Sibienii au mers pe „urmele animalelor”. Cum au reușit să descifreze semnele pas cu pas

Pentru cei care știu să „citească” urmele animalelor fiecare pas spune o poveste. Atelierul interactiv „Urmele animalelor” a avut loc recent, la fosta moară din Hosman. Joey England, facilitator si expert a transformat curiozitatea într-o experiență practică, accesibilă atât adulți, cât și pentru copii.

(Maria-Antonia OANA)

Sursă foto: Arhivă personală/ Joey England

Inițiativa îi aparține lui Joey England, pasionat de tracking și educație în natură, care a adaptat un model de evaluare profesională într-un format de atelier deschis pentru publicul larg.

Ideea mi-a apărut după participarea sa la o „tracking evaluation” organizată la Armeniș, alături de WeWilder. Timp de două zile, un master tracker a pus întrebări direct în teren, testând capacitatea participanților de a interpreta urme reale, nu din manuale, ci din natură. Experiența m-a convins că acest tip de învățare practică, bazată pe observație și analiză, este ușor de transferat într-un atelier de o zi sau chiar de jumătate de zi”, a transmis Joey England.

De atunci, au fost organizate mai multe workshopuri publice de tracking, alături de activități dedicate birdwatchingului și tururi sau ateliere private pentru familii, școli și companii.  Au participat grupuri numeroase, de până la 40 de persoane.

Sursă foto: Arhivă personală /Joey England

Cel mai recent atelier  a avut loc în 1 februarie, unde au fost prezenți doar trei participanți: „Deși a fost cel mai mic grup de până acum, formatul restrâns a permis o interacțiune mai profundă și o atenție sporită la detalii, aspect apreciat atât de organizatori, cât și de participanți”, a spus Joey England.

Un atelier atractiv pentru copii

În cadrul atelierelor sunt identificate frecvent urme de vulpe, cerb, căprioară, mistreț, urs, iepure de câmp, bursuc sau șacal. Însă scopul nu este doar recunoașterea speciei. Participanții sunt provocați să înțeleagă comportamentul animalelor, modul lor de deplasare și vechimea urmelor. Trackingul devine astfel un exercițiu de gândire, nu doar de memorare.

Sursă foto: Arhivă personală/Joey England

Copiii găsesc trackingul extrem de captivant și observă repede, fiind mai puțin reticenți în a greși și mai deschiși decât adulții”, a adăugat Joey England.

La ultimul atelier, participanții au fost împărțiți pe echipe, unde au identificat urme de vulpe, cerb, ciută, iepure, căprioară, oaie, precum și excremente de urs. În viitor vor mai fi și alte astfel de activități menite să îi învețe pe oameni să descopere și înțeleagă mai bine natura.

Sursă foto: Arhivă personală/ Joey England