În luna decembrie a anului 2025, la Sibiu a avut loc un eveniment cultural așteptat de multă vreme: lansarea cărții „Mihai Eminescu. Studii și eseuri literare”, apărută în 2025 la Editura Junimea din Iași sub semnătura distinsei scriitoare Anca Sîrghie. Lucrarea a reprezentat pentru mine încununarea unui dialog purtat cu autoarea cărții la puțin timp după ce domnia sa a revenit în țară, dintr-un rodnic periplu literar făcut în America.
de Ion Talpoș
sursa foto: Ion Talpoș
Am avut bucuria să port un dialog interesant cu doamna Anca Sîrghie din Sibiu, proeminentă personalitate a vieții culturale românești, scriitor, critic literar și cadru didactic universitar la Sibiu și la Târgu Mureș, totalizând 51 ani de activitate la catedră. Discuțiile noastre s-au bazat pe tema recentei sale deplasări în Statele Unite ale Americii. A fost un dialog interesant, care mi-a întărit convingerea că în tot acel periplu peste Atlantic, doamna Anca Sîrghie a fost, înainte de toate, un activ ambasador cultural al neamului nostru, pentru românii din diaspora. A avut numeroase întâlniri cu oficiali din statele Illinois și Michigan. A fost invitată la Consulatul General al României din Chicago, unde a avut o întâlnire cu domnul consul general al României la Chicago, Lucian Ilie Stănică,. Tot la Chicago a avut o întâlnire de suflet cu scriitorul Cristian Petru Bălan, nonagenarul “care vede fără ochelari”, continuând să scrie versuri și la această vârstă. A participat la câteva reuniuni literare, precum cea de la Biserica Nașterea Domnului sau Balul toamnei organizat de Centrul Cultural român din Chicago, unde i s-a înmânat o Diplomă de Apreciere, pentru activitatea de promovare a valorilor românești în diaspora americană. Scriitoarea sibiană a participat la momente culturale desfășurate la Catedrala „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Chicago, la care a fost prezent și consulul general al României la Chicago, care i-a solicitat ajutorul pentru organizarea la Chicago a Simpozionului Internațional dedicat în 17 ianuarie 2026 lui Mihai Eminescu, eveniment cu valoare istorică pentru comunitatea românilor din frumoasa metropolă americană. A avut o rodnică și emoționantă întâlnire cu românii din statul Michigan, care în onoarea Domniei sale au organizat în ziua de 9 noiembrie 2025 un Simpozion intitulat “Arc peste Atlantic”, în cadrul căruia scriitoarea de la Sibiu a ținut o conferință despre Mihai Eminescu și Lucian Blaga, prezentând două dintre recentele sale apariții editoriale: „The Fascination of Art. Romanian-American dialogues”, o traducere în limba engleză, semnată de Gabriela Macrei ( Editura Limes, 2025) a cărții sale publicate în limba română din 2023, și „Lucian Blaga, profesor și mentor” (Editura Junimea, 2024). S-a vorbit și despre cea mai nouă carte purtând semnătura Ancăi Sîrghie, anume “Mihai Eminescu. Studii și eseuri literare” (Editura Junimea, 2025).
Lansarea de carte, făcută în luna decembrie 2025 în cadrul Cenaclului Literar “Radu Stanca” din Sibiu, se pliază pe un alt eveniment cultural major pe care-l vom sărbători în luna ianuarie a acestui an: Ziua Culturii Naționale, stabilită pe 15 ianuarie 2026, în semn de omagiu adus marelui poet național Mihai Eminescu.
