Inițial entuziasmată de alegerea în cea mai înaltă funcție a Statului Român a domnului Klaus Iohannis , cu trecerea timpului dezamăgită fiind tot mai mult ajunsesem să-l reneg, dacă acesta poate fi termenul potrivit. Rând pe rând, după ”înscăunare” descopeream deficientțe în strategia de guvernare a sa care mă nemulțumea profund. La început, mai treceam cu vederea privindu-i statura și prestația care-mi sugera cu caracter riguros și drept. Contraziceam cu vehemență unele păreri contrare având convingerea că sasul nu poate fi niciodată meschin. Cei zece ani cât a rămas la cârma țării , însă, rând pe rând mi-au adus cu fiecare an trecut tot mai multe deziluzii. Nedumerită mă întrebam: cum se face că acest om nu a fost dinainte de a intra în aceste drepturi , nu a fost testat cu atenție?!Inclusiv psihologic. Știrile care aduceau fapte incorecte le combătusem la început cu strășnicie. Totodată și poporul începuse a comenta deloc pozitiv referitor la ideile și comportarea sa. Și din nou mă întrebam nedumerită: de ce înainte de numirea sa în această funcție înaltă n-o fi fost verificat, anchetat și desigur examinat psihologic?!
Elena OLARU MIRON
Așteptând cu nerăbdare câte-o apariție enanunțată dinainte la TV, aflând astfel de știri și hotărâri interesante direct de la însuși președintele țării , acestea se soldau cu expresii evazive neexprimând aproape nimic esențial. Cu fiecare astfel de apariție a sa pe ecrane rezultând era același, astfel încât evitam să mai audiez banalitățile respective precum de altfel și aceste ocazii devenită tot mai rare.
”Excursiile” sale în străinătate fără nicio valoare mă convinsesem că și pe mulți alți români că nimic nu era serios.În nave de o eleganță incredibilă, închiriate pe sume deosebit de mari, puteau fi văzuți pe ecrane din când în când , doar ei doi: el și soția sa , relaxați ținându-se de mână și vizitând cele mai pitorești zone. Nicio delegație a miniștrilor, nicio personalitate în măsură a purta dialoguri constructive și a încheia niscaiva acorduri economico-culturale. La întoarcere întrucât tot românul aștepta să fie informat cu ce rezultate se soldase deplasarea respectivă , nimeni nu pomenea nimic atât despre unele acorduri de colaborare dar nici de sumele exorbitante cheltuite fără rost.
După câțiva ani buni de la înscăunare nemulțumirile ”pălmașilor” de rând s-au înmulțumit. Nici atunci după cei câțiva ani de la numire, nici atunci nu se luase nicio măsură de anchetare riguroasă. Cine este K.I? care este trecutul său? Cât de atașat este de țara în care se născuse, România?! Ce relații a avut în trecut .Cu cine și pe ce criterii? Dar în prezent? Cu cine colaborează , pe ce teme? Cine sunt apropiații săi dinafară țării și din interior?Din ieșirile tot mai rare în fața mulțimii, reieșea că nu este suficient de pregătit din punct de vedere politic.
Cei puși a verifica și lua măsuri chiar și după înscăunarea acestui K.I, cu toții s-au preocupat de afacerilor lor satisfăcuți că noul președinte poate fi manevrat după dorințe și interese. Zilnic o mulțime pestriță de politicieni, analiști, politici și diverși afaceriști se strângeau în studiourile TV, până în preajma înaintării demisiei domnului KI și bârfeau. Acesta-i termenul absolut. Se relua de sute de mii de ori ”scena paltonului” aruncat de președinte atunci când nimeni nu se oferise să i-l ridice din brațe, jocul de golf adorat de președinte skiatul, excursiile la sfârșit de săptămână la munte , dar și capitolul: casele lui Ioahnnis, care și acestea unele sunt absolut modeste și cumpărate de la stat. Mereu era întrebat: ”cu ce bani le-ați luat?” (Dar somptuasele vile ale îmbogățiților de război ).
Acestea era prioritățile noastre bieți conducători?
Apropiindu-se vremea sfârșitului de mandat, jivinele au ieșit la atac. S-au dezlănțuit pur și simplu. Care mai de care candidat (și au fost mulți și din păcate și lipsiți de calități) atacă pentru a se evidenția cât mai mult.Îl atacă pe K.I și se sfârtecă între ei într-un mod murdar. În acest fel, românii, alegătorii sunt bulversați. Unul din candidați obținând majoritatea , contrat oricăror norme și reguli au entuziasmat alegătorii cu promisiuni mai ales de stăpânirea corupției , s-au organizat în luptă cu înverșunare să nu le fie stricate jocurile. Și au reușit iată să anuleze întreg scrutinal. Urmăresc alte alegeri noi nonte cu candidații vechi, vechi sau reformați.
