Răzvan Pop (PNL): „Sunt un candidat cu zâmbetul pe buze“

Primăria trebuie să devină o poartă și nu un castel kafkian în mijlocul orașului nostru, consideră istoricul Răzvan Pop, candidatul PNL la Primăria Sibiu. După trei ani la conducerea Direcției Județene pentru Cultură, el aduce prospețime în cursa electorală și le promite sibienilor mai puțină birocrație în administrație, dacă va reuși să le câștige încrederea.

Cine este Răzvan Pop și de ce vrea să fie primar?

Foarte simplu: sunt Răzvan Pop, am 34 de ani și sunt sibian. Sunt sibian și nu sunt de ieri de azi. Nu sunt venit în Sibiu, sunt născut în Sibiu, părinții mei s-au născut în Sibiu, bunicii mei s-au născut în Sibiu. Familia mea a venit undeva la începutul secolului XX în oraș. Puțini se pot lăuda, astăzi, cu acest privilegiu de a se considera sibieni de peste 100 de ani. Eu sunt membru al Partidului Național Liberal din 1997, eram tânăr, în liceu, sunt printre cei mai vechi membri ai acestei filiale. N-a fost o opțiune strict personală, ci în familia mea au fost și alți oameni care au fost membri ai Partidului Național Liberal, care pentru acest curaj de a face politică și de a duce frâiele României au fost și arestați și unul dintre ei, Valer Pop – fost ministru de Externe al României, a fost încarcerat întâi la Sighet, apoi la Gherla și apoi la Aiud.

Am studiat istoria. A fost o pasiunea de-a mea, mi-a dat-o tatăl meu, care era pasionat de istorie și a vrut să facă Istoria, dar pentru că nu avea origini de familie „bune“ – bunicul meu nu era membru de partid -, nu a fost acceptat și atunci el a refuzat să facă o oarecare altă facultate. Vrând să facă Istoria, a spus că altceva nu va face. Dar mi-a transmis mie, mai departe, pasiunea pentru istorie și încă de mic am zis că eu voi face Istoria. Totdeauna am excelat la acest domeniu. O bună întrebare ar fi de ce am rămas în Sibiu, fiindcă, într-adevăr, la un moment dat, un gând a fost să plec la București, să studiez Istoria. Dar, cu ajutorul unor prieteni și colegi de acum 16 ani, care m-au întrebat foarte clar: «De ce vrei să pleci?», mi-am dat seama că nu am de ce să plec. Ceea ce voiam să studiez eu, istoria medievală și istoria orașelor, aveam pe viu în Sibiu. Nu știam cât de valoroasă este Facultatea de Istorie din Sibiu, am descoperit de-abia după aceea, dar Sibiul era foarte interesant pentru orașul în sine, pentru că avea bibliotecile necesare, avea documentele necesare, avea clădirile în sine. Și acum sunt fascinat să văd încă detalii pe străzile vechiului oraș, să le descopăr: cum era trasat un aliniament, cum era gândită o stradă, unde era o fântână și așa mai departe. Și de aceea am făcut Istoria și aceasta este, de fapt, specializarea mea: istoria orașelor.

Ca istoric, v-ați aplecat foarte mult pe studiul Sibiului.

Da, tema mea de licență, tema mea de master și viitoarea mea temă de doctorat sunt toate dedicate orașului Sibiu. Exact cum a evoluat el, cum s-a dezvoltat. Tema de licență a fost chiar o temă bună, pentru că mi s-a propus să fac un repertoriu de clădiri, monumente construite în perioada habsburgică și a fost foarte interesant să descopăr peste 50 de monumente, să scriu despre fiecare, să caut informații despre fiecare, a fost o muncă foarte frumoasă și de acolo recunosc că am baza informațiilor pe care astăzi le dețin. A trebuit să citesc tot.

Sibiul de astăzi este reconciliat cu trecutul istoric ori s-a schimbat, în bine sau în rău?

