Sfâșiată de suferință

La 41 de ani, sibianca Irina Buzdughină are o singură dorinţă: să trăiască măcar cât să îşi vadă cele două fete mari. Femeia se luptă de un an de zile cu o formă gravă de cancer, care a recidivat şi îi cuprinde întregul organism.

Viaţa a fost cât se poate de nedreaptă cu Irina, o sibiancă de rând, mamă a două fetiţe, Beatrice şi Rebecca, în vârstă de 11, respectiv 5 ani. În urmă cu un an, femeia a aflat că are o formă gravă de cancer. Lucra la o benzinărie şi, după o vreme în care se simțea tot mereu obosită, a mers la medic. Nişte analize la tiroidă au dus la controale mai amănunţite, în urma cărora i-a fost depistată o tumoră pe rinichiul stâng. Şi aşa a început coşmarul. „În luna februarie, anul trecut, am aflat de boală. În data de 11 martie, am fost operată la Cluj şi mi-a fost extirpat rinichiul stâng. Nu m-am gândit nicio secundă că boala ar putea recidiva. Dar s-a extins foarte rapid şi metastazele au cuprins prima dată ficatul, apoi plămânii, coloana, axila, umerii şi zona intercostală”, povesteşte femeia, sfârşită de durere.

Tratament fără rezultate

După ce a aflat că metastazele s-au extins, Irina a început din nou chimioterapia. „De anul trecut, din august, am fost pe chimioterapie. Dar fără rezultat. Metastezele nu numai că nu au stagnat, ci s-au extins. Au ajuns până la oase. Şase luni am făcut naveta la Cluj, de două-trei ori pe lună, cu soţul meu, pentru tratament, dar a fost în zadar. Plecam dimineaţa, la prima oră, cu maşina şi ne întorceam târziu în noapte. Am sperat până în ultima clipă că tratamentul va da rezultate, dar nu a fost aşa. Şi, în ciuda faptului că boala a regresat şi s-a extins, medicii nu au schimbat tratamentul. În cele din urmă, pentru că naveta la Cluj era epuizantă şi costisitoare, m-am mutat cu tratamentul la Sibiu. Apoi, pentru că nu am văzut niciun rezultat, de la sfârşitul lunii ianuarie am întrerupt tratamentul, iar acum au început să apară durerile”, explică Irina.

Viena, ultima şansă

Din cauză că tratamentele urmate în România nu au dat rezultate, Irina şi soţul ei au căutat un profesor la o clinică privată din Viena, care, după ce i-a văzut istoricul medical, a acceptat să o consulte. Sibianca va pleca sâmbătă spre Viena, împreună cu o verişoară, cu autocarul, iar luni are programată consultaţia. Nu îşi permite alt mijloc de transport şi rămâne de văzut dacă îşi va putea plăti tratamentul sau operaţia care vor urma.

Situaţie dificilă

Dat fiind faptul că, de un an de zile, Irina este în concediu medical, ea nu poate munci. Soţul ei, care este instalator, duce tot greul familiei. Tot el încearcă să găsească bani pentru tratamente. Până acum, a strâns aproximativ 13.000 de euro. Pare mult, dar, cel mai probabil, va fi insuficient pentru tratamentul Irinei. Dacă va necesita şi operaţie, situaţia se va complica, întrucât o astfel de intervenţie în străinătate costă zeci de mii de euro. „Soţul meu se ocupă de tot. El ştie câţi bani s-au adunat din donaţii, care sunt costurile… doar el. Încearcă să mă protejeze mereu, să nu îmi fac griji, să nu mă supăr”, suspină Irina.

Pentru fetiţe

Sibianca are puterea să lupte mai departe şi să-și continue tratamentele pentru copiii ei. Tot ce îşi doreşte este să îşi vadă fiicele mari. „Fetiţa cea mare, Beatrice, şi-a dat seama că ceva nu e bine. M-a întrebat într-o zi dacă mami e bolnavă… şi i-am răspuns că da. Nu am putut să îi ascund. E suficient de mare ca să deducă că sunt grav bolnavă”, povesteşte, Irina, în lacrimi.