Regizorul sibian Mircea Mureșan a devenit cetățean de onoare al județului Sibiu. Titlul a fost acordat în ședința de ieri a Consiliului Județean. „Nu am cuvinte să vă mulțumesc! Sunt sibian crescut și făcut în Sibiu și în județul Sibiu. Filmul «Ion» îl consider cel mai reușit film al meu. Am lucrat la el doi ani, în Fântânele“, a spus cineastul, vizibil emoționat.
Laudatio a fost realizat de către istoricul Dan Nanu, directorul Direcției Județene pentru Cultură Sibiu. Acesta amintește că, la 11 noiembrie 1928, vedea lumina zilei întâiul născut al familiei Maria și loan Mureșan, Mircea, cel care, peste ani, avea să ajungă unul dintre cei mai cunoscuți și valoroși regizori, scenariști actori români. „Fericitul eveniment se petrecea în Sibiu, moment despre care mărturisea, el însuși, că destinul i-a dăruit astfel «un prim noroc», născându-se în «orașul minunat, care m-a îmbrățișat, m-a alintat, mi-a deschis mintea asupra existenței, asupra ființei umane, a tot ce e viu, asupra valorilor spirituale ce sunt și au fost, asupra lumii». În casa compusă din două camere și o tindă, pe care familia – nici chiar avută, dar nici săracă – o deținea în Maierii Sibiului (pe locul în care, astăzi, se afla cartierele Țiglari și Terezian, zonă marginală a orașului, locuită cu precădere de români), copilul Mircea își trăiește fericit primii ani din viață – alături de părinți, cei doi frați și bunicul patern – fără grija zilei de mâine, jucând fotbal de dimineață până seara în parcul din Terezian; destinul însă nu I-a hărăzit cu o carieră sportivă, fotbalist devenind mezinul familiei, Viorel. Grădinița și școala primară le urmează acasă, în cartier; doar vacanțele le petrece la Rășinari, alt loc de nostalgice aduceri aminte, pe care le evocă cu multă emoție în cartea autobiografică intitulată «Traista cu filme», în anul 2014. Aici, la Rășinari, cunoaște și învață să iubească natura, grație celuilalt bunic, din partea mamei, care, pădurar fiind, îl lua deseori cu el în drumeți. Între anii 1939 și 1947, Mircea Mureșan urmează cursurile Liceului «Gheorghe Lazăr»; este perioada în care se îndrăgostește iremediabil de film, în pofida interdicției impuse elevilor de conducerea școlii, prin care acestora li se interzicea frecventarea sălilor de cinema; un astfel de moment este evocat de «lăzăristul» Mureșan cu multă simplitate și sinceritate, în aceeași lucrare memorialistică: «Parada de 10 Mai fusese precedată de un eveniment cel puțin la fel de senzațional. Ziua de Unu Mai 1941. Decretată, de Conducătorul statului, liberă! Fără muncă! Fără învățătură! Se anunțase, cu o zi înainte, pe la radio. Ce ne-a interesat pe noi, cel mai mult? Toata ziuă, pentru toți, intrarea la cinematografe: LIBERĂ! Trăiască libertatea, strigam unii. Alții șușoteam: noi, elevii, n-avem voie… ne vânează pedagogii!… cei mai curajoși țipau entuziasmați: care pedagogi? Conducătorul a dat permis! Pentru toți! Toți am dat navală. Ne-am format o bandă, trei-patru. De pe la nouă dimineața, ora matineelor, am colindat cele trei cinematografe importante, Corso, Apollo, Rio, dus-întors, până spre seară. Nici nu stăteam să vedem un film cap-coadă. Treceam de la unul la altul. Dacă ni se spunea: Nu mai sunt locuri, răspundeam: Stăm în picioare. Ne lăsau… Unu Mai 1941 a declanșat, în mine cel puțin, nebunia cinematografului. Aveam doisprezece ani și șase luni…». Statutul de mare consumator al acestei categorii de artă vizuală nu l-a limitat însă doar la film – a prins și gustul teatrului, datorită unui bilet de favoare primit de la «Scandia»; prin urmare, din 1943 și până în 1947, a avut șansa de a vedea la Sibiu numeroase spectacole de teatru și operă, urmărind cu deosebire, după război, turneele teatrelor din București. De altfel, pasiunea pentru teatru l-a făcut să frecventeze, în paralel cu ultimii ani de liceu, cursurile de Artă Dramatică și lstoria Teatrului care se țineau la Conservatorul Popular de Muzică și Teatru din Sibiu, unde îl are ca profesor pe Radu Stanca.
La scurt timp după absolvirea liceului și promovarea examenului de bacalaureat (în iunie 1947), este angajat ca actor «de ansamblu» la Teatrul Orășenesc din Sibiu (august 1947), în 1948, acesta se transformă în Teatrul de Stat Sibiu, iar Mureșan susține un concurs în urma căruia este angajat actor titular, devenind colegul marilor maeștri ai vremii, inclusiv al fostului său dascal, Radu Stanca, nume purtat în prezent de teatrul sibian“, amintește dr. Nanu.
