În aceste zile ale Săptămânii Patimilor Domnului se vorbește și despre trădare. Un gest care a schimbat oameni, istorii, națiuni. Un asemenea gest a fost trăit și de Iisus prin trădarea lui Iuda, așa cum este înfățișat în gravura realizată de Albrecht Dürer, aflată în colecția Muzeului Național Brukenthal. „Prinderea lui Iisus”, gravura realizată de Dürer în 1508, ar trebui să o vedeți în Săptămâna Mare.
foto: Muzeul Național Brukenthal
`Întrebările legate de ucenicul care l-a dat pe Iisus în mâinile dușmanilor săi sunt multe și este greu de răspuns. Figura lui a fost întruchiparea aproape desăvârșită a răului, reprezentantul par excellence al trădării, un fel de țap ispășitor în care s-a concentrat responsabilitatea pentru violența revărsată asupra lui Iisus în timpul patimilor. Relatat de Evangheliii, momentul trădării lui Iuda prin sărut a fost actul de desfigurarea și de îndepărtarea de Iisus, un act nedemn inițiat de unul din cei Doisprezece Apostoli. Ideea de a face din sărut, act menit să însoțească deschiderea sufletelor, semnificând o comuniune izvorâtă din dragoste, un mijloc de identificare a celui vândut a fost fără îndoială zămislită sub influența demonică. Iuda, care din clipa vânzării se făcuse unealta celui rău, acționează probabil și aici sub imboldul diavolului, căci singur cu greu ar fi putut născoci un gest atât de perfid, care să consfințească deplina sa înstrăinare de Hristos. Cuvintele lui, reținute doar de Evanghelistul Marcu, îl fac și mai odios pe trădător, ca și modul în care I se adresează lui Iisus: <<Bucură-te, Învățătorule!>>.
Acest fel de a se exprima, însoțit de o îmbrățisare mincinoasă oglindește cinismul diabolic, dar, ca și în alte împrejurări, cuvintele lui cuprind o profeție, ignorată chiar de cel ce o făcea”, explică Alexandru Constantim Chituță, managerul Muzeului Național Brukenthal.
