Drama saşilor din Transilvania, o comunitate tot mai îmbătrânită şi tot mai restrânsă, se resimte şi în zilele de sărbătoare. Cu ajutorul vecinilor ortodocşi, în Turnişor, unde mai locuiesc doar o sută de saşi, cursa tradiţională de rostogolire a ouălor de Paşti a avut loc la începutul acestei săptămâni.
Vechea tradiţie a fost reînviată, după 23 de ani, cu ajutorul a 14 copii ortodocşi români, care nici măcar nu ştiu germana, potrivit preotului ortodox Ciprian Creangă. „Ne-am bucurat că şi noi am putut sprijini această acţiune a comunităţii săseşti de aici, din Turnişor. Şi noi am contribuit la mobilizarea comunităţii credincioşilor noştri, mai ales a tinerilor care au participat cu mult entuziasm, la obiceiul numit «rostogolirea ouălor». Tinerii noştri au nevoie de repere, să-i apropiem de biserică, de spiritualitate, de şcoală. E vorba de copii care vin aici la programul «Şcoala de după şcoal㻓, a precizat pentru Agerpres preotul ortodox Ciprian Creangă
.
O joacă serioasă
Acesta a spus că, toţi copiii care au participat la obiceiul „rostogolirii ouălor“, „au făcut asta foarte serios şi nu au luat-o ca pe o joacă“. Întrebată cum de este posibil ca un copil ortodox, de clasa a IV-a, să se implice în a-şi ajuta vecinii saşii, care sunt oameni de vârsta a doua şi a treia, bunica unuia dintre copiii care au alergat după ouă a mărturisit că şi ea a copilărit cu acest obicei. „Pentru noi nu este o noutate. Îmi aduc aminte, de când eram mici, că rostogoleam ouăle şi noi, după vecinii noştri saşi. Şi acesta este motivul pentru care noi, în fiecare an, la Paştile noastre, ale ortodocşilor, duminica, pe la ora 11.00, ne adunăm, cu copiii şi ouăle şi roşii şi nevopsite, pentru a asista la această cursă tradiţională, de sute de ani. Practic, în prima zi de Paşti, noi rostogolim ouăle, deşi obiceiul este al saşilor evanghelici’, a explicat Maria Laurenţiu.
Ca pe vremuri
Deşi au fost puţini saşi îmbrăcaţi tradiţional, iar cursa de rostogolire a ouălor a avut loc în faţa şcolii din Turnişor, lângă Biserica Evanghelică de aici, în sunet de fanfară, români şi saşi s-au bucurat de acest obicei reînviat din iniţiativa unei profesoare de etnie germană, care le predă copiilor matematică gratis, după-amiaza, într-o încăpere din curtea Bisericii Ortodoxe din cartier. „Înainte, totul decurgea de la sine, erau copii, tineri. Pe timpul comunismului, noi, toţi copiii din Turnişor, mergeam la stropit duminica dimineaţa, pentru că, atunci lunea, când era stropitul, nu era liber. Pe urmă, tot duminică, dar după-amiaza, ne luam ouăle roşii, primite de băieţi la stropit, şi începea rostogolirea ouălor. Rostogoleam ouăle, toţi copiii, într-o grădină, pe iarbă. Doar copiii rostogoleau ouăle, tinerii care urmau să fie luaţi în armată, recruţii, se întreceau în altă cursă, numită alergatul ouălor, practic trebuiau să aşeze pe marginea drumului ouă care nu erau vopsite, după care le adunau foarte repede“, a explicat profesoara Sara Konnerth, pentru Agerpres. Conform acesteia, obiceiurile săseşti trebuie să nu se piardă, deşi premiul pentru câştigătorii cursei a fost doar un suc. Înainte, tinerii care urmau să fie luaţi în armată, de obicei băieţi săraci, primeau după cursa de alergat după ouă o mâncare făcută din aceste ouă şi o bere.
Ritual de purificare
Luni după-amiaza, la sediul Forumului Democrat al Germanilor din România, situat în Piaţa Mare, mai mulţi tineri saşi s-au strâns pentru obiceiul stropitului, obicei preluat şi de sibienii ortodocşi. Aici, cu sticluţe de parfum în mână, fiecare băiat stropeşte fetele, iar în schimb primeşte ouă roşii, prăjituri şi cozonac. Potrivit specialiştilor de la Muzeul ASTRA din Sibiu, stropitul ouălor, are loc a doua zi şi chiar şi a treia zi de Paşti. Stropitul reprezintă un act de purificare, de creştere, de sănătate şi fertilitate, avându-şi originea încă din perioada pre-creştină, apa reprezentând simbolul vieţii şi fertilităţii. Acest obicei era venerat de către popoarele germanice în amintirea zeiţei primăverii şi a fertilităţii, Ostara. Până la sfârşitul secolului al XVIII-lea se stropea cu apă chiar şi în familiile aristocrate. „În anul 1740 s-a interzis la Braşov stropitul cu apă, deoarece deteriora hainele. La sfârşitul secolului al XIX-lea, a pătruns apa de colonie. Stropitul este păstrat şi azi şi reprezintă un bun prilej pentru o reîntâlnire cu prietenii, şi, în fond, de distracţie. La sat, băieţii mergeau în grup la stropit, în funcţie de vârstă. În fruntea fiecărui grup se aflau doi băieţi care duceau un coş frumos împodobit, în care strângeau ouăle primite. Tot aceştia aveau rolul de a intra primii în casele fetelor, cerându-le voie părinţilor fetei să o stropească folosind formula: «Am auzit că aveţi un trandafir, am venit să-l udăm, ca să nu se ofilească». Fiecare băiat stropea fata cu parfum, după care era răsplătit cu băutură, prăjituri şi câte un ou“, a explicat muzeograful Anda Ionaş.
Distracţia rămâne
În ce-a de-a treia zi de Paşti, băieţii erau stropiţi de către fete. Acestea se furişau în camerele unde dormeau băieţi şi îi udau din belşug. Sărbătoarea pascală se încheia cu un bal organizat de tineri, unde toate fetele aveau să fie invitate la dans, în funcţie de vârstă. Petrecerea dura până în zorii zilei următoare. Acum, moda balurilor a fost preluată de românii majoritari, sub forme diferite: de la mici petreceri, până la ieşiri la grătar şi chiar chefuri cu prietenii de Paşti. Cât despre stropit, acesta se practică la Paştile ortodox ca şi colindatul. Din poartă, în poartă, chiar şi în marile oraşe.
Primar ecumenic
Aproape 20.000 de sibieni creştini catolici, protestanţi şi reformaţi au sărbătorit, duminică, Învierea Domnului, 6.500 dintre aceştia fiind în municipiul Sibiu, conform datelor ultimului recensământ. Klaus Iohannis a mers la slujba de Înviere, alături de soţia sa, Carmen, care este catolică, la biserica romano-catolică din Piaţa Mare, deşi este protestant evanghelic, prilej cu care a declarat că se regăseşte în mesajele noului Papă, mai ales în îndemnul acestuia de a ajuta săracii. „Îmi place abordarea cu care a venit, ca Biserica să meargă în special la cei săraci. Este o abordare care, evident, a existat şi până acum, dar noul Papă a venit cu acest mesaj: «Mergeţi la săraci!». Este un lucru mare“, a apreciat Iohannis.
