Jalnică țară am ajuns dacă gestul unui om cinstit care înapoiază un portofel găsit ajunge știre de presă. Un gest normal într-o societate normală, devine știre de presă pe marile posturi de televiziune.
Mai multe posturi tv și ziare naționale au ales în ultimele zile să ignore subiecte majore, cum ar fi promulgarea legilor justiției, manipularea de către Institutul Național de Statistică și Guvernul României a datelor statistice privind creșterea economică și inflația sau știrile despre efortul parlamentarilor de a proteja pensiile speciale (11,4 mil. de euro doar pentru pensiile parlamentarilor), pensionările anticipate pe bandă rulantă sau rectificarea bugetară.
Dar au prezentat laudativ povestioara unor polițiști din Dej care au „ajutat” la returnarea unui portofel găsit de un cetățean cinstit, care a făcut gestul normal de a nu-și însuși obiectul pierdut.
În tot acest timp, în România avem cel mai mic grad de digitalizare în administrația publică din UE (de exemplu: zero cereri pentru permise de conducere, certificate de naștere, deces sau acte de identitate procesate electronic), spitale mizerabile în care pacienții mor infectați cu bacterii rezistente la tratament și, record absolut, un deceniu de când nu s-au mai dat în circulație autostrăzi (nu intră în discuție „cioturile” de câțiva kilometri inaugurate pe lângă marile orașe).
În tot acest timp, în România mai există în legislație „testul de virginitate”, un abuz condamnat de organizațiile pentru drepturile omului, un preot lovește cu bestialitate două femei și este „sancționat” doar cu interzicerea de a oficia slujbe religioase (același preot care le spunea homosexualilor „descreierați”, care ar trebui „să stea în banca lor”, deoarece sunt oameni „stricaţi”, și îi trimitea la Grădina Zoologică). Guvernul este amendat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru că a tăiat bursele elevilor, dar profesorii și politicienii fac zid în fața plagiatorilor și întorc privirea când se discută despre lipsa standardelor de calitate în învățământ, ruptura dintre școală și viața reală sau despre numărul tot mai mare de analfabeți funcțional. Ne mai mirăm atunci că suntem în topul (negativ, desigur) al țărilor cu mame minore – 45% din nașterile înregistrate în rândul fetelor cu vârste mai mici de 15 ani din Uniunea Europeană provin din România și 85% dintre mamele și gravidele cu vârsta sub 18 ani din țara noastră nu mai merg la școală, majoritatea abandonând școala înainte de sarcină – sau că mortalitatea infantilă este mai mare decât în alte țări europene?
Tot în România secolului XXI, încă ne șochează numărul și violența unor accidente comise de inși care se urcă băuți la volan și conduc nebunește pe niște drumuri pe care incompetența autorităților le păstrează la standarde bune doar pentru căruțe.
În aceeași Românie, membră a Uniunii Europene, legile justiției sunt mai degrabă o pavăză pentru corupți și, cu excepția unor activiști (tot mai puțini), aproape nimeni nu mai vede o șansă de îndreptare.
Aceste știri arată o realitate cruntă a țării în care trăim, prinsă în capcana incompetenței și dezinteresului celor care ne conduc, ancorată în „tradiții” de Ev Mediu și căpușată de afaceriști care mulg bugetul statului cot la cot cu politicienii.
O mână, tot mai subțire, de publicații se apleacă asupra chestiunilor grave care afectează societatea, restul complăcâdu-se în relatarea unor senzaționalisme ieftine și a faptului divers cotidian. Aducător, e drept, de click-uri și puncte de rating. Dar nicidecum de prosperitate în portofelele românilor.
Și, totuși, cum rămâne cu omul normal, corect, cinstit, care returnează un portofel găsit? Este o știre? Cum am ajuns atât de rău, ca națiune, încât normalitatea să devină știre?
Paul Niculescu
