Trăim într-o societate în care, dintr-o anumită comoditate, ne-am dori ca lucrurile, simțirile, manifestările noastre cotidiene, să se așeze pe un făgaș normal. La ce ne raportăm noi, însă, atunci când spunem că ceva este normal și ceva este anormal? Cel mai probabil, o facem raportându-ne la legile (scrise sau nescrise) ale moralei societății în care trăim. Doar că, în viața de zi cu zi, vedem la tot pasul derapaje care contrazic principiile moralei „șablon” ale unei Românii (ne)educate pe alocuri, parte a unei lumi întoarsă cu susu´n jos! În comunitățile în care trăim întâlnim la tot pasul anomalii comportamentale, însă preferăm să ne imaginăm că ele nu există, să ne prefacem că nu le vedem, să nu luăm atitudine.
Ne închidem într-un univers individual idealizat, considerând că dincolo de noi totul este corect, este moral, este firesc… S-ar putea ca asta să fie o tară a trecutului nostru comunist în care am fost încolonați către orizonturile unei societăți ideale, rupte de realitate.
Și pentru că am amintit de tarele trecutului, am realizat că în prezentul nostru cotidian sunt oameni dispuși să iasă din tipare, să-și facă privirea roată printre semenii întâlniți în viața lor de zi cu zi și să le înfiereze moravurile găsite, asumându-și riscurile la care se expun.
Foto: Ion Talpoș
Am întâlnit zilele trecute, la un eveniment cultural sibian, un astfel de om. Pe Sorin Tara (Tara von Neudorf), artist plastic sibian, „Tară” a prezentului nostru! Un om care a ales să lupte prin mijloacele specifice artei, cu moravurile acestei societăți. Nu știam mare lucru despre Sorin Tara până la vernisajul expoziției sale recente, Hard Art Expo Tara von Neudorf „BLACK RUMANIA RELOADED” care a avut loc pe data de 18 aprilie 2024, la Galeria ATU-TOYS-NAC din Sibiu.
Foto: Ion Talpoș
Vorbim despre expoziția unui „excelent pictor, de o originalitate de-a dreptul șocantă”, după cum avea să-l caracterizeze profesorul Silviu Guga, prezent la eveniment. Aveam să constat că Tara von Neudorf folosește Arta ca formă de protest social, politic și ca act de curaj într-o luptă interioară dusă cu sine și (mai ales!) cu reprezentanții unei societăți aflată în descompunere în care noi, muritorii de rând, nu ne mai găsim drumul potrivit.
Despre Tara von Neudorf au vorbit, la vernisajul expoziției sale, artistul plastic Eugen Dornescu și profesorul Silviu Guga. Voi reda din expunerile lor câteva pasaje reprezentative pentru conturarea profilului artistic/uman al lui Tara von Neudorf:
„Tara este un subiect! Este recunoscut la nivel național de către galeriști, colecționari, critici de artă… Este recunoscut chiar la nivel internațional! Criticii de artă din zona independentă, privată, îl consideră ca fiind unul dintre cei mai incisivi artiști contemporani, mai vizibili. (…) Tara nu mai poate fi ignorat! Orice evitare a artei lui constituie o nedreaptă fractură de logică și o lașitate de neiertat! (…) Arta lui Tara este expresia și oglinda acestei lumi tulburi și nedrepte, aflate în descompunere, așa cum o vedem cu toții. Dar el o vede, o înțelege și o judecă diferit! Arta lui este, în egală măsură, o terapie proprie dar și un fel de compendiu al păcatelor și neajunsurilor acestei lumi la care el reacționează, adesea abrupt, fără indulgență” a spus Eugen Dornescu.
„…Sorin Tara este unul dintre cei mai trăsniți indivizi pe care i-am cunoscut vreodată, în ceea ce face! În arta pe care o face! Este un om extraordinar de virulent, aș spune, care vine totdeauna în contact cu realitatea, și-o asumă și apoi, cu o hărnicie extraordinară transpune această realitate pe toate pânzele… Pe ce apucă! Pe orice poate picta! S-a spus aici că Tara este un unicat în lumea artelor plastice, de o încăpățânare extraordinară în a transforma realitatea în ceea ce simte el, în ceea ce crede el…” a spus Silviu Guga.
