Un manuscris rămas ascuns de ani buni ar putea readuce la lumină momente importante din istoria fotbalului sibian. Scris de Constantin A. Meisner, dezvăluie activitatea echipei de fotbal Șoimii Sibiu încă din perioada de început. Lucrarea-document a fost scoasă la iveală de generalul Pamfil E. Tatu, fost conducător al echipei Dinamo București. În anii 2000, „Nașul“ Nicu Nan ar fi vrut să continue istoria cărții. Din păcate, toți trei au trecut în eternitate, iar lucrarea a rămas în continuare netipărită.
Un amplu articol despre manuscris și despre aspecte din conținutul acestuia a fost realizat în urmă cu 2 decenii de Cristi Florea și publicat în Monitorul de Sibiu (actual Mesagerul de Sibiu).
Constantin Meisner a strâns date despre Șoimii Sibiu într-o lucrare document pentru istoria Sibiului (foto: Mesagerul de Sibiu)
„Șoimii Sibiu a trecut în legendă. Din 2001, a ieșit de pe harta fotbalului românesc. Cea mai veche echipă de fotbal din orașul de pe Cibin s-a retras din campionat, datorită problemelor financiare. S-a întrerupt practic o tradiție veche de mai bine de 90 de ani. Chiar dacă echipa nu mai există, în mintea unora, amintirile rămân proaspete pentru totdeauna. Unul dintre aceștia este Constantin A. Meisner. E autorul singurei cărți despre istoria șoimilor de altă dată. Cartea a fost dată publicității de către Pamil E. Tatu, un fost jucător al Șoimilor, ajuns la un moment dat conducătorul clubului Dinamo București.“, își începea reportajul Cristi Florea.
Pentru eternitate
„Cartea scrisă de Constantin A. Meisner, dar care este semnată cu numele de Maisner, datorită regimului politic din acea perioadă, este intitulată Istoria Șoimilor. Între altele, Meisner își motivează dorința și motivele care l-au împins să scrie această carte. „Ne ducem și cu noi se duc toate amintirile, iar copiii ăstia n-o să știe niciodată ce-au fost și ce-au însemnat șoimii pentru sportul românesc. Tocmai de aceea am început să strâng fotografii de la cei care mai trăiau, sau de la alții care mai aveau poze cu cei care au decedat. De asemenea, am strâns o colecție întreagă de articole care au apărut în ziarele vremii și pe care mă consideram dator să le includ în această enciclopedie a șoimilor“, precizează autorul în cuvântul înainte.
Istorie veche
Șoimii Sibiu a luat ființă în 1910, în orașul de pe malul Cibinului, și s-a constituit într-o asociație de turism și vînătoare. L-a avut ca întemeietor pe Teodor Romul Popescu, zis „Șoimul“. Asociația Sportivă Șoimii a apărut de abia trei ani mai târziu. Înființarea acestei asociații a avut un ecou mai mult decât favorabil în rândul populației din vechiul burg. „Până acum, poporul nostru de țărani n-a simțit necesitatea societăților de sport și excursii. Sporturi mai strașnice de cum le fac plugarii și excursii mai îndrăznețe ca ale păstorilor noștri nu le face nici un sportsman. Dar, între timp, copiii țăranilor au ajuns studenți, iar ei nu mai fac aceeași mișcare ca în urmă cu câțiva ani. …De curând s-a înființat la Sibiu societatea Șoimii, al cărei scop e gimnastica, sportul și excursiile. E un început bun și necesar, care trebuie încurajat și sprijinit“, se scria în numărul 3 din revista Luceafărul, apărută în 1914.
Teodor Romul Popescu
Sport nou
La fel ca și celelalte ramuri sportive, care funcționau în cadrul Asociației Șoimii, fotbalul a avut o activitate destul de restrînsă, datorită faptului că era un sport relativ nou, iar oamenii îl priveau, la început, cu destulă de reticiență. Pe aceea vreme, fotbalul se juca doar duminica.
