Șansa la o viață mai bună pentru pacienții cu boli pulmonare: recuperarea respiratorie

Bolile pulmonare cronice afectează profund calitatea vieții, limitând activitățile zilnice prin lipsa de aer, oboseală persistentă și scăderea capacității de efort.

Foto: Spitalul de Pneumoftiziologie Sibiu

La Spitalul de Pneumoftiziologie Sibiu funcționează Compartimentele de Recuperare Respiratorie, unde pacienții beneficiază de programe personalizate menite să îmbunătățească funcția pulmonară și starea generală de sănătate. Potrivit dr. Adriana Canciu, medic specialist în reabilitare medicală, recuperarea respiratorie reprezintă una dintre cele mai eficiente intervenții non-medicamentoase pentru pacienții cu afecțiuni pulmonare cronice.

Medicul explică faptul că recuperarea respiratorie este mult mai mult decât o serie de exerciții de respirație.

„Este un program complex, multidisciplinar, destinat pacienților cu boli pulmonare cronice sau cu sechele după afecțiuni acute. Nu înseamnă doar exerciții de respirație, ci un ansamblu de intervenții: antrenament fizic adaptat, educație medicală, consiliere, tehnici de economisire a energiei și suport psihologic”, afirmă dr. Canciu, subliniind că fiecare plan terapeutic este adaptat nevoilor individuale ale pacientului.

Cele mai frecvente cazuri care ajung în programele de recuperare respiratorie sunt pacienții diagnosticați cu boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC). Totuși, terapia este indicată și pentru alte afecțiuni respiratorii, precum astmul bronșic insuficient controlat, fibroza pulmonară, bronșiectaziile, sechelele post-tuberculoză sau recuperarea după intervenții chirurgicale toracice. De asemenea, programele sunt recomandate pacienților care au trecut prin infecții respiratorii severe sau care suferă de insuficiență respiratorie cronică.

Programul de recuperare începe întotdeauna cu o evaluare medicală complexă. „Realizăm un consult clinic, spirometrie, testul de mers de șase minute și evaluăm capacitatea de efort, la care se adaugă investigații precum radiografia toracică și analizele de sânge”, explică medicul. În funcție de rezultate, se stabilește un plan terapeutic care poate include exerciții respiratorii – cum ar fi respirația diafragmatică sau respirația cu buzele protruzionate –, antrenament fizic progresiv la bicicletă ergometrică sau bandă de mers, tehnici de drenaj bronșic pentru eliminarea secrețiilor, instruirea corectă pentru utilizarea inhalatoarelor, consiliere pentru renunțarea la fumat și recomandări nutriționale. Toate activitățile se desfășoară sub supraveghere medicală în cadrul compartimentului de specialitate.

Pentru a fi inclus într-un astfel de program, pacientul trebuie să fie stabil clinic. „Este important ca pacientul să nu se afle într-o exacerbare acută severă. Este necesară recomandarea medicală și o evaluare prealabilă”, precizează dr. Canciu. Există și situații care necesită prudență înainte de începerea terapiei, precum afecțiunile cardiace instabile sau hipertensiunea arterială necontrolată.

Beneficiile recuperării respiratorii sunt bine documentate. Conform medicului, pacienții care urmează astfel de programe înregistrează o creștere a capacității de efort, reducerea dispneei – adică a senzației de lipsă de aer –, scăderea numărului de exacerbări respiratorii și a spitalizărilor, precum și o îmbunătățire semnificativă a calității vieții. „În cazul pacienților cu BPOC, beneficiile pot fi comparabile cu cele obținute prin introducerea unui nou tratament inhalator”, subliniază specialistul.

Efectele nu se limitează însă doar la nivelul plămânilor. Recuperarea respiratorie are impact asupra întregului organism. „Îmbunătățește rezistența musculară, funcția cardiovasculară, echilibrul și mobilitatea. În plus, reduce anxietatea și depresia frecvent asociate cu bolile respiratorii cronice”, spune dr. Canciu. Potrivit acesteia, pacienții își recapătă încrederea în propriile forțe și autonomia în activitățile zilnice.

Un program standard de recuperare respiratorie durează, în general, între 10 și 14 zile, în regim de spitalizare sau ambulatoriu intensiv. Totuși, pentru menținerea rezultatelor, este esențial ca pacienții să continue exercițiile și după finalizarea programului. „Recuperarea respiratorie trebuie privită ca un stil de viață, nu doar ca o intervenție temporară”, punctează medicul.

La Spitalul de Pneumoftiziologie Sibiu, pacienții pot beneficia de servicii de recuperare respiratorie prin spitalizare în compartimentele dedicate din cadrul Secțiilor Pneumologie I și Pneumologie II. Aici sunt derulate programe terapeutice adaptate fiecărui pacient, sub supravegherea echipei medicale, cu scopul de a îmbunătăți respirația, capacitatea de efort și calitatea vieții persoanelor care suferă de afecțiuni pulmonare.

