Nepotul patriotului Onisifor Ghibu, Emil Ghibu, s-a stins din viață ieri, 2 ianuarie, cu puțin timp înainte de a împlini 104 ani.
Născut în 10 februarie 1916, la Cenade, a crescut în Mărginimea Sibiului, la Săliște, într-o familie care a luptat din tată în fiu pentru drepturile românilor din Transilvania.
Așa a crescut, drept, respectuos, modest și cu dragoste pentru țară și pentru cei din jurul său.
Prima lui amintire o are de la Marea Unire din 1918. Părinții lui și unchiul Onisifor Ghibu au fost printre participanții activi la acele evenimente, iar el își amintea foarte clar despre petrecerea dată în curtea conacului unde locuiau cu prilejul Unirii.
Își amintea și de ceea ce spunea tatăl său, că Unirea îi va lăsa săraci, dar “că orice sacrificiu merită când e vorba de unitatea și bunăstarea națiunii” – o lecție pe care nu a uitat-o niciodată și a transmis-o mai departe.
Anii de scoală primară i-a urmat la Săliște, iar liceul l-a făcut la Sibiu, la “Gheorghe Lazăr”.
A fost greu, era în timpul crizei din anii ‘30, iar falimentul băncilor îi lăsase familia săracă. Cu mari sacrificii a fost însă ținut la școală. Inteligența sa nativă l-a ajutat să-și completeze studiile.
Părinți voiau să devină preot, el a ales să iubească și să cultive pământul. În 1938 absolvea Facultatea de Agronomie din cadrul Universității din Cluj. Era mare nevoie de specialiști în agronomie în acele vremuri dar, din păcate, a venit războiul iar el a intrat în rândurile armatei ca sublocotenent de artilerie grea.
Emil Ghibu fost cel care primit primul ordin de luptă când au început luptele împotriva Armatei Roșii, care anexase Basarabia: “ 5 focuri de tun înspre Ismail”.
Anii de război au fost grei și tumultuoși, dar a scăpat cu viață. Aproape de sfârșitul războiului, a avut norocul să-și întâlnească partenera de viață, o avocată din București refugiată la Caracal – Pompeia Nicodinescu. Au trăit împreună 66 de ani, au avut doi copii și trei nepoate.
Ocupația rusească și instaurarea regimului comunist în România au fost o încercarea grea pentru el și familia sa. Nu a acceptat niciodată regimul și a avut mult de suferit din pricina asta. Nu era “corespunzător din punct de vedere politic”, iar el nu s-a plecat niciodată în fața acelei autorități, de dragul privilegiilor. Nu a considerat legitim regimul comunist și a ales să fie dat afară de la serviciu, pe motive politice, cu toate repercusiunile unui asemenea gest.
Nu a devenit niciodată membru al Partidului Comunist Român.
„A fost un soț iubitor, un tată devotat și un bunic de poveste.
A fost un om generos care își împărțea înțelepciunea cu toți cei care voiau să-l asculte.
Era tânăr în spirit și se adapta vremurilor cu mare entuziasm! Îl interesa tot ce se întâmplă în lume și voia să participe. A dorit să se întâlnească cu tinerii și să le împărtășească din experiența sa de viață. A avut șansa să o poată face.
În ultimii ani a participat activ la acțiunile societății civile, în special după Ordonanța 13 din 2017.
A înțeles puterea pe care o are media în societate și a ales să se adreseze tinerilor prin intermediul ei, prin propria pagina de Facebook.
Era un mare admirator al lui Dacian Cioloș și a dorit să i se alăture în proiectul său politic. Spunea adesea: “nu am fost niciodată membru în vreun partid, dar Dacian Cioloș e un om bun. Vreau să devin membru PLUS”. Dorința i-a fost îndeplinită în August 2019, când a devenit membru PLUS. Era prima dată când intra într-un partid politic.
Tot timpul informat cu starea politică din țară și cu o perspectiva lucidă asupra evenimentelor, dorea să transmită un mesaj colegilor PLUS cu ocazia zilei sale de naștere, în 10 Februarie. Din păcate, s-a hotărât sa plece mai devreme.
Exemplul său de bunătate, înțelegere și altruism ne va ghida și ne va inspira în continuare. Patriotismul lui real și iubirea sinceră de țară să ne rămână moștenire și călăuze prin vremurile încurcate pe care le parcurgem”, au transmis reprezentanții PLUS.
Dumnezeu să-l odihnească!
