Probabil că o parte dintre cititorii acestui titlu de articol vor considera că analogia cu versul – „pâinea noastră cea de-a toate zilele” din rugăciunea ”Tatăl Nostru” – este o blasfemie. Ii rog să nu interpreteze astfel. Mesajul pe care doresc să îl transmit e acela că am ajuns la concluzia că doar Dumnezeu din Ceruri, îi mai poate ajuta pe cei mai vulnerabili, săraci, pensionari, angajați cu salariul minim pe economie – să treacă peste iarna anului 2022/2023. Statul se pare că e incapabil să le poarte de grijă. Nu mai sunt bani pentru încălzirea școlilor, și se vehiculează trecerea din nou a învățământului în sistem on-line. Nu sunt bani pentru acordarea așa numitei „plafonări a prețurilor” pentru consumul de electricitate și gaz în cabinetele medicilor de familie – acest fapt determinând posibilitatea închiderii lor. Cât despre cetățeni ce să mai vorbim? Sunt lăsați să se descurce cum pot. Pensionarilor li se promite majorarea pensiei de la 12 ianuarie 2023 cu 11%, în condițiile în care inflația crește în ritm galopant.
Elena Olaru Miron
La întrebarea pe care ți-o pui fără îndoială: „în numele cui și pentru ce să muncești, să dai maximum de rezultate, să mai trăiești chiar, ce răspunsuri poți găsi?”
Vor exista răspunsuri desigur, unele mai mult sau mai puțin negative, dar ceva trebuie să se întâmple, trebuie curmată nepăsarea, incompetența și lipsa de viziune a diriguitorilor țării. Cum pot fi admise astfel de formulări precum că, furnizorii, respectiv distribuitorii de energie electrică și gaz – nu pot citi contoarele neavând funcționari suficienți și trebuie luate în calculul facturilor actuale ( pentru sem. II 2022 și sem. I 2023) – consumurile cantitative medii realizate în anul precedent sau chiar anii precedenți, când se știe că pe atunci nu prea făceam economie, fiind obligați de ”pandemie ” să stăm mai mult pe acasă ?! Aplicarea la aceste cantități de energie a tarifelor actuale, cele liberalizate duc la obținerea unor sume enorme înscrise în facturile de plată. Sunt, e adevărat și unele erori. Zilnic vedem relatări despre astfel de cazuri pe posturile de televiziuni. Și, soluțiile date de către unii politicieni, sunt de-a dreptul halucinante! Dacă nu plătești riști a fi debranșat, ceea ce însemnă cheltuieli și mai mari pentru rebranșare. Ca să poată plăti mulți apelează la amanetarea bunurilor de valoare din casă…
E normal oare, să nu se facă nimic pentru îmbunătățirea situației? Pe de altă parte ne lăudăm că avem resurse de gaz suficiente și la fel, la energie, numai că acestea pleacă la export…
Noi, cei mai vulnerabili ce putem face? E un gând înțelept de a aștepta decizia sorții, fără a o forța, fără a interveni în nici un fel, mulțumindu-ne cu ceea ce avem, cu ceea ce este până ne vom prăbuși de tot, murind în amărăciune ?
Elena Olariu-Miron
