Nenumărate personalităţi mai mult sau mai puţin proeminente s-au perindat în fruntea obştei noastre de-a lungul timpului.
Elena Olaru Miron
Mulţi dintre cei dotaţi cu o disciplină riguroasă şi trainică şi amprentaţi puternic de un înalt simţ al moralităţii se implicaseră în nobila luptă pentru apărarea prestigiului ţării ca şi a inviolabilităţii străbunului nostru teritoriu. Chiar sacrificiul suprem pentru aceşti bravi români cândva constituia apogeul acestei dorinţe de a-şi da viaţa cu mulţumirea datoriei împlinite. Era un fel de jurământ sacru implantat în conştiinţa lor de către părinţi şi bunici, erau loialitatea, curajul, cinstea şi credinţa în puterea divină. Astfel puteau fi văzuţi adevăraţii oameni în acele vremuri mai mult sau mai puţin îndepărtate ce sălășluiau în pace „de la Vlădică până la opincă”.
Vremurile însă aşa cum se ştie nu rămân pe loc ci evoluează, se modifică în funcţie atât de cei care le trăiesc într-un anumit fel al lor, dar şi de stavilele ce li se aşează în cale. În mod tacit am parcurs căi întortocheate şi adeseori dramatice. A fost greu, este greu, dar ne căznim să câştigăm luptând. Aşa cum a fost cazul; în picioare sau pe brânci adeseori pentru a ne ridica apoi învingători. Astăzi, deschizând ochii memoriei şi privind în urmă mi se pare că am fost transpuşi teleportaţi într-o altfel de lume nouă fără a-i percepe cu certitudine cursul. Schimbările sunt iată, cel puţin pentru vârstnici surprinzător de hazardante. Rând pe rând mantia ce acoperise acea vreme trecută continuă să alunece aproape imperceptibil. Privind acum cu mai multă atenţie realizăm aproape stupefiaţi că însăşi caracterele oamenilor se modifică fără a se afla cum şi de ce. Chiar şi sănătatea omenirii, a tineretului în special se pare că a luat un drum descendent. Ne întrebăm: este posibil ca adoptarea acestui nou stil de viaţă mult mai comod, mai artificial fără ca toate funcţiile vitale să fie solicitate şi ţinute în stare de… funcţionare să fie cauza? Să fie o uşoară incipientă atrofiere a funcţiilor organelor noastre? O involuţie explicabilă astfel? Dar distorsionarea însuşi a caracterului unui individ pe cei căi se propagă? Sunt doar întrebări.
Aşadar sămânţa răului poate încolţi foarte uşor datorită nebăgării de seamă şi tratării cu superficialitate a fiecărui aspect ce se naşte tacit, dar care poate avea efecte catastrofale pe întregul ciclu al unei vieţi omeneşti.
În aceste condiţii, pe neaşteptate, ia naştere o nouă clasă socială, dacă nu cumva se poate afirma că întocmai această clasă socială nou-născută nu pare altceva decât tot cea veche care se întoarce din meandrele unei zone întunecate a trecutului nostru. În acest fel, uneori ni se înfăţişează ideea că ne aflăm în pericolul de a recădea în respectivul labirint al erorilor care erau cloaca mizeriei, minciunii și inculturii, cel al fraudelor, al negării istoriei adevărate, al ignorării adevăratelor valori. Să amintesc și de valorile familiei tradiționale care astăzi încep a fi negate? De pruncii care plâng de dorul celor doi părinți care i-au părăsit?
Vârstnicii cei ce cu mulți ani în urmă trăiseră în umbra unor tradiții morale sunt azi de-a dreptul deznădăjduiți privind la viitorul noii clase sociale și se întreabă pe bună dreptate ce viitor va avea această națiune?
Singura sursă care mai poate influența câtuși de puțin viața și drumul tinerelor vlăstare în special au rămas mijloacele de comunciare audio-video, respectiv micile ecrane TV în special. Ei bine, în programele prezentate prin aceste modalități la ora actuală nu sunt transmise subiecte cu teme interesante de calitate instructive, emisiuni cultural educative decât în număr foarte redus. Posturile TV obișnuite și cele mai accesate prezintă orice în afară de emisiuni cu teme educaționale și culturale. Știrile de actualitate în majoritatea lor dacă nu sunt cât se pot de banale atunci sunt repetate la intervale scurte pe parcursul unei întregi zile, a nopții următoare și în cel mai bun caz încă 2-3 zile la toate orele jurnalelor de actualități. Subiectele? Evenimente rutiere, nenumărate accidente, scandaluri, violuri, lupte între clanuri, interviuri banale: ce a văzut tanti Paulina care de-abia pronunță câteva cuvinte neinteligibile prin gura știrbă. O vedem pe leliță seara, noaptea, dimineața și încă zile la rând. Totul se transmite și retransmite în disperarea telespectatorilor. Transmisiile sportive și acestea nu sunt lipsite de imagini cu femei aproape goale. Crimele lui Dincă ne-au luat ani întregi, zi și noapte. Aproape nu se mai transmitea altceva. În urechi se ajunsese să ne bată în ritm de tobe: Din-că, Din-că. Cutremurătorul eveniment fusese anchetat de polițiști, ziariști, reporteri, judecători, parlamentari, notari, oameni din mass media. Toți comentau, toți întrebau, toți acuzau, blestemau plus o cohortă de gură cască ce priveau (la ce nu se știa) strânși grămadă la poarta criminalului. Și, culmea, iată, au trecut aproape trei ani, iar ancheta nu este finalizată. Mulți mai cred că există interese a se tergiversa totul până când vulgul cu toții vor uita tărășenia și povestea va fi îngropată. (De ce nu sunt dați în vileag, de ce nu sunt judecați și condamnați autorii fizici și morali care beneficiaseră de serviciile sexuale ale tinerelor?) Iată că nici după 30 de ani de la revoluția anticomunistă din 1989 nu s-a soluționat dosarul revoluției. Aceeași soartă o are și incendiul de la Colectiv. Se mai poate aminti de ordonanța 13. Aceasta a fost oarecum exceptată de la a fi ignorată. Și automat nu putem să nu amintim de trecerea sub tăcere sau chiar oblăduită formarea clanurilor mafiote care au luat o amploare incredibilă ajungând ca acestea să pună stăpânire pe terenuri, clădiri și alte valori. Ce să mai vorbim despre tâlhării. După ce au sustras sume imense din averea națiunii cu știința organelor puse a păzi toate aceste valori, s-a permis ieșirea din țară și transferul averilor cumulate ce se regăsesc în vilele și palatele construite în cele mai luxoase și mai valoroase zone ale lumii? Iar noi, cei de rând, întrebăm: organele cu atribuții de protejarea avuției naționale de sancționarea și recuperarea pierderilor, în care din aceste aspecte s-a implicat și care sunt rezultatele? Că noi n-am aflat până acum.
