Ruginite, roase de timp, înghițite de vegetație și de nepăsarea autorităților. Așa zac locomotivele din Muzeul Locomotivelor cu Abur care încă mai există în incinta Depoului CFR Sibiu. Bătrânele „doamne”, care cândva erau admirate zburând pe șine și cu 120 de kilometri pe oră, în loc să fie piese de muzeu sunt acum mai degrabă, bucăți de fier vechi care abia mai amintesc de gloriosul trecut în care erau bijuteriile Căilor Ferate Române. Asta, în ciuda faptului că multe dintre ele se regăsesc pe lista bunurilor culturale mobile clasate în Patrimoniul Cultural Național. Sub stratul gros de rugină încă mai putem distinge locomotiva cu abur 40.004, produsă în 1908, care a fost folosită pe platourile de filmare a Trilogiei „Ardelenii” sau masiva locomotivă germană 150.1105, folosită de Sergiu Nicolaescu în „Ziua Z”.
Margareta LUPU
foto: Mesagerul de Sibiu
Muzeul Locomotivelor cu Aburi din Sibiu a fost inaugurat în 1994 și prezenta, la acea vreme, 35 de locomotive cu aburi, 2 macarale cu aburi și 2 pluguri cu aburi fabricate între anii 1885 – 1958. Acum au rămas mai puține deoarece, în ultimi ani, locomotivele care încă mai erau funcționabile au fost relocate la alte Depouri sau muzee din țară.
Cel care a strâns colecția de locomotive expuse la Sibiu a fost inginerul Radu Belu, care la acea vreme lucra la Regioanala Brașov și răspundea de problemele de patrimoniu. „A fost o muncă enormă și un efort extraordinar să adunăm toate acele locomotive cu abur din toate colțurile tății. Am fost chiar și în Austria după unele. Am depus multă pasiune și suflet și am înființat un muzeu cu unele dintre cele mai rare exponate. Și acum toate acele locomotive au ajuns bătaie de joc. Revoltător, e puțin spus”, a declarat, pentru Mesagerul de Sibiu, inginerul Radu Belu. Tot el a explicat și de ce a ales Sibiul, la acea vreme, pentru a amenaja muzeul. „Sibiul era un oraș frumos, și acolo am găsit o deschidere și colaborare totală din partea reprezentanților zonali ai SNCFR pentru priectul meu”, a explicat inginerul Belu.
Problemele au început să apară după 1998, când Societatea Națională a Căilor Ferate Romane „SNCFR” a fost reorganizată în alte trei companii – CFR Infrastructură, CFR Călători și CFR Marfă, iar bunurile și patrimonial companiei mama s-au împărțit între acestea. Așa s-au împărțit terenurile, clădirile, șinele, locomotivele și vagoanele. Iar locomotivele cu abur care compun colecția muzeului au rămas ale nimănui și ale tuturor. Reprezentanții locali ai CFR Călători și CFR Infrastructură nu au știut să lămurească acest lucru. Cert este că multe dintre locomotivele cu abur de la Sibiu se regăsesc pe lista bunurilor culturale mobile clasate în Patrimoniul Cultural Național.
foto: Mesagerul de Sibiu
Despre Muzeul Locomotivelor cu Abur care funcționează în incinta Depoului CFR Sibiu a auzit multă lume. Muzeul se regăsește și pe aplicația Primăriei, Sibiu CityApp Chiar și acum pasionații de căi ferate vin aici pentru a admira exemplarele de locomotive extrem de rare, care cândva erau mândria Căilor ferate Române. Însă, toți cei care vin aici, rămân extrem de dezamăgiți și, uneori, chiar revoltați de ceea ce văd: degradare și nepăsare. Copiii sunt cei mai încântați de bătrânele locomotive, însă rareori sunt lăsați de părinți să se apropie de ele, deoarece sunt adevărate pericole, din cauza gradului înaintat de degradare.
Angajații vechi ai depoului Sibiu spun că șansele acestor locomotive de a mai rula vreodată pe șine sunt minime. „Ele acum nu sunt funcționale și sunt destul de degradate. Însă, problema cea mai mare este că nu se mai fabrică piesele de care e nevoie pentru reparații. Ar fi foate greu, chiar imposibil să mai găsești piese pentru aceste locomotive care, în alte părți ale lumii, sunt atracții turistice prin muzee”, spune resemnat unul dintre angajații Depoului.
foto: Mesagerul de Sibiu
foto: Mesagerul de Sibiu
foto: Mesagerul de Sibiu
foto: Mesagerul de Sibiu
Cert este că Muzeul Locomotivelor cu Abur din Sibiu nu are personalitate juridică, nu are angajați, nu se percepe nicio taxă la intrare și nimeni nu se îngrijește de întreținerea exponatelor. La intrare, vizitatorul e întâmpinat de paznicul Depoului, care are amabilitatea de a-i face un scurt tur al locomotivelor expuse. O face voluntar, din pasiune. Angajații Depoului nu prea știu să explice cui aparțin vechile locomotive cu abur, și nici cine ar trebui să aibă grijă de ele. Așa se face că acestea se degardează pe zi ce trece.