Intervențiile făcute la vernisaj prin vocea unui alt nume sonor în artă, sculptorul și artistul sibian Niu Herișanu și discuțiile purtate cu „vinovații” responsabili de organizarea evenimentului aveau să mă lumineze asupra istoricului lucrărilor și expozițiilor anterioare ale lui Sorin Tara. Așa am aflat că numele și opera artistului sibian Tara von Neudorf sunt legate, indisolubil, de o proprietate din apropierea sibiului, un loc de inspirație și meditație folosit de multe ori de artist, ca loc de creație.
Foto: Ion Talpoș
„Am mai multe proprietăți, în mai multe sate și orașe, îmi spunea Sorin Tara în cadrul unei discuții purtate după vernisajul expoziției… Dar Engelthara (sau Mighindoala, denumirea localității în limba română) unde se află moșia Engelthara, în județul Sibiu, comuna Șeica Mare, este un loc care mă inspiră! E un sat fantomă în pădure, unde eu sunt singurul locuitor. Este un sat depopulat de zeci de ani! A fost un sat româno-săsesc. Cam 30% din populație erau sași, mai erau și maghiari într-o mică enclavă, iar restul erau români. Satul este depopulat de vreo 40 de ani, însă eu i-am am mai apucat în viață, acum 15 ani, pe ultimii doi locuitori ai satului. Un sas și o româncă. Acolo pictez acum biserica săsească, cu istoria Transilvaniei. Împreună cu frații mei avem o Fundație, pe care am concesionat mai multe biserici. Unele din lucrările mele din expoziție sunt făcute la Engeltal (numele satului, în traducere din limba germană înseamnă „Valea îngerilor”.”
Am considerat că pentru înțelegerea unor aspecte controversate ale discuțiilor purtate în jurul mesajelor transmise de opera artistului, acestea trebuie ancorate, negreșit, în contextul unor puncte de vedere exprimate, de-a lungul timpului, de specialiști în artă, în cadrul unor articole sau comentarii făcute în spațiul tipărit sau virtual.
„Întâlnirea cu creativitatea și creația spontană, dar nicidecum lipsită de profunzime a lui Tara este o bucurie cu noduri, deoarece aduce la suprafață lucrurile pe care, în general, tu nu ai curajul să le arunci în public, deși ele sunt evidente!” spune despre artist Diana Ghibu.
Vorbind despre artistul Tara von Neudorf, căruia i-a lansat o expoziție în spațiul galeriei H’art din fosta Închisoare Malmaison,din București în anul 2022, Dan Popescu afirma: „Lumea nu-l prea place pe Tara, proiectul lui de demascare completă a tuturor ideologiilor lumii pare exagerat, prea vocal, e un artist care se joacă cu focul, merge pe sârmă și vizitează iconografii problematice. În cazul de față, în expoziția “Nu mă mai pot face de căcat” subiectul e ura/dragoste pe care a tot întreținut-o artistul față de președintele țării. Fiind concitadini, Tara l-a tot urmărit pe “marele” nostru politician, devenindu-i un fel de anti-biograf. (…) Lumea artei este o lume a imaginației, a libertății, nimic din ceea ce vedeți acolo nu e doar ceea ce vedeți, tot timpul există un arriere plan simbolic care trebuie accesat cu răbdare și nuanțe. Tot ceea ce ține de artă, chiar și un afiș, trebuie înțeles prin prisma acestui regim al privirii. Altfel, trebuie spus apăsat-privirea literală în artă este privirea unei ideologii totalitare.”
Despre Sorin Tara s-au spus multe… Mai sunt multe de spus, în continuare, pentru că Tara este un „vulcan” în stare latentă, pregătit să erupă în orice moment. Dar, pentru a-l descoperi pe omul și artistul plastic Sorin Tara, trebuie să-i vedeți lucrările! Galeria în care el expune acum va fi deschisă până pe data de 30 aprilie 2024.
Foto: Ion Talpoș
Autor: Ion TALPOȘ
