09/01/2026

OPINII: Sărbătoarea ”Udatul Ionilor”, la Tălmăcel

Cei mai mulți dintre noi nu ne-am revenit încă din iureșul evenimentelor succedate, cu repeziciune, în perioada Sfintelor Sărbători de iarnă din România, încheiate pe 7 ianuarie,odată cu prăznuirea Sărbătorii Sfântului Ioan Botezătorul. La Tălmăcel, în județul Sibiu, sărbătorile de iarnă au un farmec aparte, dat de perpetuarea unor tradiții păstrate și transmiseaici, din generație în generație.

(Ion TALPOȘ)

Foto: Ion Talpoș

”Udatul Ionilor”, sărbătoarea celebrată aici în fiecare an, în ziua de 7 ianuarie, este una dintre sărbătorile petrecutecu mult fast, în acest frumos sat de munte. Este o sărbătoare tradițională veche, unică în România, păstrată de mai bine de un secol în comunitate. Originea exactă a sărbătorii nu este cunoscută, dar locuitorii satului își mai amintesc de părinții și bunicii lor care participau la ”Udatul Ionilor”, în urmă cu mai bine de un secol!

În lucrarea sa „Cartea satului Tălmăcel” (Editura Național, 1996),autorul cărții, Gabriel Stroilă, fiu al satului, precizează:

„Două argumente întăresc ideea că această sărbătoare a Ionilor este proprie Tălmăcelului. În primul rând, de aproape o sută de ani, cât pot depune mărturie bătrânii satului, această sărbătoare s-a desfășurat fără întrerupere, chiar dacă a fost război sau chiar dacă ateismul comunist a încercat să o desființeze. În al doilea rând, la această sărbătoare de suflet participau toți fiii satului. Indiferent de locul în care s-ar afla, fac tot posibilul să vină acasă, la întâlnirea cu cei dragi. Memorabilă, peste timp, a rămas ziua de 7 ianuarie 1919 când această sărbătoare a căpătat caracter interzonal, prin aceea că au participat locuitorii de pe Târnave, Mureș și Apuseni. Atunci tricolorul primit la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, a fost introdus în ceata feciorilor, obligându-l pe primarul cetei mari să-l poarte pe tot timpul sărbătorilor, iar în ziua de Sfântul Ioan Botezătorul, să defileze cu el prin sat.”

Nu întâmplător, în dimineața zilei de 7 ianuarie, la biserica din centrul satului răsună o melodie veche, devenită simbol al sărbătorii:”Frunzuliță verde, verde de stejar”.

Frunzuliță verde, verde de stejar

Ia vezi (uite) dragă copiliță ce mai armăsar

Armăsar mândru și negru

Ager sprintenel

Negru și cu stea în frunte

Sar prin foc cu el (bis)

Copiliță bălăioară

Fii cu Dumnezeu

Eu plec dragă surioară

Să-mi fac rostul meu (bis)

La oaste țara mă cheamă

Haideți frați români

Să ne batem fără teamă

Cu orice păgân (bis)

Ce este „Udatul Ionilor”?

Este un obicei popular-creștin în care localnicii care poartă numele de Ion, Ioana sau forme derivate din aceste nume, sunt sărbătoriți într-un mod special. Pregătirile pentru sărbătoare încep cu mult timp înainte. La pregătirea și desfășurarea festivităților din ziua de Sfântul Ioan iau parte toți sătenii. Și dacă Ionii sunt cei aflați în centrul atenției, greul îl duc femeile satului, care se preocupă de pregătirile care încep a doua zi de Crăciun. Feciorii satului vor alege dacă se fac ”călăraș” cu cal sau ”călăraș” în car. Pentru a deveni călărași, feciorii satului trebuie să cumuleze câteva calități care să-i recomande pentru o asemenea cinste! Cei care vor călări un cal împodobit, trebuie să fie într-o relație apropiată cu una din fetele satului, fie în prag de căsătorie, fie într-o relație de prietenie îndelungată. Apoi, cel care se face ”călăraș”, trebuie să posede minime cunoștințe din jocul popular, pentru a nu se face de rușine pe el și pe fata pe care o joacă.

