O întâmplare aparent banală din Sibiu a devenit subiectul unei reflecții profunde despre importanța susținerii micilor comercianți locali.
Foto: Andy Fazekas / Facebook
Un vârstnic care vindea mere pe o stradă din oraș a fost surprins adormit lângă marfa sa, într-un tablou ce pare desprins din filme.
Merele pe care le vindea acesta, descrise ca fiind „aromate, gustoase și zemoase”, proveneau din gospodăria proprie, fiind fructe naturale, nestropite, cu forme imperfecte – foarte diferite de produsele standard din supermarketuri.
Când a fost trezit pentru a vinde o plasă de mere, vârstnicul s-a scuzat simplu: „no ce să fac, am adormit”, oferind cumpărătorului nu doar marfa, ci și un zâmbet sincer.
Dincolo de simpla tranzacție comercială, momentul a devenit un prilej de meditație asupra diferenței dintre comerțul local și marile lanțuri de magazine. În timp ce supermarketurile oferă comoditatea de a cumpăra totul într-un singur loc, de la șampon la pește din Alaska, micii comercianți locali luptă zilnic cu provocări precum birocrația excesivă și taxele împovărătoare.
Întâmplarea subliniază importanța susținerii producătorilor și comercianților locali, care nu doar că oferă produse autentice, ci contribuie la păstrarea caracterului distinct al comunității.
Este un îndemn la conștientizare și sprijin pentru acești mici întreprinzători care, cu pasiune și perseverență, își continuă activitatea în ciuda dificultăților.
„Undeva, prin Sibiul meu drag, un bătrânel a adormit lângă merele pe care le vindea. Niște mere aromate, gustoase și zemoase, care-i mai aduceau ceva bănuți necesari traiului zilnic. Mere nestropite de după pălan, mai mari, mai mici, cu forme imperfecte, dar care nu au făcut înconjurul planetei, te îmbiau să le cumperi, dintr-un loc mai degrabă rupt dintr-un film rural. M-am uitat la el, și mi-a venit foarte greu să-l trezesc pentru a cumpăra o plasă de mere. Foarte stingher, s-a scuzat că <no ce să fac, am adormit>. Mi-a întins plasa cu mere, și m-a răsplătit cu un zâmbet, pentru mine neprețuit. A trăi într-o comunitate și a face într-adevăr parte din ea, înseamnă să te bucuri de ceea ce produce cel de lângă tine. Acela, pe care deseori nu-l vezi din comoditate, sau pentru că ești prea focusat să te duci într-un loc, unde în același coș poți pune pe lângă șamponul antimătreață, și un kil de carne plus un pește din Alaska. Omul bun vindea în stradă, dar sunt mulți alții, care duc cu multă pasiune mici afaceri în cârcă, luptând cu legile, birocrația și birurile. Nu treceți indiferent pe lângă ei, uitați-vă și la sufletul din spatele produsului, pentru că, poate într-o zi, și voi vă veți bucura când cineva vă va alege și vă va aprecia” – este mesajul lui Andy Fazekas, publicată pe rețelele sociale.
