O bună parte din datinile şi obiceiurile din bătrâni se mai păstrează şi astăzi în localităţi din judeţul Sibiu.
Strâns legate de anumite sărbători religoase şi ritualuri ancestrale, aceste obiceiuri se transformă în adevărate spectacole de muzică, dans, port tradiţional, bucătărie locală, îndemânare artistică, creativitate şi joc.
Participând la astfel de evenimente veţi avea ocazia de a vă apropia de oameni simpli, tradiţiile lor, viaţa lor cotidiană deopotrivă cu bucurii şi necazuri.
Dacă vă aflaţi în Mărginimea Sibiului în preajma sărbătorilor de iarnă, cu siguranţă veţi avea ocazia de a vă întâlni pe uliţele satelor cu Ceata Junilor.
Ceata Junilor este un obicei prezentă în aproape toate localităţile Mărginimii Sibiului, mai puţin în Poiana Sibiului. Aceasta se formează, conform tradiţiei, la Sf. Nicolae, iar organizarea cetei diferă de la o localitate la alta.
Cetele de Juni îşi încep activitatea o dată cu colindul din Ajunul Crăciunului. Mai întâi ei colindă în gospodăria primarului, apoi preoţii din sat după care urmează să fie colindaţi localnicii.
Întâlnirea cetelor de la Săliște
În 28 decembrie, are loc la Sălişte „Întâlnirea cetelor”. Juni şi junese din întregul judeţ, îmbrăcaţi în costume tradiţionale cu migală ţesute şi special pregătite pentru această zi de sărbătoare se întâlesc la Sălişte în paşi de dans şi cântece vesele tradiţionale. E o sărbătoare a bucuriei, un adevărat spectacol al portului popular atât de diversificat. Timp de patru săptămâni Cetele de Juni răspândesc cu bucurie, joc şi voie bună vestea Naşterii Domnului şi trecerea la noul an.
Îngroparea anului, la Jina
La miezul nopţii de 31 decembrie spre 1 ianuarie, junii ies în centrul comunei şi săvârşesc un întreg ceremonial de îngropare a anului ce a trecut, după care întâmpină anul ce urmează să vină cu jocuri, cântece şi focuri de artificii.
Meteleaua de la Avrig
La sfârșit de decembrie, e zarvă mare la Avrig. Vizitatori de peste tot se adună în Piaţa Gheorghe Lazăr pentru a vedea meteleii.
Aşteptată de mulţi, sărbătoarea „Meteleaua” este unul din cele mai vechi obiceiuri care se practică la Avrig. Este o sărbătoare cu origine păgână care simbolizează biruinţa binelui, a luminii, a renaşterii. Costumaţia şi mai ales măştile cetelor de juni devin veritabile tablouri alegorice cu subiecte din cele mai diverse.
După parada costumelor, la miezul nopţii, feciorii ard lemnele rămase din cele strânse de la gospodari în Ajunul Crăciunului luându-şi rămas bun de la sărbătoare.
Obiceiul îşi are originea în perioada precreştină când oamenii sărbătoreau solstiţiul de iarnă aprinzând focuri pe dealuri şi la răscruci de drumuri. Focurile alungau spiritele rele, iar arderea unui om de paie la răscruci simboliza înnoirea, renaşterea, arderea vechiului an şi pregătirea pentru un nou an.
Butea Junilor de la Miercurea Sibiului
Pregătirile pentru Butea Junilor din Miercurea Sibiului încep încă din prima săptămână din postul Crăciunului, când feciorii se adună pentru a-l alege pe conducătorul butei, cel care le va fi gazdă pentru perioada sărbătorilor. Încep şi repetiţiile pentru colinde, precum și „adunatul vinului”, ceremonial ce constă în colectarea vinului de la săteni, din cel mai aromat și mai bun, pentru a se dărui junilor de Crăciun. Primul care va dărui vin va fi tatăl fruntașului buții. Acesta măsoară patru vedre de vin pe care-l toarnă apoi în butea din car. Așa se procedează până în momentul când butea este plină, iar alaiul se îndreaptă spre gazdă. Aici, butea este dusă în pivniță, unde va sta neatinsă până la Crăciun.
Cu o săptămână înainte de Crăciun, fiecare aduce mâncare la gazdă, din care se vor înfrupta împreună.
Pe 25 decembrie, junii se îmbracă în straie de sărbătoare și se pornesc la colindat. Ei îmbracă un costum tradițional ce se poartă doar cât durează butea. Astfel gătiți, ei se întâlnesc la gazdă, unde repetă colindele.
Odată cu lăsarea serii, cu ghirăul în frunte, junii pornesc la colindat. Ei încep cu cei mai importanți oameni ai satului, la fiecare masă fiind ospătați după datină.
După ce termină de colindat, noaptea târziu, junii se întorc în casa gazdei, unde vor gusta sarmalele și vinul pe care l-au adunat cu câteva săptămâni înainte.
Obiceiul butei junilor este întâlnit și în satele de pe Târnave. Tot în această zonă, se cântă un colind vechi de peste două milenii, intitulat „Împăratul Romei”, care redă contextul istoric al naşterii lui Iisus, în timpul împăratului roman Octavian Augustus, şi descrie venirea celor trei magi de la Răsărit cu daruri de aur, smirnă şi tămâie.
Udatul Ionilor la Tălmăcel
După anul nou, în 7 ianuarie, de Sfântul Ion la Tălmăcel are loc Udatul Ionilor.
„Udatul Ionilor” este un obicei păstrat din străbuni la Tălmăcel şi care se sărbătoreşte în continuare an de an.
În ziua de Sf. Ioan Botezătorul întregul sat vuieşte a sărbătoare. După slujba religioasă, porneşte spre râu alaiul format din: feciori călare ce poartă steaguri tricolore, copii şi juni îmbrăcaţi tradiţional, un car alegoric tras de boi împodobiţi cu ţesături şi mărgele şi măgăruşii cu moşul şi baba din paie.
Ajunşi la râu, pe versuri tradiţionale, junii îi udă rând pe rând pe toţi ce poartă numele de „Ion”. Şi pentru a uita de gerul de afară, Ionii udaţi sunt răsplătiţi cu colaci, vin şi ţuică. Sărbătoarea continuă apoi pe uliţele strâmte ale satului cu dansuri şi cântece specifice locului.
Udatul Ionilor a devenit o sărbătoare cu adevărat spectaculoasă care transmite un strop din veselia şi emoţia întregului sat.
Urșii și Burduhoșii din Cârța
La Cârţa, 8 ianuarie este Ziua Nebunilor! Este ziua în care tinerii se împart în două cete, în burduhoşi şi în urşi şi mâzgălesc oamenii cu untură şi funingine pentru a alunga spiritele rele.
Burhuhoşii simbolizează spiritele rele şi încearcă să ţină oamenii departe de spiritele bune întruchipate de urşi. Urşii şi burduhoşii pornesc pe uliţele satului, însoţiţi de muzicanţi. În fruntea alaiului merg burduhoşii, iar apoi vin urşii. În drumul lor ei îi mâzgălesc pe cei care le ies în cale. Oamenii sunt consideraţi acum a fi curaţi şi se alătură alaiului.
Ziua Nebunilor se încheie la lăsatul întunericului cu un foc mare aprins în curtea gazdei cetei unde urşii îşi ard costumele pentru a arde răul.
