Seria incunabulelor Brukenthal continuă la Muzeul Național Brukenthal cu Platon, Opera latina a Marsilio Ficino. Veneția, Bernardinus de Choris, Simon de Luere, Andreas Torresanus, 1491. 2°.
Foto: Muzeul Național Brukenthal
Marsilio Ficino (1433-1499), filosof, lingvist și teolog italian, a fost unul dintre cei mai importanți reprezentați ai Renașterii florentine și ai neoplatonismului. De numele lui se leagă, printre altele, fondarea unei academii neoplatonice lângă Florența în 1462, dar și prima traducere și editare a scrierilor integrale ale lui Platon în 1484. El este considerat principalul responsabil pentru răspândirea și succesul operelor filosofului antic în Europa renascentistă și modernă.
Ficino a început să lucreze la traducerea corpusului platonic la cererea lui Cosimo de Medici (1389-1464), liderul de facto al Florenței și patronul său, în 1463. După ce a tradus Dialogurile lui Platon în anii 1460, Ficino a mers mai departe cu pasiunea sa pentru „divinul Platon”. În 1482, el publicase Platonica theologia, în care își propunea să demonstreze armonia dintre teologia creștină și platonism; o simbioză intelectuală care a impactat puternic peisajul filosofic european timp de mai bine de două secole. Mai mult, traducerile sale din Platon și Plotin au rămas în uz intens până în vremea lui Samuel von Brukenthal, cunoscând multiple reeditări în diferite orașe europene ca Basel, Paris ș.a.
Foto: Muzeul Național Brukenthal
Această ediție secundă a Operelor lui Platon, Veneția 1491, reunește cea mai importantă interpretare renascentistă a platonismului cu textele fundamentale, traduse de Ficino însuși din greacă în latină după manuscrise personale și din altele puse la dispoziție de Cosimo de Medici. Importanța pe care Ficino a acordat-o operelor platonice s-a extins și la tipărirea acestora, el declarându-se mulțumit de ediția din 1491, superioară față de cea din 1484 din punct de vedere al corectitudinii textului.
Foto: Muzeul Național Brukenthal
Textul este dispus pe două coloane a câte 62-63 de rânduri fiecare. Este înfrumusețat cu multe inițiale ornate manual cu cerneală roșie. Legătura exemplarului din Biblioteca Brukenthal este deosebită și ea. În primul rând, este fie contemporană cu incunabulul, fie puțin mai recentă, din secolul al XVI-lea. Este din lemn învelit în piele ornamentată prin presare cu mai multe chenare și elemente ce imită lumea vegetală. Ea e prevăzută cu încuietori metalice decorate elegant.
Foto: Muzeul Național Brukenthal
În ceea ce privește conținutul volumului, acesta are pe interiorul ambelor coperți câte o filă dintr-un manuscris cu neume (note muzicale). Pe prima pagină este poemul, lauda lui Naldus Nandius (format intelectual de Marsilio Ficino), la adresa inițiativei de editare și traducere a întregii opere a cunoscutului filosof antic. După această secțiune, urmează dedicația lui Ficino către Lorenzo de Medici. În afară de operele platonice propriu-zise și comentariile lui M. Ficino, ediția conține o biografie a filosofului grec, precum și Teologia platonică a aceluiași Ficino. La finalul cărții este un colofon cu numele tipografilor, precum și cu locul și data exactă a tipăririi acesteia, 13 august 1491.
