”Ambulanța pentru Monumente” a anunțat finalizarea unei noi intervenții: cea de la Biserica fortificată din Țapu. La fel ca celelalte intervenții ale asociației, și aceast are o poveste deosebită, deoarece este despre oamni implicați si pasionați, care încearcă din răsputeri să salveze de la degradare și distrugere patrimoniul cultural transilvănean.
”În lunile iunie și iulie am fost din nou la înălțime. La mare înălțime, căci vârful bisericii din Țapu măsoară cel puțin 15 metri. Acolo ne place, în adierea vântului care mai potolește căldura dogoritoare a lunii lui cuptor căci țiglele ard, iar praful se lipește de noi. Așa cum ne știți, băieți și fete ne-am apucat de ce mai e de salvat din patrimoniul extrem de fragil al unei zone în care comunitățile locale cu greu reușesc să găsească resurse pentru a pune în siguranță aceste obiective”. Așa încep reprezentanții Asociației ”Ambulanța pentru Monumente povestea restaurării bisericii Evanghelice fortificate din Țapu.
Tot ei povestesc cum, cu un an înainte, au fost contactați de un fiu al satului, Horst Ungar, care a mobilizat în jurul său întreaga organizație a sașilor din Germania pentru a susține financiar și logistic masa și cazarea voluntarilor. Costurile comunității pentru realizarea intervenției s-au ridicat la 7000 de euro, sumă ce include costul scocurilor și al burlanelor. În cele din urmă Horst a devenit sufletul acestei intervenții, iar organizația a concesionat pe 10 ani biserica fortificată. Însă monumentul era îm mare pericol, deoarece unul din contraforți se prăbușise, tavanul amenința să tragă după sine acoperișul, intrarea era în stare de colaps, iar jgheaburile lipseau cu desăvârșire.
Reprezentanții și voluntarii asociației povestesc cum au ajuns în Țapu și cum au fost întâmpinați de comunitatea de acolo. ”Veneam de la biserica fortificată din Roadeș unde lăsasem în urmă câțiva muncitori să finalizeze ultimele rânduri de țigle. Am ajuns în Țapu când afară era deja întuneric. În timp ce o parte din noi au mers direct la biserică să descarce camioneta, alții intram deja pe poarta celei care avea sa fie gazda noastra pentru următoarele săptămâni și care venise anume în concediu în perioada respectivă din Germania tocmai ca să ne poată susține: Kathi. Dupa ce am făcut cunoștință la un pahar de sirop, ne-am distribuit rapid in camere, unii la alte numere de casă ale altori familii de sași veniți speciali pentru noi.
A doua zi, după un mic dejun cu multă voie bună (așa cum aveau să fie multe din mesele noastre în curtea familiei soților Mariana și Vasile Pușcă), urcam treptele către biserica evanghelică fortificată din sat”, își amintesc salvatorii monumentelor.
Construită în secolul XV din piatră de gresie și cărămidă, biserica avea o serie de probleme pe care ”Ambulanța pentru Monumente” și-a propus și a reușit să le rezolve:
-rezidirea contrafortului prăbușit de pe colțul sud-vestic; forma rezultând în urma unei cercetări comparate în baza căreia am revenit la forma de secol 16, similar cu alt contrafort din aceeași perioadă.
-refacerea învelitorii de țiglă prin demontare, înlocuirea/completarea laților și a elementelor degradate și reașezarea țiglelor tradiționale,
-consolidarea structurii acoperișului cu ajutorul unor ranforsări de tip clește; la o intervenție anterioară, bolta bisericii fusese suspendată de structura șarpantei, iar sub greutatea bolții, multe din elementele de lemn se fracturaseră sau se încovoiaseră ireversibil. Soluția adoptată de noi a avut ca scop detensionarea șarpantei.
-sistematizarea verticală prin montarea jgheaburilor și a burlanelor necesare.
Au avut însă ajutor și din prtea unei calfe, meșter pietrar. ”Mulțumim meșterului pietrar Eloi Thiollier, compagnon du devoir, care s-a alăturat șantierului nostru ca voluntar timp de o săptămână. El a fost cel care a început reconstrucția contrafortului căzut și cel alături de care studenții au avut ocazia să învețe despre tehnicile tradiționale de prelucrare a pietrei, precum și despre uneltele folosite. Îl veți mai vedea pe Eloi și anul acesta în cadrul unei intervenții structurale.