Valoarea Sibiului constă și în istoria sa. Este evident că Sibiul a fost un oraș-capitală și o spun cu toată baza științifică cu care pot veni și argumenta acest aspect. Eu chiar cred că în țara aceasta au fost trei orașe-capitale, adică acele orașe în care s-au întâmplat atât de multe elemente care au dus la formarea statului român și la structurarea istoriei noastre de astăzi, a statului și a poporului și a tot ceea ce funcționăm noi, astăzi, ca entitate istorică și politică. Sibiul este unul dintre cele trei, celelalte două sunt Bucureștiul și Iașiul. Dar la Sibiu, să nu uităm, dau doar câteva exemple: s-a deschis prima școală, s-a publicat Enciclopedia României, s-a deschis al treilea muzeu din lume și așa mai departe. Deci eu cred foarte mult în greutatea pe care ți-o oferă un trecut ție, celui din prezent. Te obligă să ai o excelență și să duci la același nivel viața ta și să mergi mai departe cu orașul. Și iată că se întâmplă: suntem un oraș predestinat în a se întâmpla lucruri mărețe! Am fost Capitală Culturală din nimic, comunismul a încercat să distrugă orașul, nu s-a investit, nu s-a construit nimic și iată că, în 2007, am fost prima Capitală Culturală. De ce? Pentru că am venit cu un bagaj necesar a ne prezenta Europei și să considerăm că noi suntem, de fapt, acel oraș care poate fi cartea de vizită a României pentru Europa modernă, în care noi tocmai pășeam. Așa am fost în 2007.

Cum vă vedeți ca primar, promovând trecutul istoric și gestionând problemele curente?

Este foarte interesant. Eu sunt așezat exact în mijloc. Văd într-o parte trecutul și în cealaltă viitorul, iar eu sunt axul care leagă aceste elemente. Trebuie să avem grijă de trecutul nostru, trebuie să-l prezervăm, trebuie să-l scoatem în evidență, pentru a avea un viitor coerent. Dar nu trebuie să trăim în trecut. Noi nu trebuie să ne gândim doar la ce-a fost și să ameliorăm ce-a fost, ci să înțelegem ce-a fost pentru a face un drum corect și drept al viitorului nostru.

Cum s-a ajuns la desemnarea dvs. în postura de candidat?

S-a făcut un sondaj de opinie în care am fost selectat printre persoanele nominalizate, la nivel de oraș, și dintre toți membrii PNL am ieșit cel mai bine poziționat, ca notorietate și intenție de vot. Din acel moment, a început această discuție, care a durat o perioadă, foarte serioasă, pentru că nu a fost o decizie simplă, dar Sibiul nu se refuză. Nu poți să spui „nu“ Sibiului și la această onoare pe care am primit-o în a putea candida pentru funcția cea mai importantă dintr-un oraș nu poți spune „nu“, evident. Și atunci am acceptat această poziție și am început munca pentru a mă pregăti de alegerile din 5 iunie.

Mandatul de conducere a unei instituții deconcentrate reprezintă o experiență suficientă pentru a aborda Primăria?

Da, m-au ajutat foarte mult acești trei ani în care am fost directorul Direcției Județene pentru Cultură, pentru că am învățat foarte multe. Am învățat ce înseamnă birocrația, pe care n-o înțelegeam și recunosc că nici acum nu înțeleg de ce trebuie să avem atâta birocrație, am înțeles ceea ce mi-am propus întotdeauna și am văzut că poți, dacă vrei: cetățeanul să fie rezolvat, în primul rând, nu birocrația din jurul său. Am preferat să avem noi mai multă birocrație internă, dar cetățeanul să primească mai repede foile și răspunsurile. Am observat ce înseamnă toți acești termeni și cum se abordează un oraș și pot să spun că este un bagaj care mă așează bine în această cursă și pot să înțeleg orașul complet, cu acele elemente pe care nu le dețineam încă. Este o poziție pe care o recomand tuturora, o poziție administrativă nu la fel de primă importanță, pentru că înveți absolut tot ce înseamnă suișurile și coborâșurile unui aparat administrativ de stat.

Sunteți mulțumit de activitatea dvs. de director la Cultură?

