Cumpărați flote de Duster și Puma, pachete de legume de la fermierii noștri și concedii în România.
Gata cu mana intinsa la Guvern, plansul de mila si teleconferintele gen “terapie de grup”. La treaba. Spune hotelierul catre fabricantul de mobila: eu cumpar mobila de la tine si tu iti tii intalnirile de vanzari si trimiti angajatii in concediu la mine.
Spune firma de curierat catre producatorul de masini: eu cumpar flota de la tine si tu ma folosesti pentru activitatile de transport.
Spune lantul de restaurante catre proprietarul de solarii: eu cumpar legumele de la tine si tu imi dai adrese unde pot sa fac catering.
Sunt stupefiat de nivelul de vaicareala la care asistam in ultimele doua luni din partea a sute de oameni de afaceri, consultanti, avocati, lobby-sti cu PR de nota zece, unii apartinand unor sectoare care nici macar nu aduc mare lucru la PIB. Inteleg desigur ca toti sunt intr-o cursa pentru a pune mana pe cat mai multe finantari “pe gratis” din partea statului, proces care se va transforma in cele din urma in clientelism politic – se stie ca firmele care fac afaceri cu statul sunt cele care stau bine pe picioare. Statul este mai sarac ca niciodata, daca ne uitam la cifre. Chiar daca ar avea bani, nu ar stii in ce sa-i investeasca, pentru ca in afara de automotive nu avem o strategie functionala de intreprinderi mari, iar IMM-urile nu sunt prioritizate in functie de valoarea adaugata – vezi observatia onesta a lui Ludovic Orban despre HORECA. In plus, finantarea multor IMM-uri va duce regretabil unde a mai dus, la bani risipiti pe capital de lucru si bolizi de zeci de mii de euro pentru patroni.
Vaicareala se va termina cand statul va termina banii pe care-i are de dat – si asa cum spuneam, din pacate, multi bani nu vor ajunge unde trebuie. Astfel incat la sfarsitul lui 2020, cu sau fara austeritate publica, cu sau fara finantarea deficitelor, cu sau fara relansarea consumului, vom avea o cadere economica dureroasa, cu inflatie, cu multi oameni in somaj – desi se asteapta ca mai multi romani sa plece spre vest unde va exista o cerere si mai mare de muncitori (ne)calificati – si cu multi profitori imbogatiti din tranzactiile din sanatate.
Apoi, implacabil, vor interveni UE, care speram sa ne dea un exemplu bun de solidaritate, invers decat a facut-o la inceputul crizei, si mai tarziu FMI, iar Romania va renunta la inca o bucata de suveranitate.
Altundeva vroiam sa ajung de fapt. Ceea ce este mai grav in cultura de afaceri din Romania, multinationale sau antreprenori, este ca nu s-a creat o solidaritate in business, intarind observatia ca nu exista incredere intre parti fata de modul in care celalalt face afaceri. Partenerii renunta usor la relatiile dintre ei, daca vad ca unul a dat de greu. Bancile, companiile de utilitati, furnizorii de produse sau servicii, proprietarii de cladiri, etc., nu sunt dispusi sa amane ratele sau platile clientilor, cu atat mai mult sa reduca valorile unora dintre aceste sume. Nimeni nu gandeste in logica: cu ce trebuie sa-mi ajut partenerul sau clientul de afaceri ca sa treaca cu bine peste 2020, pentru ca daca o face, trec si eu cu bine.
Am speranta insa, exact cum subliniam in primele paragrafe, ca cei care muncesc si stiu ce este greul se vor asocia in parteneriate care sa-i ajute sa tina afacerile in miscare si banii in mana. Exemplele date mai sus par simpliste, dar arata ca exista solutii pentru mediul de afaceri pentru a crea o retea de solidaritate ca sa trecem mai usor peste 2020. Solidaritatea in afaceri este mai eficienta decat orice plan Marshall de revenire a Romaniei.
Eu am sa iau in leasing la reinnoire flota de Puma de la Ford Craiova. Voi ce o sa faceti ca sa ajutati un partener din tara?
Dragoș Damian, CEO Terapia
