Echipată ca la carte, inclusiv cu mănuși pentru fitness, stârnește admirația tuturor. Dansează între serii și exerciții, le zâmbește celor din jur, e plină de viață. Spune că locul ei preferat e aici, între oameni care fac sport. Poate fi văzută de 2,3 ori pe săptămână, în general dimineața, în sala ALL-4-SPORT de la Aria Sibiu, de pe Șoseaua Alba Iulia. Are 88 de ani! Probabil, e cea mai vârstnică femeie din Sibiu care alege să își tonifice în continuare musculatura în sălile de fitness.
(Dan GREAVU)
foto: Mesagerul de Sibiu
Letiția este una dintre prezențele care stârnesc admirație în sala de fitness de la Aria. Un trup peste care au trecut anii, dar zvelt în continuare și cu mușchii tonifiați. A avut mereu înclinații spre sport, însă de fitness s-a apucat abia pe la 50 de ani. A trăit mulți ani în Germania, unde cultura pentru mișcare, pentru sport, e la un nivel incredibil. O țară în care nu mai puțin de 30 la sută din populație e înscrisă într-un club sportiv, iar sportul de masă și evenimentele pentru amatori sunt prioritare pentru orice localitate. „Fac sport de foarte mulți ani. De fitness m-am apucat pe la 50 de ani. Pe urmă, când am venit aici, m-am lovit de lipsa sălilor adecvate.“, mărturisește Letiția. „Prima dată, aici, am fost la domnul Curteanu, care mi-a făcut un program de antrenament, de care mă țin și acum. Știți câte mănuși am rupt de acestea?“, întreabă Letiția, arătând mănușile de sală.
Letiția și programul de antrenament de care se ține cu sfințenie (foto: Mesagerul de Sibiu)
Povestea ei a început la Râu Sadului. S-a mutat cu familia la Sibiu încă de mică. A făcut școala aici, iar în Germania a plecat în 1969, în urma căsătoriei cu un cetățean german. „Sunt sibiancă, sunt de foarte mult timp plecată în străinătate, în urma căsătoriei cu un bărbat german. M-am născut la Râu Sadului, dar ne-am mutat cu familia la Sibiu. Tata a fost măcelar și am avut măcelărie. A fost închis mulți ani… și totuși m-au lăsat să plec. A fost foarte bine că m-au lăsat, soțul fiind german. A durat ceva vreme până m-am obișnuit în Occident. Aveau tot felul de aparate, televizoare color, noi aveam baia în curte, acolo existau băi, mașini multe, garaje…. Am plecat în 1969, vă dați seama… Legal am plecat, astfel că am putut veni ori de câte ori am vrut în țară.“, mărturisește Letiția, care a adăugat: „Școala am făcut-o în România. Grădinița pe strada Elisabeta (actuala 9 Mai). Am fost la școala de fete, am stat 4 ani la internat la Ursuline. Am învățat 2 limbi, franceză și germană, iar vara am lucrat pe litoral. Prin ONT, am fost ghid. Trei luni mergeam vara la mare. Acolo l-am cunoscut pe soțul meu. Într-un an de zile am primit dreptul de a pleca.“
Vine periodic în România, luându-l și pe soțul ei, care a ajuns și el la 86 de ani și are nevoie permanentă de îngrijire. Locuiește timp de 2-3 luni la Sibiu, undeva pe strada Lemnelor, apoi cam tot atât în Germania unde își ridică pensia, corespondența, merge la medicul de familie, etc… Spune că acolo sunt doar musafiri. „Dacă nu eram româncă, mergeam în Spania, la căldură. În sudul Spaniei mergeam. E tare frumos acolo“, zâmbește Letiția, stârnită de amintiri.
Când era tânără, a bătut drumurile din județ pe motocicleta cu ataș. I-a plăcut tare adrenalina. „Ca o răpăcită mergeam pe drumurile acelea, pe la Sadu“. Pasiunea pentru motoare a făcut-o să își aleagă cu atenție mașinile, de-a lungul anilor. Nu mai puțin de 32. „Porsche 924… 928. Plecam 2000 de kilometri, fără probleme. Am văzut puțin lumea, iar când călătorești, te schimbi.“, a adăugat Letiția, care se bucură că n-a avut niciodată lipsuri, chiar dacă nu i-a fost ușor. Veselă, tonică, plină de viață, a spus că, în Germania, a lucrat mai întâi la împachetat pește, diploma din România nefiindu-i recunoscută în Germania ani de zile.
Merge de 2, 3 ori pe săptămână la Aria Sport. Cam de 7 ani a ales să facă mișcare aici, pentru că i se pare o sală de nivel ridicat. „E modern aici, îmi place. Vin cam de 2 ori, poate trei pe săptămână. Aș vrea mai mult, dar e bine și așa. Măcar de 2 ori și sunt mulțumită. Am fost plecată acum în Germania și mi-a lipsit sala. Eu visez sportul.“
„N-am crezut că ajung vârsta asta. Însă când mă uit în jur, când mă compar cu alți bătrâni, sunt bine. Sportul pentru mine înseamnă sănătate, comunicare, anturaj. Închipuiți-vă, sunt numai între oameni tineri, cum să îmbătrânesc? Discut cu băieții, parcă sunt de vârsta mea.“
Spune că nu o doare nimic de când face mișcare. Mănâncă multe fructe, „dar toată viața am mâncat și pită cu slănină și cu ceapă. Văd că inima e bună…“
