Muzeul Național Brukenthal este singura instituție din țară și din Europa de Est care are în colecție o lucrare semnată de renumitul artist italian Antonello da Messina.
foto: Muzeul Național Brukenthal
Răstignirea este o temă abordată de Antonello da Messina în trei lucrări diferite; pe lângă lucrarea din colecția Muzeului Brukenthal, sunt cunoscute o variantă aflată la Muzeul Regal de Arte Frumoase din Anvers și o alta la Galeria Națională din Londra.
Conform Ghidului expoziţiei “Capodopere”, semnat de Dana Roxana Hrib, compoziția descrie narativul biblic ce urmează constatării morţii lui Isus (rana din coastă) şi a inducerii morții celor doi tâlhari, prin zdrobirea gambelor (plăgile sângerânde).
Maniera antitetică, în care sunt descriși tâlharii, sugerează diferența de opţiune în credinţa acestora. Corpul din dreapta lui Christos, cu picioarele eliberate din legături, exprimă acceptarea trecerii din
lumea fizică spre cea spirituală, pe când celălalt corp, contorsionat, ne aminteşte de reprezentările sufletelor în iad, deasupra sa planând silueta neagră a unui corb.
Sub cruci se află Fecioara Maria împreună cu Apostolul Ioan şi cele trei Marii sau femei mironosiţe: Maria Magdalena (cu atributul părului despletit), Maria lui Cleopa și Maria Salomea, mama lui Iacob. Cromatica susţine abordarea contrastului dintre bine și rău: lumea fizică, aridă, este redată în tonuri de ocru şi brun; lumea idealizată a perspectivei combină aceste tonuri cu nuanţe de albastru degradat în înălţime, prin amestecul cu alb. Creşterea progresivă a luminozităţii, pe măsură ce tratarea se apropie de linia orizontului, reprezintă infinitul, veşnicia. În registrul inferior, cele două mantii roşii (purtate de Maria Magdalena şi Ioan Evanghelistul) sugerează împământarea prin acceptarea jertfei.
În registrul median al lucrării, prin impresionanta realizare a perspectivei, artistul juxtapune peisajul urban al Messinei (portul cu mănăstirea del Salvatore şi fortul Matagrifone) unui peisaj idealizat (în realitate insula Eolia nu este vizibilă din Messina).
Alăturarea nu este lipsită de semnificaţie; registrul inferior prezintă lumea căzută a materiei şi durerii, registrul median descrie lumea personală a artistului, idealizată în conformitate cu dorinţele sale
creative, iar registrul superior redă o dimensiune la care se poate accede doar după moarte.
Astfel, în Răstignirea, Antonello da Messina înscrie propria credinţă potrivit căreia accederea la infinita libertate a cerului este posibilă prin asumarea jertfei de-a lungul existenței pământești şi prin
cultivarea idealului în gândire.
