Psihicul omului nu se poate separa de corpul lui, așa cum omul nu se poate separa complet de mediul înconjurător și de contextul de viață. Astfel, răspunsul nostru la un eveniment perceput ca dificil poate apărea în plan psihic, emoțional, fizic sau comportamental, în interiorul nostru sau în relație cu cei din jur, pe o durată de timp mai lungă sau mai scurtă.
Oana Vasiu – psiholog clinician, master în psihoterapie analitică
Haideți să vedem, în articolul de astăzi, ce tipuri de stres există, pe lângă eustres (stresul pozitiv) și distres (stresul negativ), prezentate în numărul anterior.
Stresul acut: se referă la un răspuns imediat al corpului nostru, la un eveniment nou, perceput ca provocare urgentă ce necesită activarea răspunsului de genul „luptă sau fugi”. Din nou, nu întotdeauna aceste situații sunt negative. Ca și proces, se activează instinctul de supraviețuire și adaptare la mediu, prin dezvoltarea unui răspuns ce ne va putea fi de folos în situații stresante viitoare. Se pot astfel dezvolta noi mecanisme de apărare, sau putem deveni mai siguri pe cele vechi, iar în situații similare vom fi mai calmi, gestionând mai ușor, mai rapid și mai performant problemele apărute. Totuși, stresul acut poate apărea și în situații grave, în accidente, crime sau alte situații ce pot pune viața cuiva în pericol, în acest caz persoana putând suferi tulburări emoționale sau fizice, cum sunt tulburarea de stres post-traumatic sau tulburarea de stres acut, cu implicațiile lor cognitive si fizice.
Episoadele de stres acut: se referă la repetiția evenimentelor ce ne produc un răspuns de tipul „lupta sau fugi”, iar repercursiunile sunt asupra modului în care persoana ajunge să perceapă lumea și pe sine însăși. Evident, în contextul în care trăim cu o așteptare negativă tot timpul, începem să percepem lumea ca fiind un loc nesigur, suntem tot timpul încordați pentru a ne putea apăra dacă ar apărea un pericol, suntem iritabili și nervoși aparent din orice. Treptat, apar și diverse tulburări fizice, persoana devine din ce în ce mai pesimistă, îngrijorată de propria-I viață, putând ajunge la auto-marginalizare.
Stresul cronic: se referă la situațiile de stres prelungit pe perioade mari de timp, situații ce nu pot fi rezolvate, depășite, soluționate, din care persoana nu poate ieși. Putem încadra aici situații din toate domeniile vieții, de la cele private (o relație de cuplu sau căsătorie nefericită, o familie disfuncțională), până la cele profesionale sau sociale (muncă dificilă, program prelungit, sărăcie etc.). Efectele stresului cronic pot fi devastatoare, ajungând până la a pune viața persoanei în pericol, în urma tulburărilor și bolilor dezvoltate. Dintre tulburările fizice, amintim acum bolile cardiace și de circulație sanguină, boli ale sistemului digestiv, cancer etc., iar tulburările psiho-emoționale pot ajunge la depresie, anxietate, uneori de nivel psihotic și până la tentative de suicid.
Putem observa din descrierile de mai sus, faptul că putem împărți stresul și după modul în care ne afectează: stresul fizic se referă la răspunsul corpului la evenimente dificil de gestionat, iar aici efectele se întind de la somatizări de scurtă durată (o indigestie, dureri acute în diverse părți ale corpului, dureri de cap, senzații de sufocare, tremor etc.), până la boli cronice (boli cardiace, ale sistemului digestiv etc.).
Oana VASIU
psiholog clinician, master în psihoterapie analitică
