Părintele Constantin Necula oferă sfaturi credincioşilor pentru perioada Postului Paştelui, îndemnându-i pe cei care încep să postească să aibă „mult curaj”. „Este un exerciţiu de libertate”, spune Necula. În interviul acordat AGERPRES, preotul vorbeşte şi despre modul în care se raportează Biserica la dezvoltarea tehnologică şi noile mijloace de comunicare.
Părinte, zeci de mii de români s-au înregistrat în primele zile pentru slujba Papei la Şumuleu Ciuc. Ce înseamnă vizita Papei pentru români?
Constantin Necula: Cred că dovedeşte deschiderea spre întâlnire a unor oameni. Personal, nu sunt surprins. Papa Francisc este un bun comunicator, oamenii au nădejde că el va reprezenta, multă vreme de acum încolo, modelul uman al cordialităţii exigente cu sine şi valorile creştine. Cred că vizita sa în România face parte dintr-o campanie ceva mai largă de dialog social european, înscriindu-se în efortul creştinilor de a ţine unită o regiune bântuită încă de fantoma comunismului, acum cu faţă umană. Pentru ortodocşi, vizita sa este continuarea unui dialog, deloc uşor de purtat, cu autoritatea religioasă a Occidentului creştin. Se dovedeşte că nu suntem fanatici religioşi, ci partenerii de dialog evanghelic ai catolicismului. Că reprezentăm un punct de referinţă în construcţia echilibrului spiritual european. Că dispunem de suficientă forţă a cordialităţii cât să putem propune un proiect creştin Europei şi lumii. Poate acum, în contextul disputei Moscova-Constantinopol, vor înţelege exegeţii de pripas ai realităţii creştine cât de important este aportul BOR în menţinerea păcii interconfesionale şi confesionale. Cred, în acelaşi timp, că pentru Papa Francisc întâlnirea cu catolicii şi greco-catolicii români este şi o împlinire misionară, un binecuvântat prilej de a mulţumi acestora pentru rezistenţa anti-comunistă şi efortul lor de unitate cu Roma.
Osemintele regelui Carol al II-lea au fost aşezate, recent, în noua necropolă regală de la Curtea de Argeş, alături de cele ale regelui Mihai. Cât de important este acest eveniment?
Constantin Necula: Nu pot aprecia momentul decât din perspectiva preotului bucuros că se împlineşte o rugăminte a unui om. Dincolo de acest moment e istoria, cu bunele şi relele sale. Ştiu că Dumnezeu e milostiv şi că astfel de gesturi înseamnă şi o aducere aminte a milei Sale lucrând asupra noastră.
Postul Paştelui a început deja. Cum ar trebui ţinut?
Constantin Necula: Cu fermitate şi destindere deopotrivă. Cu rugăciune atentă pentru ţară. Poate că nu suntem conştienţi, dar postul acesta este o cale în plus pentru ca fiecare dintre noi să ne ataşăm sufletul de valorile iubirii de Dumnezeu şi suflet, de valorile care ne fac nemuritori. Cred că este nevoie să ne luăm în serios creştinismul nu doar în plan exterior, ci şi în partea sa de adâncime duhovnicească. Recomand creştinilor ortodocşi să se apropie de Spovedanie, de Sfânta Scriptură şi citirea cărţilor duhovniceşti, mai cu seamă a Vieţilor Sfinţilor. Şi curaj mult celor care încep că postească. Este un exerciţiu de libertate.
Tinerii petrec cel mai mult timp pe internet, cu telefonul în mână. În acest context, cum pot fi ei apropiaţi de Biserică? Credeţi că Biserica ar trebui să se îndrepte spre mediul online sau, din contră, să rămână unde e şi să găsească metode de apropiere a oamenilor?
Constantin Necula: Biserica este prezentă în mediul online. Cred că pentru creştini este o chestiune de alegere personală. Eu m-am retras din rumoarea Facebook-ului pentru a mă aduna pe lucrurile pe care le am de împlinit. Imediat au apărut conturi false care au cerut bani şi au transmis bazaconii pe numele meu. Cred că asta arată cât de fragilă e frontiera cu minciuna în spaţiul online. Cum constatăm, zilnic, abuzarea noastră cu ştiri false, alarmiste ori defetiste în ce priveşte lumea în care trăim. Biserica suntem noi. Depinde de fiecare dintre noi în parte cum alegem comunicarea şi calitatea ei. Biserica Ortodoxă Română ca instituţie este prinsă în reţeaua de comunicare a lumii moderne nu doar prin site-uri ori postări online, nu doar prin agenţiile sale de presă (Basilica, Trinitas, Renaşterea etc), ci şi prin tinerii care o alcătuiesc. Am avut în septembrie, la Sibiu, Întâlnirea Internaţională a Tinerilor Ortodocşi, ediţia a V-a. Parte din comunicare s-a făcut prin sprijinul generos al echipelor de tineri voluntari şi prin intermediul tinerilor.
Ce credeţi că a pierdut omenirea, odată cu dezvoltarea tehnologică, şi ce a câştigat?
Constantin Necula: Mereu trebuie să ne întrebăm ce se pierde când se câştigă ceva. Avem această provocare permanentă, indiferent de câştigul pe care-l vizăm. Cred că dezvoltarea tehnologiei a dus un pic la pierderea omeniei noastre, a tandreţii dialogului interuman. S-a câştigat în viteza deplasării şi în calitatea vieţii şi sănătăţii. Sunt martorul trecerii României din epoca tehnologiei alb-negru la cea color şi am văzut cum calitatea umană se deteriorează nu doar din cauza tehnicii. Aş fi vrut să fim mai buni educatori ai copiilor noştri, să le uşurăm învăţatul, nu învăţătura. Şi cred că am pierdut multe scrisori între oameni, pierdute de-acum în hăul coşului de gunoi al computerului. Nu-mi imaginez cum am arăta ca omenire fără Epistolele Pauline sau fără cele dintre Mihai Eminescu şi Veronica Micle. Şi nu sunt singurele scrisori fără de care nu putem respira cultura umanistă ce ne-a încurajat spre iubire, atenţie sporită spre aproapele… Revoltat pe mine, uneori scriu cu stiloul ca să-mi recapăt ritmul gândirii. Nimic nu se aseamănă cu dâra de lumină a cernelii pe hârtia ce-şi aşteaptă înflorirea.
Unde ar trebui să îl căutăm pe Dumnezeu, în afară de Biserică?
Constantin Necula: Adânc în inima noastră. În aproapele nostru, fie el şi un duşman căpos ca noi. El nu trebuie căutat ca să fie descoperit, ci este mereu în inima smerită, duhul ascultător de Cer. Apoi, El este mereu în căutarea noastră şi se aşterne în vieţile noastre. Pocăinţă să avem, că El e dispus mereu să ierte.
Dacă ar fi să alegeţi una dintre cele zece porunci care a fost cea mai uitată de români, care ar fi aceea?
Constantin Necula: Cea dintâi. Prea ne-am făcut mereu din oameni dumnezei şi din ideologii cadre ale gândirii. Când nu ai alţi dumnezei decât pe cel ce este Dumnezeu, cresc în tine, ca om şi ca popor, responsabilitatea, curajul, verticalitatea unei munci asidue legate de valori materiale care nu ucid pe cele spirituale. Toate poruncile se află în respectarea celei dintâi. Prea mult şi prea des ne-am făcut dumnezei din oameni.
