Iubim şi urâm. Zburăm, iar uneori ne târâm în genunchi. Ne bucurăm, ne întristăm. Suntem oameni. Rock, club, o bere cu prietenii, primul concert, primul pas, o fotografie. O secundă, două, zece şi totul se transformă într-un coşmar. Tragedia din clubul Colectiv este încă o rană vie, care o să doară al naibii de tare încă multă vreme. Unii s-au trezit pe umeri cu aripi de îngeri, alţii se zbat prinşi între două lumi, alţii au scăpat din infern. Durere, suferinţă, lacrimi, speranţă, încredere, minuni… Adrian, Claudiu, Tudor, Bogdan, Teodora, Vlad, Ioana, Mihaela…
Autor: Milu OLTEAN
Foto: Cosmin BERGHEAN / Gina ȘTEF / Miluță FLUERAȘ
Prinşi în infernul de la „Colectiv” au fost şi destui fotografi de eveniment, care nu-şi doreau decât să surprindă imaginea perfectă. O comunitate frumoasă, de oameni uniţi sub spectrul luminii şi al muzicii rock. Fotograful medieşean Cosmin Berghean era prieten cu Teodora Maftei şi cu mulţi alţii. Fotografa Gina Ştef spune simplu: „pe mulţi îi ştiam, poate nu ne ştiam personal, dar ne întâlneam, ne vedeam, ne salutam din priviri la multe evenimente”.
„Mi-era teamă să nu fie…”
Cosmin Berghean îşi aduce aminte că în 30 octombrie a fost la munte, pentru o tură de fotografii. La întoarcere, destul de târziu în noapte, a văzut pe Facebook primele ecouri ale tragediei. Apăruseră deja liste cu persoane rănite, cu decedaţi… „Am mulţi prieteni fotografi la Bucureşti, despre care ştiam că merg la genul acesta de evenimente, la concerte rock. Mi-era teamă să nu fie printre ei vreun cunoscut. Nici n-am avut curaj să mă uit, să văd dacă cunosc pe cineva. După două zile, am aflat că printre răniţii grav se află şi o prietenă, Teodora Maftei, care, din păcate, a plecat între timp dintre noi… A fost ciudat, aflasem că e printre răniţi, am auzit că lucrurile mergeau spre bine, iar apoi au transportat-o în Israel. Eram plin de speranţă, dar… din păcate… n-a supravieţuit”, se destăinuie el.
Rock şi fotografie
Medieşeanul a cunoscut-o pe Teodora în luna aprilie a acestui an, când au mers, ca fotografi, într-un infotrip în Grecia. Cosmin spune că a întâlnit o fată plină de viaţă, o persoană super optimistă şi pozitivă, un profesionist desăvârşit, îndrăgostit de fotografie şi muzica rock. „Era foarte veselă, zâmbitoare, a trecut peste nişte probleme de sănătate, dar vedea pozitiv lucrurile în viaţă. Din punct de vedere fotografic, era un artist care vedea lumea în tonuri calde, căuta să fotografieze lucruri pozitive, reuşea să transmită multă energie pozitivă celor din jur. Chiar ultimul articol de-al ei pe care l-am citit era despre concertul Joe Satriani la Bucureşti. I-am lăsat un comentariu pe Facebook şi am felicitat-o. Iubea muzica rock şi iubea fotografia, iar din aceste două arte îmbinate ieşea un lucru minunat”, povestește Berghean. Acesta îşi aduce aminte de discuţiile purtate sub soarele Eladei, despre fotografii, tehnică, aparate şi inevitabil despre concerte şi muzică rock. „Am avut locurile aproape unul de altul în autocar, chiar am discutat mult: despre tehnică, setări, am vorbit multe despre foto despre muzica rock. Era o persoană agreabilă. Am continuat să ţinem legătura, mai apoi ştiu că a participat la un concurs foto cu o fotografie în care eram fotografiat eu şi m-a rugat să-i dau acordul să folosească fotografia”, spune fotograful.
„Odihnește-te în pace!”
Cosmin îşi găseşte cu greu cuvintele; o tragedie precum cea întâmplată la clubul „Colectiv” te marchează pe viaţă. Ca omagiu, medieşeanul spune că a postat pe pagina Teodorei o fotografie de-a sa, una foarte dragă acesteia. „Astea sunt momente în care simţi cum ţi se rupe sufletul şi n-aş vrea să mă încarc negativ. E multă amărăciune şi durere. Am pus pe peretele de pe pagina Teodorei o fotografie cu ea, care ştiu că îi era dragă şi mi-a venit în minte melodia «Rest in Peace» a lui Richie Sambora. E greu să mai spui ceva, când cineva pleacă aşa prematur… Nu ştiu ce le mai poţi spune celor ce s-au dus, iar celor în suferinţă le poţi spune doar să nu-şi piardă speranţa. E greu să te gândeşti, sunt gânduri care apasă, e cumplit să te gândeşti că ţi se putea întâmpla chiar ţie… Sunt mulţi, mult prea mulţi cei care au plecat dintre noi”, conchide cu tristeţe Cosmin.