Și dacă vorbim despre poetul Mihai Eminescu, anul acesta vom vorbi, negreșit, despre această nouă carte apărută sub semnătura distinsei doamne Anca Sîrghie, prin ale cărei studii și eseuri literare ni-l readuce pe Eminescu în prim plan, prin prisma unor aspecte mai puțin cunoscute din viața și opera marelui poet. Răsfoind cartea, am zăbovit mai mult asupra paginilor de sfârșit ale lucrării, mânat de dorința de a descoperi temele semnificative abordate de autoare. „Profiluri biografice eminesciene”, „O zi fatidică din viața creatorului de geniu”, „Aspecte controversate din biografia poetului și a publicistului Mihai Eminescu”, „Moștenirea imaginilor fotografice ale lui Mihai Eminescu”, „Din evoluția eminescianismului”, „În orizontul tematic al viziunii lui Eminescu”, „Mihai Eminescu între contemporanii săi”, „Mihai Eminescu și secolul al XX-lea” și „Retrospectivă în imagini” sunt titlurile capitolelor lucrării întinse pe mai bine de patru sute treizeci și cinci de pagini…
La lansarea de carte, în cadrul discuțiilor purtate cu cei care am fost prezenți la eveniment, scriitoarea Anca Sîrghie a afirmat:„Gândită de mult timp, cartea aceasta nu este sinteza cercetării noastre din anii senectuții, în care mă aflu acum, ci este o panoramare a tuturor vârstelor apropierii de viața și opera lui Mihai Eminescu. Am depășit o jumătate de veac de activitate didactică în licee prestigioase din Sibiu, unde timp de 18 ani am predat literatura română și cea universală elevilor Colegiului Național „Gh. Lazăr”, și în București, unde am activat la Colegiul Național „Sfântu Sava”. Apoi, alți 20 de ani am predat la facultăți de profil umanist la Sibiu și la Târgu Mureș. În tot acest timp, atrasă de polifonia sa poetică, Eminescu mi-a fost un reper luminos și o temă de cercetare științifică, valorificată în studii publicate în presă și în conferințe prezentate în țară și în străinătate.” Impresionanta enumerare a conferințelor cu care universitara sibiancă a colindat America timp de un sfert de secol din Pennsylvania până în California și din Ohio și Michigan până în Canada la Windsor, Toronto și Montreal se constituie drept un element de certă noutate pe linia dialogului cultural pe care România îl poartă cu diaspora sa americană. Acestui “ambasador al literaturii română în America”, așa cum i s-a spus adeseori cu o justificată admirație, i s-ar cuveni titlul de Cetățean de onoare al orașului Sibiu sau al întregului nostru județ.
Așa cum afirmă profesorul universitar Ion Dur în textul de pe coperta patru a lucrării doamnei Anca Sîrghie, ˂Experiențele și izbânzile cercetării din acest volum aduc un evident spor cognitiv în aprofundarea biografiei intelectuale și a scrierilor eminesciene. Cu „busola axiologică” pe masă, alături de vraful de documente, monograful resemnifică sau adaugă evenimente sau secvențe controversate ori necunoscute din formarea creatorului și îngroașă totodată elemente consistente ale scenariului publicistic al primului nostru gazetar profesionist. Augmentează apoi productiv constituirea eminescianismului, motivele creștine, imaginea Bisericii și a monarhiei din comentariile lui Eminescu, unele din temele liricii acestuia, ca și atașamentul național fără rest al poetului și ziaristului. Întregindu-și demersul cu judecăți despre destinul dramatic al lui Eminescu, Nicolae Cristea și Zamfir Ralli-Arbore, dar și cu afinitățile selective dintre poet, Blaga și Radu Stanca, Anca Sîrghie dovedește inconturnabil că la Eminescu nu se rămâne, ci se ajunge.>
Am reținut acest ultim aspect din afirmația făcută de profesorul Ion Dur: „ (…) la Eminescu nu se rămâne, ci se ajunge”. Mi-am amintit că în timpul discuțiilor purtate cu scriitoarea Anca Sîrghie, după revenirea dânsei din America, mi-a vorbit despre un manuscris prețios conținând o variantă necercetată în România a poeziei Criticilor mei, de Mihai Eminescu. Un document inedit, aflat în prestigioasa bibliotecă a diasporei române din Freiburg/Germania. Un document la care dânsa și-a propus să ajungă și a ajuns! Aceasta, în condițiile în care biblioteca amintită este o instituție ce dispune în prezent de o colecție de peste 100.000 de cărți, publicații, manuscrise și un muzeu care, prin valoarea exponatelor, dă strălucire prezenței spirituale a românismului în plină Europă, la răspântia a trei culturi și civilizații: cea germană, franceză și cea elvețiană.