Debut în întreceri
Prima mare competiție la care a participat echipa de pe Cibin a fost la Orăștie, în 1914, unde s-a încercat, printre altele, înființarea unei ligi sportive în Transilvania. Dacă înainte de primul război mondial, Șoimii era singura echipă românească care funcționa la Sibiu, imediat după stingerea conflictelor, în orașul de pe Cibin au apărut o serie de echipe, asemeni ciupercilor după ploaie. Una dintre cele mai reprezentative formații înființate pe acea vreme a fost CFR Sibiu.
Campionat regional
Întrecerile din acea perioadă se disputau în cadrul unor Campionate regionale, iar echipa care ocupa primul loc în acest campionat se califica în faza superioară, la faza eliminatorie între regiuni. Datorită vechimii și valorii jucătorilor pe care îi avea în componență, Șoimii făcea parte din prima grupa valorică. Între adversarii sibienilor din acea perioadă se numărau: SGS (Școala de Gimnastică Săsească), M.S.E., C.S.M. (Clubul Sportiv Muncitoresc), Făgărășeanca, Amateur Mediaș.
Ascensiunea
Primul semnal, potrivit căruia Șoimii nu mai este o echipă slabă, este dat în 1927, la Craiova, cu ocazia unei întâlniri amicale desfășurată între formația reprezentativă locală, campioana regiunii Oltenia, și trupa de pe Cibin. După un meci electrizant, care a strâns în tribune câteva mii de spectatori, sibienii înving cu 6-5, prin golurile marcate de Șerb (2), Pușcaș (2), Limbeck (2). În acel meci, echipa sibiană a evoluat în formula: Jivu, Bologa, Kerri, Chidu, Winckler, Neagoe, Limbeck, Pușcaș, Șerb, Roman, Brendorfer.
Amplu reportaj
Despre acest meci, un reportaj destul de amplu era prezentat și în Gazeta Sporturilor din 20 august 1927. Printre altele, corespondentul acestui ziar preciza: „Echipa reprezentativă a Craiovei i-a presat pe sibieni în prima repriză, lăsând impresia că va învinge. Însă, mult mai rutinații jucători ai Șoimilor nu s-au descurajat, reușind să câștige și această partidă (cu toate că au fost conduși la pauză cu 3-0).“
Sub comanda antrenorului jucător Limbeck, Șoimii Sibiu începe să își cristalizeze o formulă de echipă cu care, un an mai târziu, va obține cea mai mare performanță din istoria clubului de până atunci.
A bătut Chinezul
După ce a trecut lejer de STS, câștigând cu 5-3, Șoimii Sibiu se califica în faza următoare, unde avea să întâlnească Chinezul Timișoara, nimeni alta decât campioana din ultimii cinci ani. Partida tur s-a terminat la egalitate, 2-2, pentru ca, în orașul de pe malurile Begăi, sibienii să obțină o victorie de răsunet, învingând cu 5-4, după ce, la un moment dat, Chinezul avea un avantaj de trei goluri, 3-0.
Victorie istorică
Despre victorie, catalogată pe acea vreme drept cea mai mare surpriză a anului fotbalistic, Gazeta Sporturilor, prin corespondentul ei, relata: „Chinezul intră hotărâtă în teren să tranșeze cât mai repede disputa și, după ce marchează trei goluri în poarta Șoimilor, Wetzer se adresează coechipierilor săi: «Cum, voi pe mucoșii ăștia nu ați putut să îi bateți?“. Mobilizați de aceste spuse, șoimii strâng rândurile și atacă dezlănțuit, punând în derută întreaga apărare a «Chinezului». Până la finalul timpului regulamentar de joc, sibienii egalează, pentru ca, în prelungiri, Roman să marcheze golul unei mari izbânzi. Vestea înfrângerii suferite de cei de la «Chinezul», singura echipă cvasi-profesionistă, s-a răspândit ca fulgerul“.
Șiretlicul minerilor
Potrivit manuscrisului semnat de Meisner, în semifinale, Șoimii nu s-a prezentat la confruntarea cu Jiul Petroșani, datorită faptului că pe adresa clubului a sosit o telegramă, în care se spunea că meciul se amână pentru o dată ulterioară. Informația s-a dovedit a fi doar un șiretlic al minerilor, care au scăpat astfel de Șoimii. Meciul a fost pierdut prin neprezentare.
