Românii mănâncă prea multă pâine, iar la iaurt, peşte, legume şi fructe sunt deficitari, susţine dr. Lygia Alexandrescu, preşedintele Societăţii Române de Educaţie Nutriţională.
Lygia Alexandrescu
„Suntem aproape de limitele consumului caloric mediu recomandat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, dar avem un consum prea mare de pâine şi prea mic de peşte, iaurt, fructe şi legume”, afirmă, nutriţionistul, făcând referire la concluzia conferinţei cu tema „100 de ani de Alimentaţie Tradiţională”, care a avut loc recent, la Bucureşti şi a reunit specialişti din domeniul nutriţiei, cu ocazia Zilei Mondiale a Alimentaţiei, care se sărbătoreşte, în fiecare an, pe 16 octombrie.
Potrivit Lygiei Alexandrescu, studii recente arată că structura consumului caloric actual al românilor este apropiată de recomandarea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, însă există anumite diferenţe importante între obiceiurile noastre de consum şi ale altor state.
„În ceea ce priveşte consumul actual de carne şi produse din carne, statisticile relevă o cantitate de 64 kg/ locuitor, faţă de Franţa, Germania şi Spania, unde consumul depăşeşte 85 kg/ locuitor. La capitolul iaurt, consumul în România este mult sub media UE, 7 kg/ locuitor, faţă de 30 kg/ locuitor în Franţa, sau 23 kg/ locuitor în Bulgaria”, declară preşedintele Societăţii Române de Educaţie Nutriţională.
Potrivit specialistului, se pare că avem un consum anual prea mare de pâine, 95 kg/locuitor, faţă de media europeană, care este de 60 kg/
locuitor. Consumul anual de peşte este, de asemenea, mult scăzut faţă de media europeană, fiind de aproape 5 kg, faţă de 25 kg cât se consumă în medie, la nivelul UE. În ceea ce priveşte consumul de fructe şi legume, în România doar 35% din populaţie consumă zilnic fructe şi legume, în timp ce la nivel european 66% dintre locuitori consumă zilnic fructe şi legume proaspete.
„Avem nevoie de educaţie nutriţională timpurie care să ajute la corectarea acestor diferenţe şi astfel printr-un stil de alimentaţie şi, în general de viaţă echilibrat se va găsi calea spre o mai bună stare de sănătate pentru întreaga populaţie. Întoarcerea la hrana integrală, la alimentaţia bogată în fructe şi legume/ leguminoase autohtone, cât mai închise la culoare, cereale integrale, lactate fermentate, peşte şi carne slabă neprocesate, precum şi asigurarea unei hidratări complete, efectuarea unui efort fizic zilnic de minimum 30 de minute, un somn odihnitor de 7-8 ore şi menţinerea unei stări emoţionale pozitive, ne pot îmbunătăţi sănătatea şi ne pot creşte speranţa de viaţă”, mai spune preşedintele Societăţii Române de Educaţie Nutriţională.
Ea face referire şi la istoria comportamentului alimentar. „În ultimul secol, modul de hrănire al poporului român a variat semnificativ, în funcţie de etapa istorică pe care a traversat-o, însă foarte important în alegerea modului de hrănire a fost factorul economic. Astfel: la începutul secolului hrana ţăranului român era săracă în nutrienţi: tradiţionala mămăligă, ciorba/borşul de legume, rar dres cu ou, varza, fasolea, mazărea, verdeţurile, ocazional consumau puţin peşte, sau carne de porc în perioadele în care nu era post. Aşadar, aproape jumătate de an, fiind post, românul începutului de secol XX îşi baza hrana pe vegetale. În perioada interbelică şi postbelică, deşi România a trecut şi prin faze economice favorabile, alimentaţia ţăranului român a continuat să fie limitată ca diversitate, calitate nutriţională şi energetică. În Ardeal se consuma totuşi mai multă carne decât în Vechiul Regat. Cantitatea de carne consumată anual de ţăranul român era de 2 kg, faţă de ţăranul francez care consuma 45 kg de carne anual, iar cel german în jur de 60 kg de carne pe an”, susţine Lygia Alexandrescu.
Ea mai spune că, în mediul urban, consumul de carne era mai crescut şi tot atunci au apărut un nou tip de bucătărie şi cărţile de bucate şi de menaj şi, astfel, s-a transformat felul de a găti al româncelor.
„În perioada comunistă, alimentele de bază sunt cartelate şi în anii ’80 a apărut ‘Programul de alimentaţie ştiinţifică a populaţiei’, care a limitat drastic aportul energetic al tuturor locuitorilor ţării. După 1990 alimentaţia românilor s-a diversificat semnificativ atât în mediul urban, cât şi în cel rural, fapt iniţial pozitiv. Acesta a implicat, însă şi apariţia/consumarea alimentului intens procesat, care a afectat starea de sănătate a unui mare procent de populaţie”, adaugă specialistul în nutriţie.
