Există un loc în Sibiu unde orice om nevoiaş, fără adăpost, primeşte ajutor și o vorbă bună. La biserica „Sf. Ioan Iacob“, Societatea Femeilor Ortodoxe ajută oamenii străzii să supravieţuiască, dar şi să îşi găsească drumul în viaţă.
În fiecare joi, de la ora 12, la demisolul bisericii de pe strada Dealului din Sibiu e agitaţie mare. Mai multe voluntare din cadrul Societăţii Femeilor Ortodoxe Sibiu pregătesc masa pentru 30-35 de oameni. Sunt oameni ai străzii, oameni fără posibilităţi, care depind de hrana pe care o primesc aici. Tineri sau vârstnici, toţi vin disciplinaţi şi se aşează la masa întinsă. O doamnă în vârstă îi aşteaptă şi îi îndrumă. Este doamna Eugenia Făţan, preşedinta Societăţii Femeilor Ortodoxe Sibiu. La cei 75 de ani ai săi, ea a regăsit sensul vieţii: să îi ajute pe nevoiaşi. Iar Dumnezeu îi răsplătește bunătatea cu sănătate și putere de muncă. Are alături alte câteva voluntare asemeni ei. Ceva mai tinere, dar la fel de milostive şi altruiste.
De la oameni pentru oameni
Doamna Făţan ajută oameni nevoiaşi de mai bine de 10 ani. Îşi aminteşte cum a început totul. „La început, eram doar noi de noi, câteva femei care voiam să ajutăm. Făceam cu rândul. În fiecare joi, gătea una dintre noi masa pentru nevoiaşi. Apoi, am început să căutăm sponsorizări. Dar nu ne prea ajuta nimeni. Am fost la oameni avuţi, am fost la firme mari, dar nu am găsit sprijin. Spre marea noastră uimire, cei care donau bani pentru hrana nevoiaşilor erau oamenii simpli, care veneau aici, la biserică. Părintele Cătălin Dumitrean ne-a oferit acest spaţiu aici, la demisol, şi ne ajută şi să strângem bani pentru hrana oamenilor. Şi oamenii ştiu că aici găsesc mereu ceva de mâncare şi vin. Vin pentru că îi aşteptăm mereu cu două feluri de mâncare caldă, o vorbă bună şi un sfat atunci când au nevoie. Să fie primit”, explică ea.
Disciplină şi bun simţ
În sezonul rece, la biserică vin câte 80 de oameni nevoiaşi şi primesc mâncare caldă. De două ori pe săptămână. Vara, vin în general câte 30-35 de persoane şi au o masa asigurată în fiecare joi. Primesc două feluri de mâncare caldă şi, de regulă, mai primesc la pachet sandvișuri sau pateuri, în funcţie de ce donaţii reuşesc să găsească doamnele. Masa caldă este oferită de un local din zonă, la un preţ modic sau chiar fără bani, atunci când nu-i de unde. Patronul restaurantului „Casa din Deal”, care asigură masa sărmanilor, este implicat în multe acţiuni caritabile, iar doamnele au numai cuvinte de laudă pentru el. „Dl. Giupană este un om cu suflet mare. Dumnezeu ni l-a scos în cale ca să ne ajute, ca să putem ajuta la rândul nostru”, mărturisește doamna Făţan. Oricine este binevenit, oricine are nevoie şi e înfometat primeşte mâncare, dar trebuie să să comporte cuvincios. „Aici, oricine e flămând primeşte de mâncare. Mereu găsim ceva de mâncare. În schimb, cerem doar bun simţ şi respect. Nu le permitem oamenilor care vin aici, oricât de amărâţi ar fi, să înjure, să vorbească urât sau să fie indisciplinaţi. Aşteptăm de la ei doar bun simţ, un «mulţumesc» şi să spună cu noi, la sfârşitul mesei, rugăciunea de mulţumire. Atât!”, povesteşte preşedinta Asociaţiei.
Ajutor pentru toţi
„Trebuie să îţi pese de oameni. Să vrei să îi ajuţi. Dacă vrei cu adevărat să ajuţi, sigur poţi. Şi dacă vrei să faci cuiva un bine, Dumnezeu sigur te ajută”. Asta crede doamna Făţan despre ajutorarea semenilor şi asta consideră că este misiunea dânsei. Misiune care nu se rezumă doar la ajutorarea oamenilor fără adăpost. De atenția doamnelor se bucură şi copiii de la Centrul de Plasament din Turnu Roşu. În plus, membrele societăţii merg în vizită la bătrânii de la căminele de pe Coşbuc şi de pe Azilului. Le duc mereu câte o mică atenţie şi, mai ales, le ţin companie. Vorbesc cu vârstnicii, le citesc din cărţi sfinte, îi încurajează, le alină singurătatea şi îi sprijină cu o vorbă bună. În plus, când e ziua de naştere a fiecăruia, le mai duc şi câte un mic pacheţel.
Eugenia FĂŢAN | președinte Societatea Femeilor Ortodoxe Sibiu
„Pentru fiecare avem o vorbă bună şi un sfat, atunci când ne cer ajutorul. Sunt oameni care vin aici regulat. Pentru ei am făcut chiar şi un fel de anchete sociale, ca să vedem exact care e situaţia lor şi cum îi putem ajuta. Alţii vin sporadic. Dar mâncare nu putem refuza nimănui. Avem şi câţiva tineri foarte bolnavi şi fără posibilităţi care mănâncă la noi şi mai ducem acasă mâncare şi pentru câţiva vârstnici singuri care nu se pot deplasa.“
