Omul,ca orice vietate se naște cu ”mâinile goale”.Este neștiutor candid,pur. Doar destinul cuibărit în adâncul ființei sale, undeva, este pregătit a-i îndruma subtil pașii. Cu timpul, el crește și învață legile vieții, iar experiențele îl călesc. Află cum anume poate să se pregătească a face față neplăcerilor inerente dar și marilor drame care i se ivesc în cale. Pe parcurs, entuziasmul poate să dea semne de slăbiciune și atunci este necesar un impuls pe măsură, menit a-l revigora. Unii se blazează, renunțând la luptă, alegând calea smereniei a evlaviei și a izolării totale de tot ce-i lumesc. Alții primesc totul, bune și rele, cu hotărâre înlăturând temerile, deziluziile, obsesiile menite a-i descuraja speranțele. Alăturându-se unor indivizi experimentați, omul neinițiat și dornic de a se instrui poate afla căile cele mai potrivite de urmat în vederea emancipării sale. În acest fel este posibil să se formeze tabere în care crește și se dezvoltă germenele geloziilor. Seva otrăvitoare, odată născută, se infiltrează tot mai abitir cu trecerea timpului nimicind tot ce întâlnește. Ura se naște și crește. Sunt lăsate la o parte bunele deprinderi, și taberele formate antagonic se atacă războindu-se din ce în ce mai puternic și cu mai multă vehemență. Inteligența pierde din valențe, cât despre bunele maniere, acestea sunt cele dintâi care se modifică devenind oarecum mai aspre și mai seci. Sufletul pierde noblețea asemeni unui copac ce se despoaie de frunze toamna. Belșugul este cumpărat cu bani obținuți fraudulos și înlăturând orice aspirație nobilă din viziunea unui astfel de om.
Elena OLARU MIRON
Răutățile cresc, rivalitățile iau forme din ce în ce mai dure, mai ales din 1989, anul în care ne-am despărțit (cel puțin aparent) de regimul comunist și au luat ființă partidele politice.
Înainte de acest fatidic an 1989, majoritatea oamenilor viețuiau aproape la unison din toate punctele de vedere fiind animați de aceleași preocupări și idealuri (mai mărunte desigur). Cei pizmuiți erau căpeteniile comuniste. Marea masă a populației era de bună credință, animați de sentimente absolut ”domestice”. Temperarea unor eventuale nemulțumiri era înăbușită din fașă, astfel încât și teama de repercursiuni îi țineau pe toți în limitele impuse.
După 1989, luând ființă mai multe partide politice, ”frecușurile” s-au dezlănțuit în..toată splendoarea lor. Oamenii, simțindu-se liberi, au răbufnit exteriorizându-și nemulțumirile față de orice și oricine.
Astăzi cei mai mulți se ”hrănesc”pur și simplu cu feluritele mașinații care pe zi ce trece devin tot mai aprige și mai mârșave. Veteranii, cei ce fuseseră adepții unei climatului social și moral și nu înțeleg ”apetitul” pentru controverse și bătălii între partide, asociații familiare, grupuri etnice, traficanți de orice, până și între multe culte religioase; Nemai având în vedere că marii bogați ai planetei doresc a impune o nouă ordine mondială văzută de mulți trăitori ai acestui pământ ca bizară.
Toate aceste prefaceri care se derulează sub privirile întregii omeniri, uneori sunt dosite, rămânând ”la vedere” doar un cinism, o spoială tulbure, o ornamentație fosforescentă care multora le atrag privirile ca o vrajă. Dacă, însă, încerci să ridici un colț din stratul gros de negură sclipitoare care le acoperă, vei descoperi dezastrul.O cloacă pestilențială de care este bine să rămâi cât mai departe. Ca și apele limpezi care, cel mai adesea sunt prea adânci și înșelătoare.
Înveți cu timpul să rămâi cât mai departe de cei ce se insinuează în a-ți deveni prieteni, în a nu-i încuraja, nici contrazice și nici nu-i aprobă. Reproșându-le greșelile, nu vei avea decât de suportat furii înverșunate declanșându-se ”pe față” războiul care poate fi fără sfârșit și soldat cu suferințe inimaginabile.
Astfel, capcanele din nefericire în ultimii ani sunt tot mai numeroase sosesc din toate părțile și sub toate aspectele. Suntem atacați prin boli rare ciudate, scumpirile aberante și nejustificate (în curs de câteva luni dublarea sau chiar triplarea prețurilor nu poate fi justificată) folosirea de injurii și grosolănii, un război aflat la graniță. Amenințările cu necesitatea micșorării numărului populației motivând lipsa resurselor de trai, cutremură omenirea. Este de-a dreptul terifiant să se afirme că pământului nu-i mai sunt necesari oamenii și acest aspect poate fi realizat prin alimentație nepotrivită, vaccinuri, medicamente. Tabloul apocalipsei este continuat de aproape toate publicațiile și emisiunile TV prin știrile care abundă de crime, sinucideri, accidente rutiere mai ales morți subite (?), clanuri mafiote care se războiesc folosind nenumărate sortimente de arme și excrocherii în exces. Majorându-se ratele la bănci, oamenii sunt nevoiți a accepta confiscarea bunurilor pentru plata acestora. În acest fel, omul devenit pauper nu va mai avea curajul să trăiască.
Încercările nenumărate ale celor de bună credință, cei care deplâng degradarea întregii situații socio-morale nu sunt luate în seamă. În plină criză și în marea secetă a verii, aleșii neamului sunt preocupați de rivalitățile dintre ei, acuzându-se într-un mod de-a dreptul suburban. Se comentează îndelung zilnic pe toate ecranele TV posibilitatea ca X sau Y să devină președinte al țării. Se acuză cu sete, se bârfesc asemeni târgoveților ce străjuiesc în sate portițele caselor vara mâncând semințe.
Întrebarea se naște de la sine: câți vom mai scrie despre aceste aspecte, câtă vreme va trece până când cineva se va apleca asupra durerilor noastre riscă să devină boli incurabile?
Conducându-și cu atenție drumul, omul își poate croi viața. Cel cu ”glia” lui căci ”Omul sfințește locul”!
Elena MIRON