Da.

V-ați atins obiectivele pe care vi le-ați propus inițial? De exemplu, la numirea dvs., vorbeați despre sporirea șanselor Sibiului la candidatura pentru UNESCO. Cel puțin în direcția asta, n-am văzut foarte mulți pași până acum.

Sunt mulțumit, dar nu e suficient. Nu sunt o persoană care să spună că a făcut tot ce trebuie și asta este. Sunt mulțumit de anumite aspecte, dar lucrurile trebuie să continue într-un fel. Legat de candidatura orașului la UNESCO pot să spun că este o temă care încă este pe masă. Nu ține doar de Direcția de Cultură, nu ține doar de Ministerul Culturii, nu ține doar de Primărie. Ține de un complex de instituții și entități care gândesc acest lucru. Suntem în acea etapă a pașilor nevăzuți. Pentru ca să revii cu această temă pe piață trebuie să pregătești niște pași înainte și vă pot spune că suntem în acești pași. Se lucrează și la acest aspect. Trebuie înțeles clar ce ne interesează de la UNESCO, de ce vrem UNESCO și, în primul rând, sibienii trebuie să înțeleagă de ce avem nevoie de această includere a Sibiului în patrimoniul UNESCO.

Ce avantaje le-ar aduce sibienilor această acceptare?

Un mai mare prestigiu și o mai mare vizibilitate mondială. Suntem un oraș care ne-am trasat clar o sursă de viață economică, de viață de zi cu zi, cultural-turistică. Este clar că foarte mulți bani în Sibiu intră din zona turismului și a turismului cultural. Or, o introducere a Sibiului în patrimoniul UNESCO cu siguranță ar aduce exact acest imbold, acest suflu nou prin care și mai mulți oameni din Europa, din toată lumea, ar deveni curioși și ar veni. Am văzut foarte mulți străini care vin și, pentru ei, UNESCO înseamnă garanția unui monument existent și de valoare. Atunci când ei ajung într-o țară, neștiind nimic despre țara aceea, caută monumentele UNESCO. Le văd pe acelea și abia apoi descoperă și altceva. Sibiul este undeva la mijloc, în sensul că Sibiul ar deveni cel mai mare sit UNESCO din România, dacă ar intra. Și astăzi, totuși, Sibiul este un cap de pod, în care se aterizează, se ajunge cu mașina sau cu trenul, se doarme, se mănâncă și de aici se pleacă la descoperirea zonei, a Transilvaniei, a României. Noi suntem deja un hub cultural-turistic. O introducere pe lista UNESCO ne-ar defini din acest punct de vedere.

Sibiul este un oraș viu. Din experiența lucrului cu oamenii, la Direcția pentru Cultură, sibienii ar fi dispuși să accepte ceea ce impune UNESCO? Pentru că e vorba și de niște limitări. Avem situri UNESCO la Biertan și la Valea Viilor, unde localnicii nu sunt mulțumiți și au impresia că UNESCO ar trebui să le dea bani, nu să le spună ce să facă în ograda lor.

Total de acord, dar nu este vina lor. Este vina acelor entități administrative, locale și naționale, care sunt girantul acelui sit și sunt cei care au prezentat dosarul către UNESCO, UNESCO nefiind o persoană sau un board, ci fiind o entitate mondială. Vina este a lor pentru că nu s-a discutat cu oamenii. Astăzi, când discutăm despre integrarea Sibiului în patrimoniul mondial UNESCO, nu vorbim despre un simplu dosar de care ne apucăm, îl putem scrie noi doi, în două luni, putem face un draft pe care să se lucreze, dar nu așa se face. Și trebuie înțeles că primul lucru care trebuie rezolvat este dialogul cu oamenii, cu sibienii. Sibienii trebuie să înțeleagă de ce este nevoie, că sunt niște rigori, dar, pe de altă parte, sunt și niște avantaje.

V-ați stabilit echipa de campanie? La ce fel de campanie electorală să ne așteptăm din partea dvs.?

