Stațiunea Păltiniș revine în atenția publicului după Andy Fazekas, administratorul Păltiniș Arena a postat pe pagina sa de socializare câteva fotografii cu starea clădirilor istorice care se degradează pe zi ce trece. Mesajul readuce în discuție nevoia de conservare a patrimoniului istoric al stațiunii, fondată în 1895 la inițiativa Societății Carpatine Ardelene (SKV – Siebenbürgischer Karpatenverein).
Sursă foto: Facebook Andy Fazekas
În postarea sa administratorul povestește cu nostalgie de pârtia Oncești: „cea care mai ține zona în viață” și de drumurile cu camionul pe ruta Sibiu–Păltiniș, experiențe care i-au marcat copilăria.
Mesajul său este însă și un semnal de alarmă. În lipsa intervenției și a grijii pentru patrimoniu, clădirile istorice se degradează, iar natura „recuperează tot ce i s-a luat”. Andy Fazekas reamintește că România a moștenit o bogăție patrimonială imensă, care ar putea deveni o resursă durabilă pentru viitor, dacă ar fi protejată și pusă în valoare.
„Niște cifre reci despre începutul unor stațiuni. În 1895, la inițiativa Societății Carpatine Ardelene (SKV, adică Siebenbürgisher Karpatenverein) se năștea Păltiniș-Hohe Rinne- Szebenjuharos. Ischgl, a așteptat până în 1960, Courchevel și-a săpat fundația în 1946, iar Bansko, după anul 2000.
Nu-mi doresc o țară ca afară, deși dacă ar fi fost altundeva,atunci probabil că aceste bijuterii de clădiri, patrimoniu istoric al ultimului veac ar fi strălucit din nou, conservate pentru generațiile următoare, utilate cu viață și suflet, așa cum au fost dintotdeauna.Îmi doresc doar o Românie care să realizeze că a moștenit de la generațiile trecute o bogăție patrimonială imensă, o garanție a supraviețuirii noastre comode, dacă ne va trece vreodată cheful de muncă.
Ar trebui să tăiem lacăte și mentalități, să schimbăm aerul stătut al nepăsării cu unul proaspăt, cu care să ne umplem foamea de normalitatea respectului față de trecut…..
În aceste locuri am amintiri cât pentru o viață de om. Mi-e dragă pârtia Oncești, cea care mai ține zona în viață,mi-e drag tot ce am trăit atunci, când țânc mic și dornic de iarnă fiind, bântuiam pe aici.
În clădirea poștei intram cică să sun acasă, de fapt îmi decongelam corpul în așteptarea camionului care făcea cursa Sibiu- Păltiniș și retur. Camion care avea în spate o cușcă metalică neîncălzită, dar sursă de tot felul de povești ale celor care urcau, pe care le ascultam cu urechile ciulite, dar puțin amețit de gazele de eșapament care mai scăpau înăuntru. În aceste cabane din centrul istoric, trosnitul lemnelor care ardeau în soba deschisă, mirosul mâncării și sporovăitul din fundal a oamenilor de care încă îmi amintesc bine, îmi sunt și acum la fel de vii. Asta dacă închid ochii. Pentru că dacă-i țin deschiși, văd doar natura, care în lipsa acțiunii omului își urmează implacabil destinul: recuperează tot ce i s-a luat.
“Cel mai frumos loc din munții de la răsărit de Karlovy Vary.”
Era doar o vorbă de prin satul imperial din acei ani…..” este mesajul transmis de administratorul Păltiniș Arena.
Sursă foto: Facebook Andy Fazekas
Sursă foto: Facebook Andy Fazekas
(M.A.O)