În încercarea de a cunoaște cât mai bine obiceiurile locale și de a diversifica activitatățile șantierului am avut plăcerea să participăm la un mic atelier de dansuri săsești sub îndrumarea Katharinei și a lui Inge”, spun reprezentanții asociației.
Șantierul de la biserica din Țapu a fost unul complex, dar încununat de satisfacții. Provocările au fost numeroase: tehnic: ridicarea și așezarea în poziție a celor 6 grinzi masive de 9 metri lungime; tehnic: urcarea țiglelor de la sol în pod, datorită înalțimii mari a bisericii, condiții meteo: căldura dogoritoare, condiții legate de șantier: stratul gros de praf și urmele lăsate de păsări din pod, condiții legate de șantier: stupul de albine adăpostit în spatele unei ferestre zidite. A fost nevoie de două zile la începutul șantierului ca un specialist să preia și să mute stupul.
Oamenii din cadrul comunității s-au implicat total și au sprijinit demersurile ”Ambulanței pentru Monumente”. ”Mulțumiri lui Horst, Inge și Kathi pentru susținerea și implicarea de pe toată durata șantierului. Au fost mereu acolo unde a fost nevoie de ei: atât pe șantier, la cărat grinzi sau urcat țigle în pod, cât și logistic. Ei au fost cei care ne-au asigurat mesele și cazarea, ne-au adus câte ceva dulce zilnic pe șantier și s-au asigurat să avem mereu apă și orice altceva era necesar.
La fel ca anul trecut la conacul Bruckenthal din Micăsasa, ne-am bucurat și de data aceasta încă de la început de sprijinul primarului Timotei Păcurar, care s-a implicat personal în rezolvarea problemelor șantierului de fiecare dată când a fost solicitat: a nivelat drumul pentru a-l face accesibil camionetelor noastre, a adus piatra și nisipul necesar și ne-a ajutat la munca efectivă așa cum se implicase și cu un an înainte la conacul de la Micăsasa”.
Iar lista celor care sau implicat în mod direct, muncind efectiv, este și mai lungă:
Voluntari: Bocănici Ana Nicola, Băbeanu Eugen-Dragoş, Popa Radu-Ştefan, Oniţ Lavinia Rebeca, Galu Silvia, Ungar Horst, Katharina (Kathi) Stefani, Liliana Borsan, Eloi Thiollier, Hodrea Adrian, Croitoru Cristinel, Rotariu Nona, Apostu Anca, Codreanu Mădălina, Vasile Alma, Criste Tania Mirela, Bogoly Noemi, Nagy Erika, Scripcariu Tecla, Haraga Paul Valentin, Ilica Andreea, Ronkov Tatarici Mihai-Rareş, Nicolaescu Cristina Teodora, Susanyi Harald-Alexandru, Copeţchi Bogdan, Drăgulănescu Ioana-Dona, Ho Hoang Nhan, Fancsali Andras, Burnichioiu Ileana, Inge Katharina Schmidt-Stolz, Tudor Coman, Edith Ioo.
Coodonator tehnic: Ștefan Vaida
Restaurator: Ionut Dobra
Muncitor: Lungu Gabriel
Meșter pietrar: Eloi Thiollier
Scocar: Radu Limbășan
Studiu istoric: Ileana Burnichioiu
Scanare 3D: Călin Șuteu
Propunere arhitectură: arh. Liviu Gligor
Expertiză tehnică: ing. Sebastian Frățilă
Coordonatori logistici: Andreea Năprădean, Eugen Vaida.
S-au asigurat că nu ne lipsește nimic: Katharina (Kathi) Stefani și Horst Ungar.
Ne-au găzduit în casele lor: Katharina (Kathi) Stefani, Liliana Borsan și Marius Urucu, Hildegard Tausch (Georg Hihn).
Au pregătit cu drag masa și au oferit găzduire: Mariana Pușcă și familia acesteia.
Intervenția s-a realizat în cadrul proiectului „Ambulanţa pentru monumente”, proiect inițiat de Asociația Monumentum și sprijinit de The Prince’s Foundation, organizație prezidată de Majestatea Sa Regele Charles al III-lea.
Foto: Ambulanța pentru Monumente – Transilvania Sud