În proporție de 80 la sută, echipa este stabilită. Din această echipă fac parte și colegi din PNL, dar și oameni care nu sunt implicați politic, care au venit să-mi dea o mână de ajutor pentru prietenie și oameni care chiar cred că pot fi o soluție bună. Într-o săptămână se definitivează complet și o să anunț întreaga echipă de campanie. Campania pe care eu o s-o duc va fi una foarte curată, foarte simplă, nu va fi deloc scumpă, va fi o campanie a non-violenței verbale sau fizice, chiar cred că votantul sibian este o persoană educată și care nu are nevoie de o astfel de abordare într-o campanie electorală. Campania poate fi un succes pentru mine numai dacă voi discuta cu cât mai mulți sibieni și dacă mesajul meu va ajunge la cât mai mulți sibieni. Altfel, o să intru și eu în linia „marilor“ candidați la această primărie care au rămas notorii doar pentru că sunt și ei enumerați în bătăliile câștigate de actualul președinte al României.

Programul electoral vi l-ați creionat?

Da. Va fi prezentat undeva la mijlocul lunii martie, voi face o întâlnire în care voi prezenta liniile mele principale.

În eventualitatea în care veți câștiga competiția electorală, cu ce echipă ați vrea să lucrați? Cu ce oameni sau cu ce fel de oameni?

Aceste discuții vin după, în urma trasării Consiliului Local, încep negocierile, apoi se ajunge la eventuala structurare. Eu vreau să lucrez cu oamenii din primăria orașului Sibiu. Primăria Sibiului a fost și zic eu că este una dintre cele mai performante administrații locale din țară. Este clar că această performanță au făcut-o oamenii din interior și sunt convins că se va putea lucra excelent cu ei. Linia principală pe care o s-o urmăresc este exact aceea care m-a ghidat tot timpul: a respectării cetățeanului și a debirocratizării relației cetățeanului cu administrația locală, tocmai pentru ca accesul să fie cât mai simplu, cât mai rapid, iar Primăria să devină o poartă și nu un castel kafkian în mijlocul orașului nostru.

PNL ia în calcul o alianță electorală sau post-electorală?

Nu au avut loc discuții politice pe această temă, deci nu pot să vă spun în acest moment care este viziunea politică, pentru că asta este un complex întreg, ce ține și de județul Sibiu.

Ce se va întâmpla dacă veți pierde alegerile?

Dacă voi pierde, îmi voi continua proiectele mele politice și culturale. Sunt un candidat cu zâmbetul pe buze, în sensul că nu sunt încrâncenat și nu văd această campanie ca o bătălie politică. Urăsc termenul acesta de bătălie. Nu este o bătălie, este, de fapt, un dialog între oameni care vin cu viziuni diferite pentru un oraș, noi încercăm să convingem că viziunea noastră este cea mai bună pentru orașul nostru, pentru sibieni. Mesajul pentru cei care sunt nehotărâți la ora aceasta este unul foarte simplu: în 2012, majoritari au fost cei care nu au fost la vot; este clar că ceva nu i-a mulțumit. Eu aș intui să spun că nu i-a mulțumit oferta politică din acel moment. De data aceasta, o spun cu mâna pe inimă, oferta politică este cu totul alta și eu și colegii care m-au nominalizat am îndrăznit să venim cu altceva. Eu sunt un alt candidat, sunt altă formă, nu sunt venit pe post de marionetă și aruncat în bătălie pentru a pierde, ci sunt un candidat care vine, de fapt, cu o viziune politică nouă în țara aceasta. Ce s-a spus la nivelul întregii țări, că este nevoie de o nouă clasă politică, iată că la Sibiu se întâmplă! Noi ne-am asumat aici și propunem alți oameni. Atât la Consiliul Județean, prin Daniela Cîmpean, un tânăr avocat, femeie, care în momentul în care va ajunge președintele Consiliului Județean va fi prima femeie care va conduce frâiele unui județ din țara aceasta și vorbim și de Primărie cu, poate, cel mai tânăr primar de reședință de județ din istoria recentă a României.

A consemnat Mihai COLIBABA