Constrângerea, forța războiului, s-a constatat că nu au adus nimic bun, niciodată. Nimic util. Singura soluție pentru ieșirea din criză este adevărul și dreptatea. Cam așa spunea Prof. Dulcan și mai spunea: ”un om aparține întregii lumi cu drepturile naturale pe care le conferă faptul de a se fi născut ca ființă umană”.
Elena Olaru Miron
Dacă n-ar exista în această epocă prea multe derapaje socio-politice și mai ales morale ar fi vreme de poezie și visare, iar privirile s-ar putea îndrepta mai mult spre frumusețile acestei lumi, spre natură care a fost întotdeauna un real factor de echilibru spiritual. Din păcate arealul vieții omenirii pare a se fi restrâns rezumându-se mai mult la nemulțumiri și dureri.
Dalai Lama spunea: “mulți mor fără să fi trăit”.
Așa să fie? Au trăit în zadar?
O viață seacă este aceea ce îngheață sufletul care rămâne astfel până la sfârșit o imensă pustietate. Realizările mărunte nu au valoare de luat în seamă, ele constituind doar o bârnă de salvare de la înec! Nemulțumirile noastre de-acum? Aceleași din ultima vreme. Le comentăm, le strigăm la nesfârșit iar și iar și nu suntem ascultați.
Iată:
Cu înfrigurare constatăm că pe zi ce trece majorității oamenilor de rând soarta aproape că le este pecetluită. În rău!
A început cu reducerea drastică a condițiilor de viețuire: insuficiența retribuțiilor bănești, restricții în ceea ce privește folosirea resurselor naturale, toate acestea apărute pe neașteptate, ca și când dintr-o dată, în câteva zile au secat izvoarele lor. Majorări demențiale ale prețutilor tuturor produselor alimentare, a energiei, a apei etc, confirm pe deplin ideea de sărăcire intenționată a populației. Hrana, pe de altă parte, în urma acelorași hotărâri diavolești ni se modifică, obligându-ne să renunțăm la produsele tradiționale, consumând insecte și larve a căror cheratină știm bine este toxică.
Prețul alimentelor se majorează aproape zilnic. Nu se are în vedere că poluarea aerului este dată mai ales de înmulțirea numărului autovehiculelor, avioanelor, elicopterelor, dronelor achiziționate de cei din clasa dominantă și nu de bovine așa cum se afirmă. Absurdă motivație pentru reducerea drastică a fermelor de creșterea animalelor în general. O aberație scandaloasă.
Constrânși fiind, privind consumul de combustibil, dar și al apei, oamenii săraci sunt obligați să se limiteze la folosirea apei chiar și pentru a se îmbăia . Doar bogații vor beneficia de acest privilegiu. Ceilalți, desigur vor folosi tot mai rar apa în detrimentul curățeniei, a sănătății lor.
Și apariția nenumăratelor maladii nemaiîntâlnite până acum, fabricarea de vaccinuri (la prețuri mari) multe din acestea dovedite a fi ineficiente, dacă nu chiar nocive, iată și că acestea constituie metode cinice care se alătură celorlalte menite a atenta la sănătatea și viața omului.
Ne-a mai rămas ceva? Da, aerul! Chiar! Numai că tocmai de curând am fost informați că „gazul cu efect de seră”, respectiv metan, pe lângă altele sunt emanate undeva împrăștiindu-se deasupra apei mării . Este un sabotaj, cu un scop anume? Vestea nu este foarte certă.
Iată dar, cum, rând pe rând ștreangul în jurul nostru al celor săraci, se strânge.
Și noi, care credeam că democrația mult visată înseamnă libertate, echitate și prosperitate! Ce eroare! Această “democrație” care ne-a cotropit de peste 30 de ani, pe care am așteptat-o, nu este altceva decât o metodă diabolică de a ne prinde în laț pentru a ne sacrifica, adesea la propriul.
Pe de altă parte, pericolul războiului nuclear pândește deasupra capetelor noastre împovărate de aceste nevoi. Cei ce nu se tem sunt, se înțelege, bogații lumii care au sustras toate valorile naturale și bogățiile acumulate prin sudoarea sărăcimii acestui pământ.
Ni s-au prezentat prin emisiuni TV imensele buncăre de o dotare și eleganță incredibilă care vor fi folosite de acești bogătași în caz de război atomic. Buncărele mai dispun de spații largi în care acești nababi ai vremurilor noastre să-și depoziteze averile valoroase. Restul poporului, desigur, să dispară, întrucât nu mai au, în concepțiile lor, nicio valaore.
Prezentul iată dar, se deosebește de trecut, oricât de neagreat ar fi fost, prin aceea că astăzi omul este condamnat la cele mai aspre pedepse cu zâmbetul pe buze. Continuăm să sperăm că vom fi ascultați și luați în seamă.
Elena Olaru Miron