Prima promovare
În 1932, echipa de pe malul Cibinului avea să câștige din nou Campionatul Local și lua astfel parte la Campionatul Regular al Diviziei A. Pe acea vreme, campionatul Diviziei A era la prima ediție și cuprindea două serii de câte șapte echipe. Formația sibiană a fost repartizată în grupa A, alături de Ripensia, CFR București, Tricolorul Ploiești, Crișana Oradea, România Cluj și Gloria Arad. Șoimii Sibiu, cu o formulă de echipă care îi cuprindea pe Lindner, Tatu, Tănăsescu, Borgea, Petricioiu, Astaloș, Băicoianu, Astaloș II, Sfetea, Apolzan și Opriș II, a avut un tur extrem de slab, neobținând nici măcar o victorie în primele șase partide. Totuși, echipa sibiană n-a retrogradat, deoarece în meciul de baraj cu câștigătoarea seriei Ardeal, Tricolorul Baia Mare, echipa sibiană avea să se impună, pe teren neutru, la Cluj, cu 1-0.
Lipsa banilor
Măcinați de probleme financiare, deoarece echipa nu era susținută decât prin bunăvoința unor oameni importanți din oraș, care au acceptat să doneze o sumă mică, lunar, fotbaliștii de la Șoimii s-au înscris cu greu în ediția următoare de campionat. Și de această dată ardelenii au fost repartizați în prima serie, iar adversarii lor au fost cei de la Ripensia, C.A.C., Unirea Tricolor, România Cluj, Juventus București, Mureșul și Gloria CFR. Prestația de-a lungul acestui sezon a fost extrem de slabă. După tur, Șoimii Sibiu acumulase doar 2 puncte, ocupând penultimul loc în clasament, în fața celor de la Mureșul.
„Situația financiară dramatică la care a ajuns echipa îi face pe conducătorii acesteia să ia măsuri dure. Șoimii acceptă ca formația lor să joace toate meciurile din retur pe terenuri adverse, în condițiile în care gazdele sunt dispuse să plătească toate cheltuielile de deplasare, precum și o masă“, mai spune Constantin A. Meisner, în cartea sa. Ca urmare a acestor lucruri, Șoimii pierde toate jocurile din retur și retrogradează în Divizia B.
Învinși pe final
După câțiva ani petrecuți în Divizia C, Șoimii revine în 1946 în eșalonul secund. Cu un nou antrenor la timonă, Antal Szaly, echipa începe să lupte din nou pentru accederea în primul eșalon al țării. Sub deviza „Acela e jucător de fotbal care joacă 90 de minute fără să transpire“, tehnicianul maghiar, care antrenase mai înainte pe I.T.A., iar ca jucător evoluase în naționala Ungariei și a Europei, pune bazele unei formații competitive, cu jucători de primă mînă. Pentru început au fost aduși înapoi Ilie Oană și Nelu Drăgan. Alături de aceștia, lotul îi mai avea în componență pe Suciu, Nițescu, Căldăraru, Regdan, Stîngu, Muscă, Kunt, Moldovan, Ivan, ardeleanu, Cucerak, Dragoman, Alexe, Dan, Geza, Arsin, Hociotă, Coleșan, Blănar, Drăghici I, Hentea, Drăghici II, Roman, Belașcu, Crăciun, Topa. Fuzionând din nou cu CFR, echipa sibiană este foarte aproape, în 1948, de a-și atinge obiectivul propus, dar pierde pe final lupta dusă cu Unirea Constanța.
A doua promovare
În sezonul viitor, cu un nou antrenor la conducere, pe nume Vasile Rășinaru, Șoimii are un parcurs de metronom. Szaly a trebuit să se reîntoarcă în Ungaria, datorită faptului că i-a expirat pașaportul. Echipa sibiană s-a întărit în acel an cu jucători de mare perspectivă ca Gheorghiu, Stuparu sau Văcaru. Cu doar trei înfrângeri într-un întreg campionat, echipa sibiană se situează pe primul loc pe podiumul Diviziei B și promovează din nou în primul eșalon, după o așteptare de 16 ani.
