Directorul Centrului de Studii Globale de la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu (ULBS), profesorul Silviu Nate, a declarat pentru AGERPRES că principalele provocări ale NATO şi ale României, ca stat membru al Alianţei, sunt războiul de dincolo de graniţa estică şi cel neconvenţional, care se poartă prin manipulare informaţională şi alte tehnici de influenţare.
Foto: Facebook Silviu Nate
„NATO ca orice altă organizaţie trebuie să se adapteze permanent la schimbările şi cerinţele unui mediu de securitate volatil şi dinamic. Alianţa este permanent testată şi provocată din exterior, iar interferenţele care provin în urma războiului neconvenţional şi a operaţiilor de influenţă instrumentate de anumiţi actori externi pun la încercare coeziunea şi rezilienţa societală a statelor membre. Sunt cel puţin două fronturi, cel cinetic care implică confruntarea fizică prin război dincolo de graniţa estică a Alianţei şi războiul neconvenţional, care se poartă prin manipulare informaţională şi alte tehnici de influenţare vizând fracturarea politică şi societală, respectiv slăbirea Alianţei din interiorul său. România nu este scutită de aceste perturbări, având o sarcină suplimentară de a ţine sigură linia de contact pe acest front estic, cu manifestări mai mult sau mai puţin vizibile nouă”, a explicat Silviu Nate.
Condiţionarea geografiei şi competiţia pentru redefinirea unor poli de putere globală au transformat Marea Neagră într-un epicentru geopolitic, în timp ce România este un stat de primă linie, situat pe frontiera estică a NATO şi UE, spune directorul Centrului de Studii Globale din ULBS.
„Dacă România ar fi ratat obiectivul său naţional de a deveni membră a Alianţei în 2004, ne putem imagina astăzi care ar fi fost destinul nostru în contextul ambiţiilor expansioniste şi pretenţiilor nelegitime emise de Federaţia Rusă.
Condiţionarea geografiei şi competiţia pentru redefinirea unor poli de putere globală au transformat Marea Neagră într-un epicentru geopolitic, în timp ce România este un stat de primă linie, situat pe frontiera estică a NATO şi UE. Considerând dinamica de securitate în regiune, România se află în proximitatea unui front activ şi continuu, iar fără garanţiile oferite de cea mai puternică Alianţă politico-militară, astăzi expunerea noastră la instabilitate ar fi crescut semnificativ, în timp ce posibilitatea înfruntării unor fenomene ireversibile ar fi redus dramatic perspectivele noastre de dezvoltare. Aşadar, atunci când avem parte de securitate şi apărare, putem proteja mai bine avuţia noastră economică şi umană, concentrându-ne pe creştere şi dezvoltare. Mai mult, în cadrul sistemelor de alianţă sunt stimulate schimburile de informaţii şi economia, elemente care conduc la consolidarea întregului bloc prin generarea unor interdependenţe complexe, reciproc avantajoase”, a precizat Silviu Nate.
Sacrificiile României din ultimii ani ar fi fost mult mai mari, dacă ţara noastră nu ar fi fost membră NATO, opinează Silviu Nate.
„Toate statele fac sacrificii pentru înzestrarea militară şi a resursei umane, fie că aderă sau nu la un sistem de alianţă, iar acestea implică predominant cheltuieli pentru consolidarea apărării naţionale proprii şi mai puţin pentru alţii. În relaţiile internaţionale legăm aceste sacrificii militare de un concept numit statu-quo, respectiv de motivaţia pentru supravieţuire a statelor. Poate mai adecvat ar fi să le numim investiţii care au crescut postura noastră defensivă în regiune, iar participarea României în cadrul unor misiuni sub steagul NATO a adus, dincolo de aşa-numitele sacrificii, oportunitatea învăţării şi adaptării militare prin exerciţiu comun alături de aliaţi şi parteneri, precum şi creşterea interoperabilităţii – o componentă cheie pentru a reacţiona sinergic în faţa unor provocări de securitate.
Desigur, România, atât în cadrul efortului aliat coordonat, cât şi în baza Parteneriatului Strategic cu Statele Unite, a modernizat baze militare precum cele de la Kogălniceanu şi Câmpia Turzii, şi-a sporit capabilităţile militare defensive precum scutul antirachetă de la Deveselu şi multe altele. Sacrificiile ar fi fost mult mai mari, aşa cum afirmam anterior, dacă România nu era membră NATO. Într-o astfel de situaţie, nucleele de forţă din domeniile politic, economic, militar şi social ar fi fost mult mai uşor atacate din exterior de anumiţi adversari”, este de părere Silviu Nate.
După două decenii în NATO, România se bucură de „acel privilegiu de linişte pentru a ne concentra mai mult pe afirmarea şi păstrarea cadrului democratic, dar şi pe creşterea economică a ţării noastre”, consideră Silviu Nate
„În primul rând, aderarea la Alianţă a conferit acel privilegiu de linişte pentru a ne concentra mai mult pe afirmarea şi păstrarea cadrului democratic, dar şi pe creşterea economică a ţării noastre. Am remarcat iniţial o societate destul de nemulţumită de insuccesul tranziţiei primilor 10 – 15 ani de după Revoluţie, dar cu aspiraţii profund europene şi transatlantice, şi ulterior o societate care a evoluat cu succes în marea familie a NATO. Noua aşezare care începuse de fapt în anii preaderării la Alianţă a oferit un cadru mult mai coerent pentru reformele instituţionale şi adaptările ulterioare, ceea ce s-a reflectat într-un sistem naţional de securitate profund reformat”, a subliniat el.
Silviu Nate a remarcat rolul pe care îl au în România atât Centrul de Excelenţă NATO în domeniul HUMINT de la Oradea, cât şi Comandamentul Corpului Multinaţional de Sud-Est al NATO din Sibiu.
„În paralel, într-o imagine mai amplă s-a transformat şi Alianţa în acord cu evoluţia mediului de securitate. NATO şi-a consolidat capacităţile de apărare cibernetică, se preocupă de producţia tehnologiilor înalte cu dublă utilizare, pune un accent aparte pe securitatea energetică, securitatea infrastructurilor critice, combaterea dezinformării şi a ameninţărilor hibride. Uitându-ne la rezultatele celor 20 de ani, secretarul general adjunct al NATO este un român în persoana domnului Mircea Geoană, la Oradea găzduim Centrul de Excelenţă NATO în HUMINT care va împlini în curând 14 ani de existenţă, iar la Sibiu a fost înfiinţat Comandamentul Corpului Multinaţional de Sud-Est al NATO – o structură militară de nivel de corp de armată, aflată sub controlul operaţional al Comandamentului Forţelor Aliate Întrunite al NATO de la Napoli”, a mai declarat directorul Centrului de Studii Globale din Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, profesorul Silviu Nate.
