În zilele noastre, auzim tot mai des vorbindu-se despre stres ca descriind o stare negativă, asociată cu suprasolicitare, agitație, oboseală, nervozitate etc. Uneori auzim chiar și despre persoane din jurul nostru care suferă de boli fizice, cauzate de stres. Oriunde am auzi de el, recomandările pentru a scăpa de stres țin de mai puțină muncă, mai multă odihnă, mai multe activități recreative, care ne aduc stare de bine.
Oana Vasiu – psiholog clinician, master în psihoterapie analitică
Dar ce este, de fapt, stresul? În general, acesta este un răspuns cognitiv, emoțional și fizic, implicând secreția de chimicale specifice, activarea unui anumit set de gânduri, emoții și acțiuni, care să ne ajute să gestionăm o schimbare (apariția unor situații percepute de noi ca fiind importante, urgente, presante). Dacă privim stresul din această perspectivă, putem observa că nu este neapărat rău. De fapt, scopul lui este de a ne ajuta să ne adaptăm și să gestionăm aceste situații noi apărute în viața noastră, fie că este vorba de un examen, de un interviu de job, de începerea unei noi relații, mutarea într-o casă nouă sau de apariția unui bebeluș în viața noastră. Deși toate acestea sunt situații de viață pozitive, ele necesită o adaptare din partea noastră. Evident, adaptarea este mai ușoară în astfel de situații, decât în cele care presupun emoții negative, cum ar fi pierderea unui loc de muncă, a unui partener sau o perioadă de viață încărcată cu dificultăți financiare, emoționale etc.
Observăm, astfel, că pot exista două tipuri de stres: pozitiv și negativ; mai putem observa că stresul mai variază în intensitate și în durată. Toate acestea sunt în legătură cu modul în care percepem evenimentul respectiv, modul în care ne folosim resursele psihice și fizice în adaptarea la acea situație și reacția ulterioară a psihicului nostru.
O extremă în acest context este aceea a unei totale lipse de stres, descrisă de majoritatea oamenilor ca plictiseală. Pe de altă parte, la extrema opusă plictiselii, se află suprasolicitarea, deci o încărcătură prea mare de stres negativ sau o expunerea prelungită la un stres mediu, denumit distres. Distresul se poate manifesta pe perioade mai scurte sau mai lungi și este perceput ca neplăcut, iar în timp cauzează stări de îngrijorare, agitație, nervozitate, anxietate, tulburări psiho-emoționale, alimentare și/sau de somn, tulburări digestive, cardiace și ale circulației sanguine. Evident, în acest context putem observa o scădere a performanței.
În general, căutăm o variantă de mijloc. Tendința psihicului este de a evolua, de a se dezvolta, de a învăța lucruri noi, astfel că, pe termen lung, respinge plictiseala. Pentru aceasta avem nevoie de situații noi, care ne solicită folosirea și dezvoltarea resurselor personale, dar și învățarea unor abilități noi. Termenul care descrie acest tip de stres este eustres și este caracterizat de o creștere, pe termen scurt, a motivației și a energiei, percepută cu entuziasm și ca îmbunătățind performanța.
Cum putem observa că suferim de distres? Corpul nostru ne transmite întotdeauna dacă este suprasolictat, iar dintre indicatori putem aminti o scădere a energiei, dureri de cap, insomnii, probleme digestive (dureri de stomac, tulburări de tranzit intestinal), dureri și încordări musculare, tulburări cardiace, scăderea imunității (răceli și infecții frecvente), scăderea sau pierderea dorinței sexuale. Dintre simptomele emoționale și cognitive, putem observa o creștere a agitației, a nervozității, frustrării, dificultăți de concentrare și de organizare, îngrijorare, dificultăți de relaxare, senzația de a pierde controlul și de a fi depășit de situație, suprasolicitat, scăderea stimei de sine, singurătate, lipsă a valorii, stări depresive și de anxietate, auto-marginalizare.
În articolele următoare, vom vedea cum se manifestă stresul în domeniile principale ale vieții și cum putem preveni și gestiona apariția distresului.
Oana VASIU
Psiholog clinician, master în psihoterapie analitică