Locomotiva Sibiu
În primul eșalon al țării, echipa sibiană nu va evolua sub titulatura de Șoimii, ci sub cea de Locomotiva, această măsură fiind impusă de indicațiile PCR-ului de pe plan local, care au hotărât unirea formației vechi cu cea a Arsenalului. Din păcate, sibienii nu au avut prea mult noroc nici de această dată, datorită lipsei unei susțineri financiare solide. După un sezon destul de slab, echipa a fost nevoită să se întoarcă din nou în eșalonul secund. Declinul a fost total, deoarece, peste încă un sezon, formația alb-albastră a retrogradat în Campionatul Regional.“
Un al doilea manuscris
Acest manuscris reflectă așadar parcursul celei mai importante echipe sibiene de la înființare și până în 1950. „Meisner a făcut și o continuare a primei cărți. A tratat pe larg activitatea și problemele echipei până în 1985. Cea mai mare dorință a sa este ca cele două manuscrise să fie comasate într-una singură și să o tipărească“, scria Cristi Florea, la începutul anilor 2000. „Chiar dacă prima carte n-am tipărit-o, am continuat să strâng informații despre Șoimii. Am mai scris încă o carte despre această echipă minunată. Mi-aș dori ca cele două să fie prinse într-una singură și să o tipăresc. Am și vorbit cu fiica mea și mi-a spus că încearcă să mă ajute să o tipărim. Cred că ar fi ceva extraordinar“, mărturisea Meisner pentru Monitorul de Sibiu, într-un articol publicat în 2001 (actual Mesagerul de Sibiu).
Descoperită de un fost Șoim
Cartea scrisă de Meisner a ieșit la iveală în 2003. Unul dintre exemplarele cărții se afla în posesia generalului Pamfil E. Tatu, decedat și el la scurt timp după aceea. Acesta a fost pentru o perioadă jucător al formației sibiene. În carieră, Tatu a fost pentru o perioadă de patru ani președintele clubului Dinamo București. De asemenea, aflat la comanda Corpului Pompierilor Militari vreme de 24 de ani, între anii 1950 și 1974, a fost cel care a sprijinit înființarea Muzeului Național al Pompierilor și a realizat toate demersurile necesare pentru ca acest fapt să se împlinească. Tot la inițiativa sa, din anul 1953, ziua de 13 septembrie a fost aleasă drept Ziua Pompierilor din România.
Gen. Pamfil E. Tatu
Nan dorea continuarea
Potrivit unui articol apărut în 2005 în Suporter Sibian, realizat de Monitorul de Sibiu prin Dan Greavu, Cristi Florea și Dan Mărginean, unul dintre cei interesați pentru a scrie continuarea cărții era și regretatul Nicu Nan. „Nașul“ credea că o astfel de carte ar fi mai mult decât interesantă. „Din ’64 am fost alături de această echipă și i-am cunoscut atât urcușurile, cât și coborâșurile. S-au petrecut multe la această echipă. Cum am fost chiar în mijlocul problemei, cred că ar ieși ceva interesant. Poate o să o scriu mai încolo“, spunea Nicolae Nan, care a dus cel mai probabil amintirile cu el, având probleme de sănătate în ultimii ani și fiind răpus în 2021 de Covid 19.
„Istoria fotbalului sibian“
Despre echipele și jucătorii care au reprezentat Sibiu în competiții de-a lungul anilor au scris o carte și cunoscuții oameni de fotbal Ioan și Mircea Galață. Intitulată „Istoria fotbalului sibian“, lucrarea a văzut lumina tiparului în 2008, fiind publicată la Editura Universităţii Lucian Blaga din Sibiu. De asemenea, aspecte importante și totodată extrem de interesante despre perioada de început a fotbalului sibian au fost publicate de cunoscutul istoric Răzvan Pop pe blogul său: razvanpop.ro
Risipită din 2001
Șoimii Sibiu nu mai există decât în amintirea fanilor. Echipa s-a retras definitiv din campionat în 2001, după ce, cu un an în urmă, luptase cu Pandurii Tg. Jiu pentru promovarea în prima ligă. Cu doi ani înainte de desființare, echipa fusese preluată de Danco, după ce Compa și-a retras sprijinul financiar.