Este o mândrie deosebită să fii călăraș! O bucurie trăită și atunci, și peste ani, în fața copiilor și a nepoților acestora.

Sunt căutați cei mai frumoși și mai sănătoși cai cu care se încep antrenamente. Caii, înșeuați și încălecați de viitorii călărași, colindă ulițele satului, prilej cu care cailor li se observă comportamentul și dacă este cazul, li se schimbă potcoavele.

În paralel, în serile dintre Crăciun și Bobotează, se lucrează la pregătirea hainelor pentru călărași și a țesăturilor (chindee, fețe de masă), cu care vor fi împodobiți caii. La pregătiri participă și prietena călărașului, împreună cu rude ale acesteia (mamă, soră, mătușă), prilej cu care, adesea, în familiile lor se fac și primele avansuri pentru încuscrire.

Caii și carul alegoric, se împodobesc în dimineața zilei de Sfântul Ioan Botezătorul, cu câteva ore înainte de ieșirea din biserică. Până prin 1945, regula era ca feciorii Cetei mari să se facă călărași pe cai, iar cei de la Ceata mică , călărași în car. Ulterior, fiecare ceată și-a împodobit propriul car și a avut proprii călărași, urmărindu-se ca fiecare ceată să obțină cea mai mare admirație din partea satului. Datorită faptului că tot mai puțini săteni se mai ocupă în zilele noastre de creșterea boilor, ca animale pentru povară, în ultima vreme, cetele pregătesc un singur car alegoric.

Spre finalul lucrărilor de împodobire a cailor și carului alegoric, își fac prezența și fetele care-i vor urma pe călărași, pe parcursul ritualului. Vestimentația fetelor este aceeași cu cea a portului popular femeiesc din fiecare duminică, în timp ce băieții adaugă la vestimentația purtată de ”stelari” la Crăciun, o căciulă ornată cu mărgeluțe de culoare albă, așezate în diferite forme (brăduți, piramide, etc.) și pe care se scrie, tot cu mărgele, anul în care are loc festivitatea.

Ritualul de la râu

Când clopotele bisericii din sat vestesc terminarea slujbei religioase, carul / carele alegorice pornesc de la locurile în care au fost făcute pregătirile, flancate de călărași, către râu, unde Ionii vor fi udați în cadrul unui ritual simbolic al botezului. Rând pe rând, sunt înmuiați în apa din albia râului cu vârfurile încălțărilor lor, preotul satului, reprezentanții administrației publice locale, urmați de sătenii care poartă numele Ion, Ioana sau derivate ale acestora, udații având obligația să-i cinstească cu o gură de rachiu, din ploscă, pe cei care i-au udat.

După terminarea festivității, alaiul începe deplasarea către ”Ulița Mare”, în fața bisericii cu hramul „Sfânta Paraschiva”, monument istoric aflat în centrul satului Tălmăcel. Aici se încinge jocul călărașilor, la care participă doar ceicare s-au împodobit în această zi de sărbătoare. Se joacă sârba, învârtita, hațegana, jiana și (sau) hora.

Sărbătoarea ”Udatul Ionilor” de la Tălmăcel este considerată o tradiție unică în țară, fiind legată mai strâns de nume și de comunitate, decât de calendarul religios. Dincolo de pitorescul ei, sărbătoarea reprezintă, în datele ei esențiale, o retrăire a istoriei rezistenței neamului românesc sub semnul credinței în Adevăr, în Frumos și în Dumnezeu. Cu Sărbătoarea Ionilor se încheie un ciclul de 14 zile de petrecere și cinstire a Sărbătorilor Nașterea Domnului, Sfântul Vasile, Boboteaza, Sfântul Ioan Botezătorul. Sărbătoarea atrage, an de an, localnici, turiști sau vizitatori interesați de tradițiile autentice românești.