. În limba română se întâmplă un lucru inedit: „pentru fiecare activitate particulară, chiar şi pentru fiecare acţiune ce antrenează utilizarea unei unelte, a unei instalaţii, a fost conceput un verb care marchează, în mod distinct acea activitate: a îndruga (cu druga), a săpa (cu sapa), a ara (cu aratrul), a secera (cu secera) a măcina (cu machina – cum era numită moara de cereale, în antichitatea romană), a coace (în cuptor, de la coctorium), etc“, amintește studiul.
Cosmin PAL
cp@mesageruldesibiu.ro
