Joi, la Muzeul de Artă Contemporană (Sala nr. 1), Str. Tribunei nr. 6, va avea loc deschiderea expoziţiei Tradiție, meditație, revelație a artistului Gavril Mocenco.
Expoziția: Tradiție, meditație, revelație
Artist: Gavril Mocenco
Locul de desfășurare: Muzeul de Artă Contemporană, sala nr. 1
Durata: 2.06.-22.06.2022
Curator: dr. Alexandru Sonoc
Partener: Uniunea Artiștilor Plastici din România – Filiala București
Text: Originar din Dobrogea, pictorul Gavril Mocenco rezonează la diversitatea naturală a acestui ținut așezat între apele Dunării și ale Mării Negre, dar și la diversitatea sa etoculturală și religioasă și la marile momente ale trecutului său istoric. Delta mai ales, de unde își trage rădăcinile, îl atrage mereu, îi trezește nostalgii. Uneori, ele sunt stârnite de frumusețea naturii sălbatice, care-i amintește de un paradis pierdut, de care s-a separat, dar după care încă tânjește.
Alteori, sunt edificii cu o puternică încărcătură simbolică, precum casa cea veche a pescarului, farul de la Sulina, geamia, care îndeamnă la reflecție asupra eforturilor oamenilor acelui pământ de a-și duce traiul și de a-și păstra tradițiile, adeseori în ciuda adversității naturii și istoriei. Transpusă în imagini, meditația asupra naturii, a trecutului și a prezentului se face ecoul unor temeri (amintind, paradoxal, de cele ale lui Ovidius, poetul exilat cândva în acest ținut), pe care acum artistul le transmite privitorului, într-o încercare de dialog despre perisabilitatea naturii, despre patimile și rodul strădaniilor oamenilor. Misterul încă repetabil al distrugerii și renașterii este simbolizat de cochilii, de crabi și de oase, de fructe și de buturugi, de epave și ruine, dar mai ales de ape, care dizolvă lumea și care o zidesc, fizic și metafizic, care amenință traiul omului, dar care-l pot și ocroti contra vrășmașilor, aducându-i acestuia hrană și chiar avuție, adesea suferință și chiar moarte. Sunt apele care ne revelează și existența unei nădejdi de mântuire, individuală și colectivă, fie că este vorba de încrederea în repetata reluare a unui ciclu arhaic și atemporal al vieții, fie în capacitatea ieșirii din acesta, care presupune voință, încredere și îndrăzneală, adeseori chiar tristețe, sacrificiu și decepție.
