În scrisul lui Eminescu se găsesc „cantități enorme de frumusețe”, este de părere poetul sibian Radu Vancu.
„Am avut, până în clasa a noua, aceeași lipsă de aderență la poezia lui Eminescu pe care o au aproape toți elevii români. Și nu din vina lui Eminescu − și nici măcar din a mea: ci fiindcă am avut, în clasele mici, profesoare de română complet neajutorate în fața poeziei. Abia în liceu am avut norocul extraordinar al unei profesoare minunate, îndrăgostită la modul profesionist și de Eminescu, și de poezie. Și mi l-a arătat așa cum e el: un poet viu și intens, convins de acționismul magic al poeziei, convins așadar că poezia modifică lumea − și pe tine, cititorul, odată cu ea. Așa încerc să-l predau și eu pe Eminescu azi: ca pe poetul obsedat de intensitate și de frumusețe care a fost, convins că limbajul poate aduce în lume exact cantitatea de frumusețe de care e nevoie pentru ca și lumea, și limbajul, și cititorul să fie simultan salvate. Chiar dacă prețul acestei frumuseți e, adesea, distrugerea poetului. Frumusețea e riscantă și anevoioasă și distructivă − Eminescu știa asta. Dar el e primul nostru poet pentru care poezia a însemnat, înainte de orice, posibilitatea acestei frumuseți. Și a ales să o facă posibilă, cu orice preț − și a plătit prețul. Asta încerc să arăt: ce cantități enorme de frumusețe există în scrisul lui. Nu e nevoie de mai mult”, a scris Vancu pe pagina sa de Facebook, astăzi, când se împlinesc 169 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu.
