Sibiul, dincolo de frumusețile arhitecturale din Piața Mare, Piața Mică sau Piața Huet are și alte clădiri, excepționale ca valoare arhitectonică, dar lăsate de izbeliște atât de ccătre proprietari cât și de autorități.
Tudor St. Popa, președintele Asociației pentru Înfrumusețarea Orașului Sibiu a făcut un tur al acestor clădiri, care ar putea fi adevărate embleme ale Sibiului, dacă nu ar fi lăsate efectiv să se prăbușească.
Pe locul I în topul clădirilor părăsite, ar fi, potrivit lui Tudor Șt. Popa Reședința Mitropoliților de pe Bulevardul Victoriei.
„Fosta reședință a mitropoliților, folosită ca Palat al Copiilor în vremea comunismului, se degradează vizibil an după an. Clădirea, inaugurată prin anii 1900, a fost introdusă pe Lista Monumentelor Istorice în ultima lună a lui 2018, după 19 ani de birocrație împiedicată și de proprietarul de drept al clădirii.
Clădirea a fost proiectată de arhitectul sibian Carl Heinrich Eder, același care a proiectat și actualul Liceu de Artă de pe str. Al. Odobescu, aceea fiind prima clădire din Sibiu prevăzută cu curte interioară acoperită cu sticlă și metal.
Dacă aș fi fost mitropolit, m-aș fi mândrit să locuiesc într-o clădire istorică, restaurată exemplar. În schimb, clădirea a fost lăsată în paragină, iar Arhiepiscopia Ortodoxă a construit o altă resedință pentru mitropoliți, rupând o bucată din grădina seculară despre care vorbim acum. Este drept, fosta reședință, cu geamurile zidite și crăpături prin care îți intră mâna, nu are jacuzzi și parcare subterană, așa cum are noua clădire. Dar ar fi putut avea o grădină magnifică, cu mai multe specii de arbori ce depășesc 100 de ani, o curte de trandafiri grandioasă și o intrare monumentală, cu scări de piatră și balcon mare, flancat cu coloane. Fațadele, decorate în stil eclectic ar fi ieșit, oricum, în evidență mai mult decât turnulețul kitsch-os al clădirii noi” scrie Tudor St. Popa în Orașul.#20
Conform documentelor publicate în caietul de sarcini prin care s-a scos la licitație restaurarea clădirii, Centrul Multicultural “Mitropolit Nicolae Bălan” se dorește a avea la parter un spațiu expozițional de 37 mp, o sală de conferințe de aproape 50 mp și secretariatul. Etajul va avea o sală de carte veche/ manuscrise/ digitalizare, o sală de rezidență cercetare, un studio de cercetare și o sală de workshop, fiecare având puțin peste 20 mp, plus o sală academică de 35 mp. Spațiul podului va fi amenajat ca sală de activități multimedia, proiecție de film și audiții muzicale ce va avea aproape 130 mp și se promite că va fi dotată cu aparatură de ultimă generație din domeniul audio-vizual.
Terasa de peste intrarea în clădire se promite să fie readusă la designul inițial, ce avea pe fațada principală două scări pe traiectorie curbă ce ajungeau pe terasă direct de la nivelul curții. În anul 1961 s-au realizat lucrări ce au afectat aspectul fațadei inițiale, iar prin lucrările propuse acum se dorește ca scările de factură eclectică să fie refăcute conform proiectului clădirii, așa cum au fost ele gândite în anul 1901.
Deși s-au alocat peste 5 milioane de lei, din fonduri publice, pentru readucerea la viață a acestei clădiri valoroase, la data de 1.11.2021 procedura a fost anulată deoarece nu s-a prezentat nici un ofertant la licitație.
Locul II în topul făcut de Tudor Șt. Popa este ocupat de Palatul de Justiție, tot pe Bulevardul Victoriei.
„ Palatul de Justiție este dovada lipsei de interes a politicienilor pentru protejarea monumentelor istorice. Construit în doar 4 ani în prima decadă a anilor 1900, pentru reabilitarea clădirii se pare că avem nevoie de o viață de om. Au trecut deja 20 de ani de la începerea lucrărilor și, după cum arată clădirea, vor mai trece încă atâția până să o vedem re-inaugurată”, constată cu amărăciune Tudor St. Popa.
„Planurile pentru reabilitarea Palatului de Justiție au început prin 2002, atunci când s-a realizat prima expertiză tehnică, urmată de un studiu de fezabilitate realizat în 2007 și alocarea a 16 milioane de lei în anul 2008. Lucrările au început în anul 2011 și trebuiau să fie încheiate în cel mult trei ani.
După începerea șantierului, s-au descoperit probleme mai mari la structura clădirii decât cele prevăzute în expertiza tehnică. Mai mult, clădirea a fost declarată monument și lucrările au fost sistate. În 2015, Guvernul a aprobat bugetul de 60 de milioane de lei pentru renovarea în noile condiții.
Toate aceste lucrări ar fi fost susținute financiar de Banca Mondială, printr-un împrumut accesat de Ministerul Justiției, dar lipsa de interes al celor de la București a dus la pierderea sursei de finanțare, deoarece acordul cu Banca Mondială a avut termen limita martie 2017”, adaugă arhitectul sibian.
De la începutul șantierului, au fost cheltuiți 30 de milioane de lei pentru a aduce clădirea în starea în care se află acum – adică doar fațade și acoperiș, restul interiorului fiind cu totul distrus. Din 2011, Tribunalul Sibiu și-a desfășurat activitatea în trei clădiri închiriate ce putem spune că au fost amenajate practic de la zero.
Locul III în top este ocupat de clădirea neoromânească de pe strada Constituției.
Proiectată de Alfred Hugo Cernea, clădirea de pe str. Constituției este una dintre cele mai frumoase clădiri… părăsite. Clădirea este emblematică pentru stilul Neoromânesc, de factură Neobrâncovenească. Ea se păstrează nelocuită încă din anii 2000, de când a fost retrocedată vechilor proprietari. Există un administrator ce are grijă să nu fie vandalizată, dar clădirea necesită investiții majore pentru a fi readusă la strălucirea de altădată, nu doar de o conservare pasivă.
Potrivit izvoarelor cartografice, în jurul anului 1875 exista o altă clădire pe locul actualului imobil. La 1929, este intabulat dreptul de proprietate pentru Luiza și Friedrich Baumann.
„Istoria clădirii este una foarte bogată și zbuciumată, urmările activităților desfășurate aici în trecut fiind încă vizibile. Construită ca locuință urbană de tip vilă, cu un parc în jurul clădirii centrale, a găzduit inițial Sanatoriul Dr. Bolintineanu, iar în noiembrie 1936 a devenit Clinica „pentru naşteri şi boli de femei” dr. Antal. Imobilul a fost naţionalizat în anul 1948 cu această funcţiune, devenind la scurt timp sediul Inspectoratului General Sanitar Sibiu, apoi grădiniţă, funcție păstrată până în anii 1990. În anul 2000 vila şi parcela au fost retrocedate familiei moștenitoare” arată Tudor St. Popa.
Cu geamurile sparte, țiglele zburate și urme de abandon, clădirea de 900 mp construiți și 5160 mp teren a fost scoasă la vânzare la prețul de 2 milioane de euro.