Despărțirea de Sibiu
După ce, la începutul anului 1949 – pe când se afla în turneu – clădirea teatrului (actuala Sală Thalia) este cuprinsă de incendiu, în toamna aceluiași an Mircea Mureșan este încorporat în armată. Se încheie astfel parcursul sibian al existenței sale, unul scurt, dar intens, care i-a marcat pentru totdeauna copilăria, adolescența și începuturile carierei artistice, toate consumate aici, legându-l pentru totdeauna de urbea natală. „Începea, de-atunci și până în prezent, o nouă etapă – cea bucureșteană – din viața sa, etapă care, între multiple satisfacții, i-a adus – pe lângă căsătoria, în 28 septembrie 1979, cu actrița Rodica Mureșan – și împlinirea profesională. În anul 1951, este admis la Institutul de Artă Cinematografice – clasa Regie de Film, pe care îl absolvă în 1955; imediat este repartizat la Studioul Cinematografic București, unde își începe activitatea ca regizor asistent la filmul «Moara cu noroc». După câteva scurt- metraje, documentare și artistice, apare, în 1961, primul său film ca regizor plin: «Toamna se numără…». Nu mai puțin reprezentative decât lung-metrajele artistice menționate mai sus sunt, pentru opera lui Mircea Mureșan, serialele de televiziune «Toate pânzele sus» (1975-1976), respectiv «Lumini și umbre» (1980-1981), la cel din urmă lucrând alături de regizorii Andrei Blaier și Mihai Constantinescu. Un documentar de referință pentru cariera sa este lung- metrajul «Lunga noapte de șase ani» (1970); având ca subiect cel de-al doilea război mondial, acesta a fost interzis de cenzura comunistă“, mai notează Dan Nanu.
Întoarcerea…
În multe dintre realizările sale cinematografice, Mircea Mureșan a promovat superbele peisaje din zona Sibiului, unde a revenit, ori de câte ori a avut ocazia, cu mare plăcere. O producție emblematică în acest sens, la care a semnat atât regia, cât și scenariul este „Întoarcere la dragostea dintâi“. Filmată la Sibiu și Poiana Sibiului, în 1981, pelicula aduce în prim plan nu doar redescoperirea primei iubiri de către un tânăr revenit din străinătate pentru a-și întâlni colegii de liceu, ci și, într-o notă subtilă, atracția pe care orașul natal o exercită asupra regizorului, care se identifică astfel, într-o anumită măsură, cu personajul principal.
Multe dintre filmele sale au fost premiate la diverse festivaluri naționale și internaționale, precum: Cannes, New Delhi, Tokyo, Cairo, Moscova.
imagini furnizate de Consiliul Județean Sibiu
Mircea Mureșan – regizor, scenarist și actor
- Data și locul nașterii: 11 noiembrie 1928, Sibiu
- Starea civilă: căsătorit cu actrița Rodica Mureșan
- Studiile și cariera: 1939-1947 – Liceul „Gheorghe Lazăr“ Sibiu; 1947 – actor de ansamblu al Teatrului Orășenesc Sibiu. Acesta a devenit, în 1948, Teatrul de Stat Sibiu, iar tânărul Mureșan a fost încadrat, prin concurs, actor titular. Între 1951 și 1955, a urmat cursurile Institutului de Artă Cinematografică, clasa Regie. A fost vicepreședinte al Asociației Cineaștilor între 1974 și 1989.
- Pentru serviciile aduse cinematografiei românești, Mircea Mureșan a fost distins cu Ordinul Muncii, Ordinul Meritul Cultural și Serviciul Credincios în grad de Cavaler. În anul 2013, i-a fost conferit și titlul de cetățean de onoare al municipului Sibiu.
Filmografie
După absolvirea IATC (1955), a debutat cu un film avându-i în distribuție pe Dumitru Furdui și Vasilica Tastaman („Toamna se numără…“, 1961). Dobândește consacrarea cu „Răscoala“ (1965), film premiat la Cannes. Cariera sa cinematografică, debutată sub semnul ecranizărilor, se reorientează treptat spre comedie, cu rare excursii în domeniul documentarelor.
- „Azucena – Îngerul de abanos“ (2005)
- „Sexy Harem Ada-Kaleh“ (2001)
- „A doua cădere a Constantinopolului“ (1994)
- „Miss Litoral“ (1990)
- „Maria și marea“ (1988)
- „Toate pânzele sus! Întâlnire în Atlantic“ (1987)
- „Toate pânzele sus! Misterele mărilor“ (1987)
- „Toate pânzele sus! Secretul epavei“ (1986)
- „Cei mai frumoși 20 de ani“ (1985)
- „Horea“ (1984)
- „O lebădă iarna“ (1983)
- „Lumini și umbre: Partea II“ (1982)
- „Întoarcere la dragostea dintâi“ (1981)
- „Lumini și umbre: Partea I“ (1981)
- „Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii“ (1980)
- „Împușcături sub clar de lună“ (1977)
- „Toate pânzele sus!“ (1977)
- „Toate pânzele sus!“ (1976)
- „Porțile albastre ale orașului“ (1975)
- „Bariera“ (1972)
- „Asediul“ (1970)
- „Lunga noapte de șase ani“ (1970)
- „Baltagul“ (1969)
- „Răscoala“ (1965)
- „Partea ta de vină“ (1963)
- „Toamna se numără…“ (1961)