Umăr lângă umăr
Despre comunitatea fotografilor de eveniment, mai precis despre fotografii de la concertele rock, Cosmin are numai cuvinte de laudă. La mare loc de cinste e respectul. „Nu există o luptă între fotografi, care e mai bun, care e mai tare. Mereu eşti atent să nu deranjezi, să nu iei faţa cuiva; trecând peste asta, e o comunitate de oameni deschişi, care se ajută, care comunică, sunt oameni care ştiu ce înseamnă respectul. E o comunitate unită, oameni care se înţeleg şi se respectă şi care fac cu plăcere ceea ce fac. Nu o fac numai pentru bani, ci trăiesc şi simt lucrul acesta. E un sentiment aparte cel pe care ţi-l dă o fotografie frumoasă cu artişti pe care-i ştii, îi iubeşti, îi respecţi”, descrie Cosmin.
O seară neagră
Fotografa Gina Ştef era şi ea la treabă în seara de Halloween, iar mai apoi îşi aduce aminte că a sunat-o o prietenă care i-a spus ce s-a întâmplat în Bucureşti. „Pe măsură ce îmi citea mărturia unui pompier de la faţa locului, parcă eram acolo, parcă nu mai ştiam pe ce drum să o iau. De clubul «Colectiv» mai auzisem la Radio Guerrilla şi ştiam că acolo se organizează concerte de muzică buna, iar tinerii care merg acolo au mintea deschisă”, povesteşte Gina. În privinţa oamenilor prinşi în infernul de la „Colectiv”, mulţi dintre ei fotografi de eveniment, medieşeanca spune simplu: „pe mulţi îi ştiam, poate nu ne ştiam personal, dar ne întâlneam, ne vedeam, ne salutam din priviri la multe evenimente”. Iar printre victime, destui astfel de cunoscuţi. „Colegi fotografi, oameni care au avut o contribuţie majoră la felul în care sunt promovate festivalurile şi concertele. Fotografi cu coloană vertebrală, pasionaţi de muzica din fotografie, oameni puternici care pe baza principiilor sănătoase au ajuns sa fie foarte cunoscuţi si apreciaţi. În lumea noastră, invidia şi răutatea nu îşi au loc, iar atacurile sunt răsplătite cu bun simţ, argumente logice şi profesionalism. Cu siguranţă, oamenii care au fost prezenţi la concertul din «Colectiv» erau şi ei la fel, iar asta îmi sporeşte sentimentul apăsător de tristeţe. Erau oameni frumoşi, care nu meritau să moară sau să sufere”, consideră Gina Ştef.
Oameni normali
Pasionată de muzica rock şi fotografie, medieşeanca a intrat în breasla fotografilor de concerte în 2012, la ArtMania Festival. A găsit o lume frumoasă, cea a oamenilor care prin intermediul camerei foto imortalizează atitudini şi momente memorabile cu trupe. De altfel, oameni normali şi foarte pasionaţi de munca lor. „Fotografii din «photo pit», spaţiul dintre scenă şi public, sunt oameni prea normali pentru lumea în care trăim. M-am binedispus, nu credeam că există atâta colaborare între oameni ce fac acelaşi lucru, care teoretic concurează pentru cele mai reuşite fotografii. Ne apreciem unii pe alţii şi ne ajutăm cu sfaturi. Limita dintre fotografie şi muzică este foarte subţire, deoarece trebuie să prevedem anumite momente ale pieselor pentru a putea surprinde un gest, o mişcare, o emoţie. Acolo toţi suntem pasionaţi de fotografie şi de muzică, ne respectăm şi ne ajutăm, indiferent că unul e blogger şi altul are propria firmă de organizat evenimente”, povesteşte Gina.
