Nici măcar nu au împlinit 18 ani, dar au ajuns deja pe mâna polițiștilor și a instanțelor de judecată pentru diverse fapte penale, între care furturi, violențe sau conducerea unor vehicule fără permis. Peste 140 de minori din județul Sibiu s-au ales cu dosare penale doar în primele zece luni ale acestui an. Cifrele arată că numărul copiilor care comit infracțiuni e destul de ridicat. Polițiștii merg în școli, în comunități și în zone cu risc ridicat pentru a identifica la timp tinerii vulnerabili.
(Maria-Antonia OANA)
foto arhivă: Mesagerul de Sibiu
Potrivit reprezentanților Inspectoratului de Poliție Județean Sibiu, numărul dosarelor penale cu minori implicați este în continuare destul de mare. „În perioada 01 ianuarie – 31 octombrie a.c., la nivelul IPJ Sibiu au fost înregistrate 144 de dosare penale în care minorii au calitatea de făptuitori, fenomenul infracțional în rândul acestora constituind o preocupare permanentă a structurilor de ordine publică și investigații criminale”, au transmis reprezentanții instituției, la solicitarea Mesagerului de Sibiu.
Analiza polițiștilor arată că furturile rămân cele mai frecvente fapte: 41 de dosare penale doar în 2025. Urmează 32 de dosare pentru lovire sau alte violențe și 13 pentru conducerea unui vehicul fără permis, fenomen îngrijorător în Sibiu.
Poliția încearcă prevenția, nu doar sancțiunea
Autoritățile încearcă să intervină prin programe de prevenție, consiliere și monitorizare. Pe lângă anchete și măsuri, polițiștii sibieni desfășoară constant activități de consiliere pentru minorii care au comis fapte penale, dar și pentru familiile lor. Principalele obiective sunt înțelegerea consecințelor și reducerea riscurilor.
Biroul de Siguranță Școlară și Compartimentul de Analiză și Prevenire a Criminalității organizează frecvent întâlniri cu elevii, ateliere interactive, discuții despre gestionarea conflictelor și despre adoptarea unui stil de viață nonviolent. Polițiștii merg în școli, în comunități și în zone cu risc ridicat pentru a identifica la timp copiii vulnerabili.
„Consilierea psihologică nu rezolvă situația”
Psihologul Mihai Copăceanu explică faptul că fenomenul infracțional în rândul minorilor nu poate fi stopat doar prin sancțiuni sau intervenții punctuale: „Pentru minorii care au comis fapte penale avem nevoie de măsuri multisectoriale și integrate cu impact pe termen lung. Prea mult timp am înregistrat eșecuri în diminuarea fenomenului infracțional pentru că ne-am centrat pe măsuri ineficiente. Minorii au nevoie de sprijin emoțional, dar consilierea psihologică nu rezolvă situația. Mai important, familiile lor au nevoie de suport social, cultural și financiar, de măsuri prin care să fie integrate în mod corespunzător în comunitate, să simtă apartenența la comunitate.”
Potrivit specialistului, responsabilitatea nu aparține doar familiilor, ci întregii comunități: „Responsabilitatea este a unei comunități în întregime, nu doar a unor familiile individuale, acestea deseori au resurse limitate în gestionarea situației unui minor care a comis o infracțiune de furt sau lovire.”
Ce este de făcut?
Psihologul atrage atenția și asupra faptului că societatea intervine prea târziu: „Măsurile societății sunt târzii, ele apar doar când minorul a comis infracțiunea și cele mai dese sunt punitive. Cum vedem că sancțiunile sunt ineficiente? Pur și simplu din recidivă. Mare parte dintre minori comit alte noi infracțiuni.”
În opinia lui, soluția este identificarea copiilor din medii vulnerabile cu ani înainte de comiterea faptelor: „Avem nevoie de implementarea unor măsuri preventive în zonele și în familiile de risc, cu câțiva ani înainte ca aceste infracțiuni să se întâmple. Fiecare autoritate locală, fiecare primar, fiecare lider religios, director de școală dacă ar ține seama la siguranța și starea de bine a comunității ar identifica copiii cu risc de a comite delincvențe sau infracțiuni și ar adopta toate măsurile pentru a nu se ajunge la situații tragice”.
Minorii infractori, sau copiii infractori sunt persoanele sub 18 ani care săvârșesc fapte penale. Sistemul legal (în România) îi tratează diferit față de adulți: până la 14 ani nu răspund penal, între 14-16 ani răspunderea e condiționată de discernământ, iar peste 16 ani răspund penal, dar cu măsuri educative speciale (nu pedepse) precum internarea în centre educative, având ca scop reeducarea, nu pedeapsa, iar instanțele de minori se ocupă de cazuri, punând accentul pe protecția și reabilitarea lor.
Minorul între 14 și 16 ani răspunde penal doar dacă se dovedește că a comis fapta cu discernământ, conform Art. 113 C. Pen. Lege5.ro. Aceasta înseamnă că nu există o prezumție de lipsă de discernământ, ci una relativă, care poate fi răsturnată prin probe, demonstrând că minorul înțelegea caracterul faptei sale, spre deosebire de cel sub 14 ani (răspundere penală exclusă) și cel peste 16 ani (răspunde penal, dar cu regim sancționator specific).
Cadrul legal (Art. 113 Cod Penal):
- sub 14 ani: Nu răspunde penal (prezumție absolută de lipsă de discernământ).
- 14-16 ani: Răspunde penal DOAR dacă se dovedește discernământul (prezumție relativă).
- peste 16 ani: Răspunde penal conform legii, dar cu măsuri educative (nu pedepse)
Instanța poate dispune o măsură educativă, care e neprivativă de libertate (stagiu de formare civică, supraveghere, consemnarea la sfârșit de săptămână, asistarea zilnică), dacă minorul e la prima abatere, iar infracțiunea săvârșită de el e pedepsită cu închisoarea sub 7 ani. În caz contrar, se aplică o măsurile educativă privativă de libertate, adică internarea într-un centru educativ sau într-un centru de detenție.
În ultimul deceniu, în România au fost trimiși în judecată în jur de 3.500 de minori/an. Cca 600 s-au ales cu măsuri privative de libertate, fiind internați în centrele de detenție pentru minori din Craiova şi Tichileşti sau în centrele educative din Buziaş şi Târgu Ocna.