Interviu dr. Adriana Canciu, Medic specialist Reabilitare medicală: Recuperarea respiratorie – șansa la o viață mai bună pentru pacienții cu boli pulmonare”

Ce presupune recuperarea respiratorie?

Recuperarea respiratorie este un program complex, multidisciplinar, destinat pacienților cu boli pulmonare cronice sau cu sechele după afecțiuni acute. Nu înseamnă doar exerciții de respirație, ci un ansamblu de intervenții: antrenament fizic adaptat, educație medicală, consiliere, tehnici de economisire a energiei și suport psihologic. Totul este personalizat în funcție de nevoile fiecărui pacient.

Ce boli se pretează la acest tip de recuperare?

Cele mai frecvente cazuri sunt pacienții cu boalǎ pulmonară obstructivă cronică (BPOC). Însă recuperarea respiratorie este indicată și în:

  • Astm bronșic, în formele insuficient controlate;

  • Fibroză pulmonară;

  • Bronșiectazii;

  • sechele post-tuberculoză;

  • recuperare după intervenții chirurgicale toracice;

  • pacienți care au trecut prin infecții respiratorii severe;

  • insuficiență respiratorie cronică.

Ce presupune concret un program de recuperare respiratorie?

Programul începe cu o evaluare complexă: consult clinic, spirometrie, test de mers de 6 minute, evaluarea capacității de efort şi investigații (radiografie, analize de sânge).

Ulterior, planul terapeutic poate include:

  • exerciții respiratorii (respirație diafragmatică, respirație cu buzele țuguiate);

  • antrenament fizic progresiv (bicicletă ergometrică, bandă de mers);

  • tehnici de drenaj bronșic și eliminare a secrețiilor;

  • instruire pentru utilizarea corectă a inhalatoarelor;

  • consiliere pentru renunțarea la fumat;

  • recomandări nutriționale.

Toate activitățile se desfășoară sub supraveghere medicală, în cadrul Compartimentului de Recuperare Respiratorie.

Ce condiții trebuie să îndeplinească un pacient pentru a fi inclus în program?

Este important ca pacientul să fie stabil clinic, adică să nu se afle într-o exacerbare acută severă. Este necesară recomandare medicală și o evaluare prealabilă. Există și contraindicații relative, precum afecțiuni cardiace instabile sau hipertensiune arterială necontrolată, care trebuie tratate înainte de începerea programului.

Cât de eficientă este recuperarea respiratorie?

Este una dintre cele mai eficiente intervenții non-medicamentoase pentru bolile pulmonare cronice. Beneficiile demonstrate includ:

  • creșterea capacității de efort;

  • reducerea dispneei (lipsei de aer);

  • scăderea numărului de exacerbări (crize respiratorii);

  • reducerea spitalizărilor;

  • îmbunătățirea calității vieții.

În cazul pacienților cu BPOC, beneficiile pot fi comparabile cu cele obținute prin introducerea unui nou tratament inhalator.

Ce beneficii are asupra întregului organism, dincolo de plămâni?

Recuperarea respiratorie are efecte sistemice. Îmbunătățește rezistența musculară, funcția cardiovasculară, echilibrul și mobilitatea. În plus, are un impact pozitiv asupra stării psihice – reduce anxietatea și depresia asociate frecvent cu bolile cronice respiratorii. Pacienții capătă mai multă încredere în propriile forțe și își recapătă autonomia în activitățile zilnice.

Cât durează un program de recuperare?

În general, un program standard durează între 10 și 14 zile în regim de spitalizare sau ambulatoriu intensiv, dar beneficiile se mențin doar dacă pacientul continuă exercițiile și acasă. Recuperarea respiratorie trebuie privită ca un stil de viață, nu doar ca o intervenție temporară.

Ce le transmiteți pacienților care ezită să înceapă un program de recuperare respiratorie?

Le transmit că recuperarea respiratorie nu este un efort în plus, ci o investiție în propria lor viață. Mulți pacienți cred că „nu mai pot” sau că lipsa de aer trebuie acceptată ca parte inevitabilă a bolii. În realitate, prin programele desfășurate în Compartimentul de Recuperare Respiratorie din cadrul Spitalului de Pneumoftiziologie, putem îmbunătăți semnificativ respirația, rezistența la efort și starea generală. Îi încurajez pe toți pacienții cu afecțiuni pulmonare să discute cu medicul pneumolog despre această opțiune. Cu cât recuperarea începe mai devreme și este urmată consecvent, cu atât rezultatele sunt mai bune. Recuperarea respiratorie înseamnă mai puține spitalizări, mai multă autonomie și o calitate a vieții net superioară. Este un pas concret spre a respira mai ușor și a trăi mai activ.