˂Mai presus de toate însă, afirma doamna Sîrghie, evocând acel moment revelator, mi-a atras atenția în vitrina „comorilor” cu care Biblioteca Română din Freiburg este îndreptățită să se mândrească, un text autograf cu una dintre variantele poeziei Criticilor mei, datată 10 martie 1876, cu scrisul mărunt și cu adnotări ulterioare (cu altă peniță mai groasă și cu cerneală diferită, violetă), dar mai ales cu dumnezeiesc de frumoasa semnătură a lui Mihai Eminescu. Textul a fost fără îndoială identificat de un necunoscător al domeniului, drept „manuscrisul” poeziei Criticilor mei, lăsându-se impresia, prin chiar forma articulată a substantivului folosit, că este vorba de tiparul formei definitive a operei. Aceasta ar fi însemnat, spre exemplu, că după el Titu Maiorescu ar fi cules textul pentru volumul Poesii din 1884 și tot așa s-a tipărit forma clasicizată a poeziei, intrată și în manualele școlare. Nimic mai inexact! Donație a prințesei Luise zu Wied, probabil nepoata reginei-poete Carmen Sylva, trăitoare la mijlocul secolului al XX-lea, manuscrisul de la Freiburg își are, fără îndoială, o „poveste” proprie, care solicită clarificări ulterioare, și mai ales poartă semnificații ce nu pot fi omise în cercetarea eminescologică de viitor. Bibliotecarei Rodica Moschinski, care mă însoțea, i-am recitat pe nerăsuflate versiunea definitivă a textului, sesizând câteva diferențe semnificative. Tocmai aflasem din mărturisirile bibliotecarei că, fără a fi remunerată, ea nu pregeta să slujească această instituție de cultură românească, făcând o muncă intelectuală minuțioasă de profesionist al cărții, efort pentru care am felicitat-o cu toată dragostea și recunoștința. I-am explicat delicatei doamne că, de fapt, ceea ce păstrase acolo cu sfințenie nu este „manuscrisul poeziei Criticilor mei”, cum era identificat textul acestei variante necercetate într-o copie xeroxată, copie oferită de dânsa cu generozitate. În fapt, era vorba de o a patra variantă pe care manuscrisul acesta o atestă. Îmi amintesc cu precizie că în Caietele eminesciene mai cercetasem alte trei variante de lucru, consemnate de Perpessicius și analizate în ilustra sa ediție. La Freiburg am descoperit, așadar, o a patra versiune a poeziei, necunoscută nici lui Perpessicius, nici lui Nicolae Iorga sau lui Constantin Botez, cel care a îngrijit volumul Opere. Poezii, tom I, de Mihai Eminescu (Editura Cultura Națională, București, 1933). >
Prin cartea „Mihai Eminescu. Studii și eseuri literare” recent lansată la Sibiu, așa cum afirmă Nicolae Georgescu în cuvântul însoțitor al cărții lansate ˂Anca Sîrghie face parte din categoria de eminescologi care au responsabilitatea arhivei și respectul pentru înaintașii din a căror operă s-a constituit ea, ca tezaur de informații. (…) Importante mi se par, în această carte, contribuțiile personale ale autoarei, și mă voi opri la două dintre ele privind opera lui Eminescu. Mai întâi, din studierea pasionată a Revistei Fundațiilor Regale, în paralel cu Gândirea, Anca Sîrghie reușește să-i pună în dialog pe Tudor Vianu cu Radu Dragnea, Dimitrie Caracostea, Șerban Cioculescu și alți intelectuali interbelici pe tema creștinismului lui Eminescu. (…) Al doilea exemplu pe care vreau să-l dau, de data aceasta o descoperire a Ancăi Sîrghie, de mare importanță, este manuscrisul poeziei Criticilor mei pe care relativ recent l-a donat Bibliotecii Institutului Român din Freiburg o nepoată a reginei Elisabeta-și pe care Anca Sîrghie îl comentează ca primă editoare a lui. Este un studiu exemplar, demn de marile Doamne ale eminescologiei, de la Rosa del Conte ori Svetlana Mata, la Zoe Dumitrescu Bușulenga>.
Ce s-ar mai putea adăuga acum? Multe, foarte multe, pentru că lucrarea universitarei Anca Sîrghie este una complexă, bazată pe studii aprofundate legate de viața și opera marelui poet Mihai Eminescu. Aș afirma acum, în pragul sărbătorii Zilei Culturii Naționale, că Omul de Cultură Anca Sîrghie, prin contribuțiile aduse cunoașterii unor aspecte noi din viața poetului Mihai Eminescu, scrie o pagină nouă în literatura română, contribuind la clarificarea unor aspecte mai puțin cunoscute celor care se apleacă sau se vor apleca asupra vieții poetului și a operei eminesciene.
sursa foto: Ion Talpoș
sursa foto: Ion Talpoș
sursa foto: Ion Talpoș
sursa foto: Ion Talpoș