Momente memorabile
Din faţa scenei, i-a văzut acum doi ani pe băieţii de la „Goodbye to Gravity”, prin ochiul magic al camerei foto, şi nu s-a gândit deloc că băieţii aceia talentaţi de pe scenă vor avea parte de un destin atât de tragic. „I-am ascultat şi i-am văzut la festivalul Rockstadt Extreme Fest în 2013, când am fost fotograf acreditat de organizatori. O trupă românească energică şi pasionată, apreciată de mulţi metalişti, care avea ascensiunea asigurată. Este foarte păcat, deşi acest lucru s-a mai întâmplat peste tot în lume, că o trupă devine cunoscută doar în urma unui eveniment tragic”, susține medieşeanca. Aceasta îşi aduce aminte şi de numeroase întâmplări speciale din „photo pit”. „De la ajutorul dat unui fotograf căzut, până la ridicarea lui să facă «crowdsurfing» pentru a fotografia publicul de deasupra, au fost destule. Probabil cele mai frumoase momente de camaraderie le-am trăit în 2014 la Rockstadt Extreme Fest, când oamenii firmei de securitate erau şi ei rockeri, tot timpul zâmbeau şi erau amabili cu ceilalţi rockeri din public. Evident că nici fotografii nu s-au lăsat mai prejos!”, povesteşte Gina. Apoi se întristează. „Ce păcat… acest festival a pierdut un om extrem de important, pe Adrian Rugină, care era sufletul petrecerii şi un indispensabil organizator”, oftează Ştef.
Oricine putea fi acolo
Cosmin Berghean deja s-a gândit de nenumărate ori cum ar fi reacţionat dacă ar fi fost prins într-un asemenea eveniment, precum tragedia de la „Colectiv”. Şi nu prea are răspunsuri. Pe de altă parte, crede că tragedia ne-a făcut să fim uniţi şi să empatizăm cu cei aflaţi în suferinţă. „A fost chestie de secunde, nu ştiu ce-a fost acolo, nu mi se pare normal ca în câteva secunde să ia foc un asemenea club, în asemenea hal. Şi eu fac fotografii de eveniment, la concerte, puteam fi oricare dintre noi acolo! Nu ne bucurăm pentru moartea celor din club, mă gândesc că poate acest tribut ne-a deschis mintea spre neregulile care sunt din punct de vedere politic. Tragedia ne-a unit mai tare. Aş spune ceea ce se vede: corupţia cere vieţi, corupţia ucide – e o realitate, corupţia a cerut vieţi. Trebuie să învăţăm din asta”, este de părere Berghean. Gina se află cu sufletul aproape de cei care suferă în urma tragediei şi nu se gândeşte să renunţe la fotografiile din faţa scenelor. „Nici nu vreau să mă gândesc că aş fi putut şi eu să fiu unul din fotografii din club sau unul dintre spectatori. Probabil dacă s-ar fi ţinut concertul mai aproape de oraşul nostru, aş fi fost şi eu acolo. Eu personal nu pot decât să fiu alături de toţi cei care au pierdut pe cineva drag şi de cei care încă se luptă pentru viaţă. Cu siguranţă, o sa fac ceea ce am făcut până acum, o sa merg la concerte, atât ca fotograf, cât şi ca spectator, o să continui să civilizez prin puterea exemplului şi să deschid minţile celor care vor şi au nevoie de acest lucru”, afirmă ea.
„Ideea generală, provenită şi păstrată din comunism, cum că rockerii sunt nişte încuiaţi, scandalagii, paria ai societăţii, a fost răspândită expres pentru a îndobitoci populaţia majoritară, pentru a o face să-i urască pe aceşti «jegoşi». Însă, de fapt, lucrurile stau altfel. Muzica bună, muzica rock, prin mesajele transmise, deschide minţi şi îmbunează suflete. Conducătorii de atunci, dar şi cei de acum, nu vor un popor deştept. Unii oameni au preluat ideile propagate de ei şi au început să-i urască fără motiv pe rockeri, fără să încerce să îi înţeleagă. Au mers pe principiul «crede şi nu cerceta», soluţia cea mai simplă şi comodă. Conducătorii ortodocşi au împământenit recent aceste gânduri malefice pentru ascultătorii muzicii bune, prin afirmaţiile lor total deplasate şi nedemne de orice om cu mintea la cap, cu atât mai puţin de înalţi preafericiţi, care în biserici predică pace, iubire şi înţelegere, însă în afara lăcaşelor de cult sunt nişte persoane care nu au nici cea mai infimă consideraţie pentru dezvoltarea poporului a cărui idei le impun.”
„Nu am înţeles de ce se spune despre «Colectiv» şi despre cei de la concert că participau la ritualuri sataniste! Nu pot să cred aşa ceva, rock e o muzică mai complexă, pe care cei care n-o înţeleg n-o acceptă. Nu sunt de acord să se arunce noroi pe cei care ascultă această muzică. Vorbim de o comunitate deschisă, oameni normali, părerea mea personală e că ascultătorii de rock gândesc mai complex şi mai mult, mulţi dintre ei sunt persoane foarte responsabile şi sensibile, în ciuda aparenţelor uneori fioroase. Am fost şi eu la multe dintre marile concerte de rock din România şi chiar am fotografiat câteva concerte, dar mă simt responsabil, un om cu capul pe umeri.”