Scandalurile se țineau lanț. Poporul influențat mereu ieșea în stradă. Taberele se dușmăneau de moarte. Posturile TV aflate în slujba șacalilor cu bani mulți s-au desprins de criteriile democratice atacând cu înverșunare pe cei ce se străduiesc să mențină echilibrul, adevărul și onestitatea.
Sosind clipa depunerii demisiei lui K.I, în urma presiunii încrâncenate au organizat o festivitate de predare a președintelui domnului K.I și de primire de către alt candidat interimar, până când ar urma să fie ales (cândva) președintele țării. Meschinăria, hoția, cinismu fiind instaurate aproape definitiv în viața românilor, o mulțime de acte barbare se petrec cu o nonșalanță uluitoare atingând punctul culminant.
Atunci când președintele Klaus Iohannis săvârșise o serie de erori cum sunt proverbialele deplasări în străinătate fără rezultate sperate cum ar fi fost de așteptat, nu s-a intervenit în mod hotărât, ci așa ci, am fost obișnuiți, doar dezvoltând o rețea murdară de bârfă. Acum când președintele țării , iată și-a încheiat mandatul după zece ani, a fost și încă mai este atacat într-un mod de-a dreptul fribund, atibuindu-i-se eventual doar un apartament într-o vilă și nu o clădire așa cum cere legislația. Aflându-se în fața națiunii la respectiva festivitate de predare a serviciului de președinte de stat unui nou personaj numit președinte interimar , atmosfera a impresionat pe cei prezenți. Satisfacția satrapilor ai celor însetați de vrajbă și luptă erau în extaz. Cuvinte nedemne s-au pronunțat. Lipsiți total de empatie și de sentimentul de onorabilitate, toți acești satrapi căutau cu sârg în ochii fostului președinte K.I. sperând să afle efectul luptei lor ucigașe. Și ceea ce sperau se produsese: ochii președintelui erau umezi! Cât sadism poate să zacă în unii indivizi de-ai noștri!
Și încă o dată: zece ani, nu s-au luat măsuri de verificări de anchete, de sancțiuni dacă a fost cazul, ci doar acum la încheierea mandatului, când este căzut la pământ și călcat în picioare cu această ferocitate bestială. A fost ca și când s-a așteptat și sperat ca greșelile sale să se strângă și lovitura să fie cu atât mai puternică. Definitivă! Fuseseră ultimele sale clipe în funcția de președinte de țară. Satisfacția satrapilor atinsese apogeul când , apropiind și căutând cu sârg prin mijloacele tehnice de înregistrare în ochii săi zăriră că aceștia jucau în lacrimi. Își lua rămas bun.
Apoi, fostul președinte K.I. s-a urcat în mașină și a plecat .
Președintele interimar în mod vădit a ignorat și continuă să ignore anularea alegerilor precedente , nerealizând ce opinii îi vor domina acțiunile următoare.
Iată că pentru a nu exista excepții de la regula jocului care se pare că s-a instalat definitiv în viața noastră, acum după o scurtă vreme doar de la instalarea interimariatului se aud voci care îi dezaprobă parte din activitățile acestuia cel din trecut ca și concepțiile sale privind evoluția climatului politic pe care dorește să-l instaureze.
În schimb, ceremonia de predare primire a celor doi a fostului și actualului președinte s-a desfășurat sub semnul unor festivități remarcabile: fanfara militară, defilarea gărzii și covorul roșu.
Și iată că, așadar nici de această dată nu s-au luat măsuri esențiale de investigare interimatorului privind toate activitățile sale anterioare ca și opiniile sale politice. Nedezvăluite la vreme eventualele derapări vor rămâne să planeze în același fel asupra vieții socio-politice a românilor.
Din nou, automat suntem trimiși la aceleași întrebări și erori: de ce aceleași greșeli? Cine are interesul să încâlcească cărările astfel încât acești manevranți dubioși, reali farisei să lupte cu atât de multă înverșunare pentru supremația lor?Aceleași greșeli ne vor apăsa mereu?!
Până unde este forțată soarta națiunii noastre? Și mai ales până când?! Eșuăm cu totul în plină lumină, în plină zi? De ce suntem atât de lași încât ne supunem umili cei mai mulți din noi, cei oropsiți, cei săraci?
Este nevoie acută, neîntârziată de introducerea unor măsuri disciplinare, chiar dacă sunt mai aspre privind orientarea și conduita dârză a acestui popor și din păturile de jos și cele medii. Pentru aceasta este nevoie de persoane capabile și hotărâte să înfrunte acest zid al nemerniciilor, fără a ne întoarce la dictatură ci așa cum se spunea cândva: disciplina liber consimțită, născută din înțelepciune, hotărâre, empatie și cel mai de căpătâi prin civilizație și culturalizare temeinică.
de Elena Olaru Miron
