Ludmila este o refugiată dintr-un sat de lângă Cernăuţi, dintr-un sat românesc, care a fugit din calea războiului cu doi copii, fiind însărcinată cu Evelina, care urmează să se nască la Sibiu. Şansa lor a fost familia preotului din satul Veştem, Bogdan Constantin Taifas, potrivit AGERPRES.
Sursa Foto: AGERPRES
„Eu sunt din Ucraina, dintr-un sat aproape de Cernăuţi. Sunt aici, la Veştem (judeţul Sibiu) de o săptămână. Acasă mai este bărbatul şi un fiu, dar stau încuiaţi în casă. Urmează să nasc o fetiţă, care se va chema Evelina”, a declarat pentru AGERPRES Ludmila.
Ce înseamnă ajutorul primit în ţară de la oameni cu suflet? „Mult. Foarte mult, pentru că părintele şi doamna preoteasă, familia lor, mult m-au ajutat şi mă vor ajuta mai departe”, a arătat ea.
În satul Ludmilei nu au fost bombardamente, însă acolo domneşte frica.
Preotul din satul Veştem a plecat în urmă cu o săptămână, cu un microbuz plin cu ajutoare, la Vama Siret, ca să ajute refugiaţii. Şi-a luat cu el doi dintre copii, pe fetiţă şi unul dintre băieţi. Maria, fiica preotului, i-a spus pe drum că ea doreşte să se întoarcă acasă cu o familie de refugiaţi.
„Noi am făcut o colectă, săptămâna trecută, luni, marţi şi miercuri, ca să strângem ajutoare. Soţul meu, preotul din Veştem, Bogdan Constantin Taifas, a umplut microbuzul cu toate ajutoarele şi a plecat în vamă la Siret, cu fiică-mea şi fiu-meu. Şi pe drum, Maria, fiica noastră, i-a zis lui Bogdan, soţul meu: ‘Tata, crezi că am putea să ajutăm o familie? Să ne întoarcem cu ei?’ „, a precizat Veronica, preoteasa din Veştem.
Iar soarta le-a scos-o în cale pe Ludmila, însărcinată în 35 de săptămâni şi de mână cu doi copii.
„În tabăra de refugiaţi când au ajuns, au descărcat ajutoarele şi pe urmă soţul meu a întrebat dacă se poate să ajutăm o familie. Şi doamna care se ocupa acolo de centru de refugiaţi i-a zis că are pe cineva care acum a intrat în ţară, este însărcinată şi are doi copii. Ludmila a fost de acord să vină la Veştem, cu cei doi copii, o fată de 15 ani şi un băiat de 11 ani. Ea a trebuit să-şi lase acasă soţul şi un băieţel de cinci ani”, povesteşte Veronica.
Ludmila a fugit din Ucraina cu scopul de a ajunge la mama ei, care lucrează în Italia.
„Ludmila şi copiii s-au integrat foarte bine. Băiatul ei doarme în pat cu băieţii mei. Ea a vrut să plece în Italia, unde este mama Ludmilei, dar i-am explicat că este însărcinată şi este mai bine să rămână aici. Dacă este nevoie, noi plecăm la graniţă şi aducem şi băieţelul de cinci ani, să-i ajutăm familia”, a spus Veronica.
În fiecare centru de colectare ajutoare pentru refugiaţi există nu doar mâncare, haine, încălţăminte, toate donate de români, ci şi multe, multe lacrimi de durere, dar şi speranţă. Acum, voluntarii care ieri cărau conserve şi apă pentru refugiaţi se pregătesc să o ajute toţi pe Evelina – un copil român din Ucraina, care va vedea lumina zilei în maternitatea din mijlocul României, la Sibiu.