La intrarea în Depou pe partea stângă, în spatele gheretei paznicului, stă „pitită” o frumusețe de locomotivă cu abur 40.004, produsă în 1908 de societatea austriacă Wiener Lokomotivfabriks A.G. Florisdorf. Această locomotivă a fost retrasă din circulație în anii 70, dar a fost folosită pe platourile de filmare ale Trilogiei „Ardeleni”.
foto: Mesagerul de Sibiu
foto: Mesagerul de Sibiu
Înaintând pe alea care duce spre clădirea atelierelor Depoului, tot pe partea stângă, pot fi admirate două locomotive cu abur pentru cale îngustă (mocăniță), care, la rândul lor, au făcut istorie. După încă câțiva pași, se arată silueta inconfundabilă a unei alte locomotive cu abur pentru cale îngustă, 763148, construită în 1923 de Orenstein and Koppel în Germania și folosită pe liniile forestiere de exploatare a pădurilor din Valea Argeșului.
foto: Mesagerul de Sibiu
foto: Mesagerul de Sibiu
foto: Mesagerul de Sibiu
foto: Mesagerul de Sibiu
foto: Mesagerul de Sibiu
Lângă ea găsim Macaraua WMA 65.4, produsă în anul 1939 de Kirow Ardelt GmbH Eberswalde în Germania.
foto: Mesagerul de Sibiu
Pe partea stângă începe o alee de câțiva zeci de metri, străjuită de alte câteva „doamne bătrâne” vizibil marcate de trecerea timpului și de nepăsarea autorităților.
Primul, pe partea dreaptă, este un plug de zăpadă cu abur WPZ A.22, fabricat în 1906 de VGBH-S.SCLIM. Acest plug a fost adus de armata germană în timpul celui de-al Doilea Război Mondial la Bacău, pentru deszăpezirea liniilor din spatele frontului. Apoi a fost folosit la Depoul Bacău, până în 1994, când a fost adus la Muzeul din Sibiu. Lângă, se odihnește o locomotivă 130503, produsă în anul 1921 la Škoda în Republica Cehă, care, de asmenea, se regăsește în lista de Tezaur a Patrimoniului Cultural Național.
foto: Mesagerul de Sibiu
foto: Mesagerul de Sibiu
Urmează o locomotivă de generație mai nouă, scoasă din uz și apoi celebra locomotive 150.1105. Aceasta face parte dintr-un lot al seriei germane DR – 52, cedată de către Uniunea Sovietică, în anii 1949-1950, României pentru compensarea pagubelor de război. Este cea mai puternică locomotivă pentru remorcarea trenurilor grele de marfă pe linii cu profil greu (Ploieşti – Braşov; Vatra Dornei – Câmpulung). Este de fapt, o locomotivă germană folosită în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi a ajuns în dotarea CFR ca „despăgubire de război” din partea Uniunii Sovietice în anii 1949-1950. Angajații Depoului spun că aceasta ar fi fost folosită la filmările pentru pelicula „Ziua Z”, din 1985, regizat de Sergiu Nicolaescu.
foto: Mesagerul de Sibiu
foto: Mesagerul de Sibiu
foto: Mesagerul de Sibiu
Urmează o locomotivă 375032 fabricată în 1911 de Fabrica de locomotive M.A.V. Budapesta și care, înainte și mult după primul război Mondial, a fost seria de locomotive cel mai des folosite pe toate liniile din Transilvania. Șirul de pe partea dreptă a aleii este încheiat de o locomotivă de generație mai nouă.
foto: Mesagerul de Sibiu
foto: Mesagerul de Sibiu
foto: Mesagerul de Sibiu
foto: Mesagerul de Sibiu
foto: Mesagerul de Sibiu
Pe partea stângă a aleii zac alte trei locomotive vechi. Prima, 764201, este înghițită de vegetație. Această locomotivă a fost construită în 1950 la Uzinele 23 August, special prentru a fi exploatată pe liniile Târgu Mureș – Sovata și Alba Iulia – Zlatna și se află și ea pe lista Bunurilor culturale mobile aflate în Patrimonul Cultural Național.
foto: Mesagerul de Sibiu
Lângă ea se odihnește locomotiva 324.951, produsă în anul 1917 la MÁV Budapesta, o locomotivă cu abur extrem de fiabilă, care a fost folosită până la începutul anilor 80. Cunoscătorii spun că mai sunt doar două astfel de locomotive în țara noastră, una fiind la Sibiu. În fine, ultima de pe partea stângă a aleii este locomotiva 94649, produsă în 1914 la Uzinele Scwartzkopff din Berlin. Aceasta atingea 65 km/oră, fiind locomotivă cu tender cu 5 osii de cuplare.
foto: Mesagerul de Sibiu
foto: Mesagerul de Sibiu
foto: Mesagerul de Sibiu
foto: Mesagerul de Sibiu
Și acestea sunt doar câteva dintre locomotivele care fac parte din ceea ce a mai rămas din colecția de la Sibiu. Însă, puțin știu că undeva în spatele depourilor, într-o mare de vegetație, zac alte locomotive despre care de abia își mai adus aminte angajați și care nu sunt expuse. Lângă ghena de gunoi, de abia se mai zărește, ieșind din pădurea de bălării, botul unei locomotive 142008, contruită la Uzinele și Domeniile Regale Reșița și data în folosință în 1937. Printre buruienile de câțiva metri se întrezăresc și câteva dintre geamurile mici și rotunde ale unui vechi vagon de călători din lemn și brațul unei alte macarale cu abur. Toate zac îngropate în uitare.
foto: Mesagerul de Sibiu
foto: Mesagerul de Sibiu
foto: Mesagerul de Sibiu
foto: Mesagerul de Sibiu
foto: Mesagerul de Sibiu
Cu toate acestea, cel puțin în acte, locomotivele din muzeul de la Sibiu aparțin unor societăți. Pentru acea companie de stat, poate sunt simple numele de inventar, grămezi de fier vechi pe care așteaptă să le caseze, însă pentru pasionații căilor ferate acestea sunt adevărate comori, acum îngropate sub rugină, vegetație și nepăsare.