Cât despre emisiunile TV politice cu interlocutori mediocri de cele mai multe ori care blochează orice alt comentariu pur și simplu cu o mitocănie de mahala pe puținii care participă la aceste întruniri și care aduc în față probleme importante actuale ce s-ar putea spune?
Acum a intrat în mașinăria comentariilor fără limită maladia Covid 19. Știrile nu numai că abundă ci se folosește tot spațiul… respirabil pe lângă panica pe de o parte și de cealaltă trecerea în desuetudine (o femeie cu testul pozitiv s-a sinucis. „Cazanul” frământărilor fierbe, bârfele, can-can-urile aproape că dau pe dinafară. Persoane care mai de care mai gureșe, trândave, obeze nu contenesc a se război pentru orice și cu oricine).
La toate acestea multe posturi TV prin unele moderatoare transmit știri banale, dicția lor fiind deficitară. Se transmite orice altceva în afară de esențialul, aspectele importante pe care ascultătorul-privitorul dorește a le afla. Nunți și petreceri de o vulgaritate crasă, figuri anoste, ridicole pe care le numesc ”vedete”… ”Damicele” sumar îmbrăcate frizând ridicolul cărora respectivii moderatori le arată cu insistență sânii aproape dezgoliți sau fesele și buzele umplute cu botox. Suntem obligați a privi și reprivi zbânțuiala mai mult decât provocatoare, viermuiala unor trupuri asudate, teribil de dezgustătoare (pe lângă gesturile obscene). Sărbătorile religioase mai nou au devenit alte prilejuri de dezmăț ce se petrece sub oblăduirea celor care ar trebui să intervină canalizând spre un mediu civilizat mai ales tineretul în bună parte debusolat și frenetic. Chiar dacă vom avea în vedere diversificarea programelor prezentate pe ecranele TV în sensul renunțării la tot ce este de joasă calitate nu ar fi suficient doar această simplă… cosmetizare. Senzația de ”picătură chinezească” ar trebui avută în vedere dacă dorim ca lucrurile nefaste să fie stopate. Așteptăm, tot mai așteptăm, mai ales noi care trecem spre ultimul prag să se instaleze sau… reinstaleze acel climat moral, atât de pașnic, de liniștit, de altădată, imperios necesar a fi instalat în mod special pentru îndrumarea tinerilor.
După felul în care au fost instruiți în ”cei șapte ani de acasă” de felul în care proprii părinți au fost ei însuși în măsură a alege calea progeniturilor lor, societatea va evolua. Un părinte needucat care își menajează în exces propriul fiu imputând dascălului ”agresiunea verbală” față de elev nu este reacția tocmai potrivită. Acel părinte are datoria să-și admonesteze copilul pentru fapta săvârșită (pentru că desigur exista o faptă, o greșeală) și să comenteze civilizat atrăgând atenția în primul rând progeniturii sale. Altfel, tânărul va înțelege că totul i se cuvine și ceilalți sunt datori să se supună lui. Să nu neglijăm faptul că acești tineri insuficient educați vor deveni și ei la rândul lor educatori – părinți. Cu ce bagaj educațional vor fi în măsură să-și educe proprii lor urmași? Și ce se va alege de generațiile următoare?
Este necesar iată a ne opri și a adăsta căutând a lua măsuri radicale, chiar dure la nevoie. Fără ură și cu foarte mult discernământ. Înțelepciunea să predomine. Unde există pregătire intelectuală automat există și blândețe și disponibilitate la cooperare. Să-i ascultăm pe cei înțelepți și cooperanți să avem răbdarea de a judeca și aplica apoi hotărârile lor cele mai bine studiate, toate adaptate la modul nostru de concepții și nu copiind absolut orice de la alte națiuni.
Elena Olaru Miron
